Arheolog american: Cred că am găsit Sodoma!

306

Scriptura conţine câteva istorisiri care au fost ridiculizate de-a lungul timpurilor. Una dintre ele este povestea Sodomei și Gomorei. Distrugerea acestor orașe este greu de acceptat pentru că presupune implicarea supranaturală a lui Dumnezeu într-un cataclism, dar și pentru că reprezintă judecarea păcatului. Deși existenţa acestor orașe este menţionată în Vechiul Testament, în Noul Testament, în surse necanonice și în Coran, ea este disputată de arheologi.

Conform cărţii Geneza, „oamenii din Sodoma erau răi și din cale afară de păcătoși împotriva Domnului” (Geneza 13:13). Din acest motiv, Dumnezeu a ales să distrugă Sodoma și Gomora, „a făcut să plouă pucioasă și foc de la Domnul din cer” (Geneza 19:24). Locaţia celor două orașe, așa cum este ea descrisă în Biblie, ar fi fost undeva lângă Marea Moartă, între orașele numite „cetăţile din câmpie” (Geneza 13:12). Potrivit geografiei biblice, Sodoma și celelalte orașe din câmpie erau localizate pe câmpia ovală și fertilă în nordul Mării Moarte și la est de orașele Betel și Ai, numită ha-kikar.

Folosind indiciile din Geneza 13, arheologul Steven Collins a început săpăturile în Tall el-Hammam, un sit fortificat, locat în sudul Văii Iordanului, la aproximativ 14 km în nord-estul Mării Moarte, loc despre care Collins a exclamat: „Cred că am găsit Sodoma!”.

Excavaţiile au fost începute în 2006 printr-o colaborare a Trinity Southwets University și Departamentul de Antichităţi al Regatului Hașemit al Iordaniei. Mărimea sitului este de aproximativ 40 de hectare, Tall el-Hammam fiind unul dintre cele mai mari situri ale epocii mijlocii a bronzului (2000 î.Hr.-1600 î.Hr.) și unul dintre cele mai mari orașe ale Canaanului. Spre deosebire de alte orașe canaanite, care au continuat să înflorească până în epoca târzie a bronzului (1550 î.Hr.-1200 î.Hr.), Tall el-Hammam a fost distrus la sfârșitul epocii mijlocii a bronzului și a rămas nelocuit vreme de secole.

Arheologi au găsit fundaţii arse și podele îngropate în aproximativ un metru de cenușă închisă la culoare și o mulţime de vase a căror suprafaţă era topită. „Ultimul strat al epocii mijlocii a bronzului constă din aproape un metru de cenușă grea și dărâmături”, relatează Collins în articolul său din Biblical Archeology Review.

Descoperirile lui Collins și totodată identificare lor cu rămășiţele Sodomei ridică însă o problemă dificilă. Vasele de lut găsite datează din 1650-1600 î.Hr., cam cu două secole înainte de Exod, conform cronologiei biblice. Din acest motiv, majoritatea experţilor în Vechiul Testament nu acceptă ipoteza lui Collins. „Data din cele mai bune manuscrise și hermeneutica corectă localizează distrugerea Sodomei în 2081 î.Hr., ceea ce scoate Tall Hammam complet din discuţie “, comentează Eugene Merrile, profesor de Vechiul Testament din cadrul Dallas Theological Seminary pentru Artifax citat de Christianity Today.

Poziţia lui Collins faţă de această contestaţie este una de dezacord faţă de cronologia biblică preepoca fierului. „Numerele patriarhale ale epocii bronzului nu pot fi comparate în niciun fel cu conceptul nostru modern absolut de datare”, a spus Collins în apărarea teoriei sale.