Estimare tulburătoare a Vaticanului cu privire la pedofilia clericilor

2208

Pedofilia atârnă ca o piatră de moară de Biserica Catolică. Meritul actualului papă este că nu a încercat să mușamalizeze ceea ce presa semnala de mult timp. O declaraţie recentă a Suveranului Pontif făcută cu ocazia unui interviu este de-a dreptul îngrijorătoare. Papa recunoaște că numărul preoţilor pedofili este semnificativ.

Conform Huffington Post, care citează La Reppublica, papa Francisc a declarat că există informaţii credibile care sugerează că „aproximativ 2%” dintre preoţii Bisericii Catolice sunt pedofili.

Într-o conversaţie de o oră între papa și fondatorul ziarului La Reppublica, Eugenio Scalfari (un jurnalist ateu care a scris de mai multe ori despre papă), Suveranul Pontif a făcut mai multe afirmaţii care pot fi considerate șocante chiar și pentru cei neinteresaţi de fenomenul religios.

În aprecierea papei, nu mai puţin decât 2% dintre clericii romano-catolici sunt agresori sexuali. „Mulţi dintre colaboratorii mei, care luptă alături de mine (împotriva pedofiliei) mă reasigură cu statistici solide care spun că nivelul de pedofilie din biserică se află în jurul a două procente”, a declarat papa Francisc.

„Aceste date ar trebui să mă încurajeze, însă trebuie să îţi spun că nu mă încurajează deloc. De fapt, cred că este foarte  grav”, a adăugat Suveranul Pontif. Gravitatea provine chiar din realitatea statistică: la 50 de preoţi activi, unul este pedofil. Iar la scară generală, plecând de la date concrete, conform cărora sunt în jur de 400.000 de membri ai clerului catolic, se poate concluziona că aproximativ 8.000 de preoţi fac parte din categoria nominalizată de către papă.

Papa a mai afirmat că, deși actele de pedofilie se produc în situaţii de familie „până și noi avem această lepră în casa noastră”. Cuvintele par dure, însă exprimă, de fapt, o situaţie pe care presa a relatat-o de nenumărate ori.

Acum este pentru prima oară când Vaticanul oferă un detaliu de ordin statistic cu privire la nivelul la care este practicată pedofilia de către unii preoţi catolici. Până acum, Vaticanul a refuzat să cuantifice abuzurile sexuale ale clericilor la nivelul global al Bisericii Catolice. Sau, cel puţin, nu le-a făcut publice.

Totuși, ce a spus papa?

Vaticanul a emis o declaraţie, spunând că unele părţi ale articolului nu au fost corecte. Deși Scalfari este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnaliști din Italia, stilul său de a intervieva este destul de controversat. Vaticanul a sesizat că Scalfari are obiceiul de a avea conversaţii lungi cu diverse figuri publice, fără a lua notiţe sau fără a le înregistra, reconstruindu-le ulterior din memorie. Plecând de la aceste considerente, oficialii Vaticanului au reacţionat negativ după publicarea articolului.

Nu conversaţia este contestată. Ea a avut loc. Însă purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, a emis o declaraţie, menţionând că nu toate frazele pot fi atribuite „cu certitudine” papei.

Problema pe care o semnalează Lombardi nu vizează estimările statistice ale papei, ci includerea în articol a unui citat atribuit papei, în care Suveranul Pontif ar fi afirmat că printre agresorii sexuali se numără și unii cardinali. Drept urmare, acest aspect nu este corect, iar cotidianul italian a fost acuzat că „încearcă să manipuleze cititorii naivi”.

Pedofilia, în atenţia papei

Chiar dacă anumite fragmente ale articolului sunt contestate, un fapt rămâne sigur. Pedofilia este una dintre marile probleme pe care papa Francisc trebuie să o rezolve. Nu este prima dată când Suveranul Pontif recunoaște că pedofilia e o provocare căreia trebuie să îi facă faţă. În repetate rânduri, Papa Francisc a făcut referire la o „toleranţă zero” şi voinţa de a impune „sancţiuni foarte dure”, comparând orice preot care abuzează de un copil cu cineva care comite un sacrilegiu religios.

Demonstrând că este ancorat în această realitate tulburătoare, Francisc a avut prima sa întâlnire cu victime ale acestor abuzuri sexuale. Cu această ocazie, papa le-a spus victimelor că biserica ar trebui „să plângă” și „să dea socoteală” pentru aceste crime.

Comentariile din La Reppublica vin pe fondul unui scandal recent, care a constat în excluderea din biserică şi începerea urmăririi penale în cazul unui fost ambasador al Vaticanului în Republica Dominicană, acesta fiind oficialul de la nivelul cel mai înalt al bisericii investigat până acum.

Celibatul generează pedofilia?

Unii au pus fenomenul abuzului sexual în Biserica Catolică pe seama celibatului practicat de preoţi. Însă nu de aceeași părere sunt oficialii catolici. Scandalurile de pedofilie sunt legate de homosexualitate, și nu de celibatul sacerdotal, crede secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Tarcisio Bertone, citat de Le Monde.

De aceea, papa Benedict al XVI-lea a exclus orice iniţiativă legată de modificarea practicii celibatului, afirmând că virginitatea reprezintă un dar al lui Dumnezeu care nu trebuie abandonat la presiunea „modelor culturale trecatoare”.

În aceeași perioadă, Biserica Catolică avea și susţinerea Bisericii Anglicane, confruntată și ea cu același gen de scandaluri. O convingere similară celei catolice a fost exprimată și de liderul anglican, și anume că nu există o legătură statistică între pedofilie și celibat. În aprecierea arhiepiscopul de Westminster, cazurile de pedofilie nu sunt mai frecvente în rândul clericilor decât în restul societăţii, oricât de „scandaloase” par să fie.

Nici papa Francisc nu a emis o altă opinie. „Ideea că pedofilia este o consecinţă a celibatului iese din discuţie. Peste 70% dintre cazuri apar în familie și în cartier, iar agresorii sunt bunicii, unchii, taţii vitregi, vecinii. Dacă un preot este pedofil, el a fost aşa încă dinainte de a deveni preot”, a declarat Pontiful roman, închizând orice posibilitate de reinterpretare.

Declaraţia a fost făcută însă în anul 2010, înainte de numirea sa în scaunul pontifical. Noile date sunt, posibil, să îl conducă la o revizuire a declaraţiilor sale. Mai ales că s-a exprimat destul de deschis în analizarea posibilităţii de renunţare la celibat.

Celibatul, în revizuire?

În același interviu din La Reppublica, Francisc a promis soluţii la chestiunea celibatului preoţilor, dar a subliniat că, pentru aceasta, este nevoie de timp. Întrebat dacă preoţii catolici ar putea primi într-o zi autorizaţia de a se căsători, papa Francisc a amintit că celibatul preoţilor a fost instituit la 900 de ani după moartea lui Iisus Christos şi că preoţii se pot căsători în anumite biserici de rit oriental, aflate sub tutela Vaticanului.

Cu alte cuvinte, papa recunoaște că celibatul constituie un element tradiţional, fără conotaţii dogmatice. De altfel, reevaluarea celibatului a fost deschisă de al doilea om în Vatican, arhiepiscopul Pietro Parolin, care a declarat că „celibatul nu este o instituţie, este adevărat că putem discuta despre asta, deoarece acest lucru nu este o dogmă a bisericii”.

Într-adevăr, istoria confirmă spusele Suveranului Pontif. Legea nescrisă a celibatului preoţesc devine lege scrisă pentru prima dată la Conciliul din Elvira, în primul deceniu al secolului al IV-lea. O hotărâre definitivă a fost pronunţată la Conciliul Lateran din anul 1139, care a decis interzicerea căsătoriei la preoţi.

Chiar dacă aspectul tradiţional nu poate fi ignorat, celibatul a devenit, cu timpul, un element distinctiv al catolicismului. A intrat în practica uzuală a bisericii și este greu de crezut că va exista o schimbare în viitorul apropiat. De altfel, papa Francisc a recunoscut că această chestiune nu poate fi rezolvată prin decizii forţate și arbitrare. „Este, într-adevăr, o problemă, dar nu este (o problemă) majoră. Va fi nevoie de timp, dar există soluţii şi le voi găsi”, a spus Suveranul Pontif, fără a da şi alte detalii.

Până atunci, cel mai probabil, misterul cu privire la soluţiile identificate va persista. Rămâne însă în discuţie modalitatea prin care va fi temperat valul de pedofilie. Fiindcă aici punctul nevralgic nu este situaţia preoţilor, ci aceea a victimelor lor. Iar în privinţa aceasta nu se mai pune problema de timp și de răbdare. Se cer soluţii imediate și radicale. Unele dintre ele au fost deja luate. Sunt însă și suficiente?