De ce se roagă mulţi atei?

268

De ce s-ar ruga un ateu? Într-un articol publicat în Washington Post, jurnalista Michelle Boorstein scoate la iveală un fenomen interesant: mulţi atei, agnostici și neafiliaţi religios recurg la rugăciune, la un capelan și la diferite practici religioase ca un mod de a experimenta comuniunea cu alţii, de a se relaxa, de a medita și de a se conecta la ceva mai mult decât existenţa fizică.

Paul Fidalgo, purtător de cuvânt al grupului activiștilor seculari, Center for Inquiry, afirmă că „În vieţile ateilor e un mare gol. […] Unii atei spun: «Hai să-l umplem». Alţii spun: «Hai să nu.»”

Articolul din Washington Post debutează cu povestea lui Sigfried Gold (foto sus), care, în fiecare dimineaţă și seară, „se așază pe genunchi pe covorul bej din dormitorul lui, își pleacă fruntea până la podea și se roagă lui Dumnezeu”.

Gold e un ateu care a recurs la rugăciune din disperare. Deprimat și cu o greutate depășită cu 50 de kg, designer-ul software de 45 de ani a simţit că se îndepărtează de soţia și fiul său cel mic. S-a alăturat unui program pentru învingerea dependenţei de mâncare, în 12 pași, între care erau incluse recunoașterea lui Dumnezeu și rugăciunea.

Patru ani mai târziu, Gold este suplu și mult mai fericit în relaţiile lui. El își creditează starea unei rutine riguroase a rugăciunii – dimineaţa, seara și înainte de fiecare masă. Deși Gold nu crede că există o fiinţă supranaturală care să-i asculte rugăciunile, el numește creaţia sa „Dumnezeu” și spune că a avut o „convertire” care poate fi numită doar un „miracol”. Viaţa sa a fost transformată, susţine el, prin puterea cererii.

Deși entuziasmul lui Gold pentru texte spirituale și îngenunchere în faţa unui „Dumnezeu” ar putea să-l facă să pară neobișnuit, setea lui pentru experienţe transcedentale, cu forţe pe care nu și le poate explica întotdeauna, se dovedește a fi, totuși, destul de comună.

Cercetare: 12% dintre ne-afiliaţii ne-atei se roagă

O nouă cercetare realizată pe atei de Pew Research Center dezvăluie o paletă largă de convingeri. În SUA se estimează că există 46 de milioane de adulţi neafiliaţi religios, între care se includ 13 milioane de atei și agnostici auto-declaraţi și 33 de milioane de persoane care nu se identifică cu nicio religie anume, precizează Huffington Post.

18% din totalul de 46 de milioane afirmă că religia are o anumită doză de importanţă în viaţa lor, 26% afirmă că sunt spirituali sau religioși, iar 14% cred într-un „Dumnezeu sau un spirit universal”. Dintre toţi americanii care nu cred în Dumnezeu – dar nu se identifică în mod explicit drept „atei” – 12% afirmă că se roagă.

Ca răspuns la această diversitate, capelanii seculari din universităţi devin tot mai populari, iar numeroși părinţi creează Școli de duminică ateiste, alimentând dezbateri între atei despre cât de departe ar trebui să meargă în copierea obiceiurilor teiștilor.

Activist secular: „În vieţile ateilor e un mare gol”

Ateii neagă afirmaţia persoanelor religioase cu privire a existenţa unui dumnezeu supranatural, dar încep să ia tot mai mult în serios „efectul extrem de real” pe care anumite practici, precum mersul la biserică, rugăciunea și păzirea Sabatului îl are în vieţile persoanelor religioase, afirmă Paul Fidalgo, purtător de cuvânt al grupului activiștilor seculari, Center for Inquiry. „În vieţile ateilor e un mare gol”, afirmă el. „Unii atei spun: «Hai să-l umplem». Alţii spun: «Hai să nu.»”

„Doar recent au început ateii să spună: «Poţi avea spiritualitate într-un context ateu»”, afirmă Gordon Melton, istoric al noilor religii americane. „Ne acomodăm tot mai mult cu comportamentele idiosincretice [în general], amestecând lucruri pe care nu le-am concepe în mod obișnuit împreună”, adaugă el.

Gold: „Dumnezeule, dacă Tu vrei ca eu să cred că exiști, o să cred!”

Un ateu care se roagă ar putea părea un oximoron, însă Gold (foto jos) afirmă că e deschis să se răzgândească într-o zi cu privire la existenţa lui Dumnezeu. De fapt, chiar se roagă pentru acest lucru. „Dumnezeule, dacă Tu vrei ca eu să cred că exiști, o să cred. Nu sunt însurat cu mândria mea intelectuală. Mi-ai oferit atât de mult; doar șoptește-mi ceva”, scrie el într-o rugăciune inclusă într-un eseu recent cu privire la călătoria sa spirituală.