Cinci greșeli comise de creștini în dialog cu ateii

7390

Creştinii fac deseori greşeli fundamentale în dialogul cu ateii. Christian Apologetics and Research Ministry atrage atenţia că preţul erorilor nu este numai o polemică pierdută, ci, posibil, şi o relaţie pierdută.

La polul opus, mulţi atei care intră în dezbateri despre creștinism nu caută un dialog semnificativ, ci numai să denigreze creștinismul.

 

Pe de altă parte, dacă dialogul este relevant, creștinii trebuie să aibă grijă să nu comită vreuna dintre următoarele greșeli frecvente:

1. Etichetarea ateilorUnii creștini etichetează ateii ca fiind prin definiţie lipsiţi de moralitate. Totuși, în ciuda excepţiilor inerente oricărei categorii sociale, mulţi dintre atei sunt buni cetăţeni, oameni onești, iubitori și răbdători. De aceea, dacă eşti un creştin care vrea să discute cu un ateu, e mai înţelept să nu te comporţi de parcă ţi-ar merita dispreţul, ci să încerci să îl cunoşti, să vezi cum gândeşte adresându-i întrebări.

2. Ignorarea întrebărilor ateilorDacă stai pe o șină de tren, iar trenul vine cu viteză în direcţia ta, simplul fapt că închizi ochii și ignori locomotiva nu o va face să dispară. Dacă ateul adresează o întrebare, iar tu o ignori în mod repetat, e absolut normal că el va trage concluzia că ai fost incapabil să răspunzi la obiecţia lui.

Bineînţeles, asta nu înseamnă că trebuie să ai răspunsuri la toate lucrurile; înseamnă, însă, că e important să nu te ascunzi după deget. Dacă n-ai un răspuns, recunoaște lucrul acesta. E în regulă. Nu înseamnă că nu ai dreptate, înseamnă doar că nu ai încă un răspuns pentru el. Du-te și studiază, află răspunsul, iar apoi întoarce-te la el și oferă-i-l.

3. Convingerea că ateismul e o religieAteii îţi vor spune în mod repetat că nu au o religie. Religia e de obicei definită prin credinţa într-o zeitate de un tip sau altul. Ateismul înseamnă necredinţă într-o zeitate. Nu înseamnă neapărat că ateii au „o credinţă că nu există Dumnezeu" (deși uneori ar putea fi şi aşa), ci înseamnă, pur și simplu, că nu cred, în niciun fel.

A-l considera pe un ateu ca fiind religios pune o barieră serioasă în calea comunicării. E ca și cum cineva i-ar spune unui creștin: „Tu crezi într-o fiinţă rău-intenţionată și tiranică, căreia îi place să tortureze oamenii". Creștinul și-ar da ochii peste cap și ar gândi că cealaltă persoană n-are nici cea mai vagă idee despre ce vorbește. Cât de semnificativ ar putea fi un dialog în asemenea circumstanţe? Nu foarte.

4. Lansarea de afirmaţii fără acoperireNimeni nu poate documenta exact tot ce spune. Nu e rezonabil să ceri dovezi de la un ateu cu privire la toate afirmaţiile lui. Cu toate acestea, dacă faci una sau două afirmaţii importante în dialog, ar fi bine să ai câteva dovezi în susţinerea lor sau, cel puţin, să ai acces cu ușurinţă la asemenea dovezi. Acest lucru îţi sporește credibilitatea. Bineînţeles, nu trebuie să documentezi totul, dar dacă folosești argumente puternice, asigură-te că le poţi și susţine cu referinţe serioase.

5. Tendinţa de a nu recunoaște niciodată când greșeștiMândria e periculoasă. A generat căderea în păcat. Ruinează căsnicii. Conduce la mânie și la auto-îndreptăţire. Nu are ce să caute în viaţa unui creștin. A nu recunoaște când greșești înseamnă să fii mândru. Dacă un ateu, sau oricine altcineva, îţi dovedește că greșești cu privire la un anumit aspect, fii bun și curtenitor. Recunoaște că ai greșit și mergi mai departe.

Toată lumea face greșeli, chiar și ateii. Nu e nimic greșit în a-ţi recunoaște eroarea. Nu înseamnă că te înșeli cu privire la creștinism. A greși culoarea unei bărci nu înseamnă că barca nu există. Pe de altă parte, dacă nu recunoști niciodată când greșești, nu vei fi niciodată în stare să convingi pe cineva cu privire la opinia ta într-o discuţie. Nu vei face decât să pierzi respectul celui cu care dialoghezi.