La 13 martie 2013, arhiepiscopul de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, a fost ales papă în urma retragerii papei Benedict al XVI-lea. Astfel, papa Francisc, cel de-al 266-lea papă din istoria Bisericii Catolice, a devenit primul iezuit care ocupă Sfântul Scaun și primul suveran pontif de origine sud-americană. Săptămâna aceasta s-au împlinit cinci ani de la alegerea sa.

„Rugaţi-vă pentru mine şi daţi-mi binecuvântarea voastră!”, a cerut papa Francisc din balconul Bazilicii „Sfântul Petru”, din Roma, imediat după anunţul alegerii sale. De atunci au trecut cinci ani, în care influenţa papei a tot crescut, contribuind la alura sa de lider controversat, așa cum transpare din mai multe momente-cheie ale leadershipului său.

„Cine sunt eu să îi judec?”

Una dintre declaraţiile cele mai controversate ale papei a venit doar la câteva luni de mandat și a vizat comunităţile gay. Papa Francisc și-a întărit reputaţia de reformist când a declarat în luna iulie 2013 că nu poate să îi judece și să îi condamne pe homosexuali. „Dacă ei Îl acceptă pe Dumnezeu și au credinţă, cine sunt eu să-i judec? (…) Voi repeta ceea ce spune catehismul Bisericii, şi anume că ei (homosexualii) nu ar trebui să fie discriminaţi, ei ar trebui să fie respectaţi, ajutaţi duhovniceşte”, a spus Francisc în faţa presei.

La momentul respectiv, presa liberală a fost mai mult decât încântată de această declaraţie, prevestind că o schimbare radicală faţă de homosexuali se va petrece la Vatican. Însă, de-a lungul timpului, papa a reafirmat poziţia tradiţională a Bisericii Catolice cu privire la structura familiei și la relaţiile homosexuale. Astfel, la conciliul extraordinar de la Vatican pe tema familiei, din 2014, s-a repetat de mai multe ori că nu se vor aduce schimbări de doctrină, cardinalul Vincent Nichols, arhiepiscop de Westminster și capul Bisericii Catolice din Anglia și Ţara Galilor, declarând atunci presei că documentul nu aprobă uniunile sau căsătoriile homosexuale, iar „mai departe, biserica afirmă că uniunile între persoanele de același sex nu pot fi considerate pe picior de egalitate cu mariajul dintre un bărbat și o femeie”. Totuși, cuvintele papei au fost văzute ca o schimbare drastică în modul în care se vorbeşte despre homosexuali, ca persoane care trebuie ajutate și primite în sânul bisericii. În timp ce Biserica Catolică nu susţine legitimitatea relaţiilor gay, tendinţele homosexuale nu sunt considerate păcat câtă vreme persoana care le are se străduiește să fie castă.

Papa a arătat de mai multe ori că este dispus să manifeste o atitudine deschisă faţă de homosexuali, dar nu și faţă de presiunile care se pun din partea diverselor grupuri pentru acceptarea relaţiilor homosexuale. „Problema nu este aceea de a avea această tendinţă (homosexuală); nu, noi mai întâi de toate trebuie să ne considerăm fraţi. Problema este aceea de a face lobby pentru aceste persoane, un lobby al oamenilor lacomi, un lobby al politicienilor, un lobby al masonilor, atât de multe lobby-uri. Aceasta este cea mai gravă problemă, după mine”, a declarat liderul catolic în 2013.

„Noi, creştinii, trebuie să ne cerem scuze pentru atât de multe lucruri, nu numai pentru acesta (modul în care au fost trataţi homosexualii – n.r.), dar trebuie să ne cerem şi iertare, nu doar scuze! Iertare! Este un cuvânt pe care îl uităm atât de des!”, a declarat papa Francisc și în 2016, după masacrul de la un club de noapte pentru homosexuali din Orlando, SUA.

Papa Francisc – Personalitatea anului

Papa Francis și-a încheiat primul an pe Sfântul Scaun drept Personalitatea anului, conform revistei Time. Francisc este al treilea papă care primeşte acest titlu, după papa Ioan al XXIII-lea, în 1962, şi papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. Prestigiosul titlu are drept scop să recunoască persoana care a avut cel mai mare impact asupra știrilor în anul respectiv.

„E oficial, papa Francisc este omul despre care se vorbește cel mai mult pe planetă”, a declarat editorul Time Nancy Gibbs, în decembrie 2013. „În cele nouă luni de mandat, el s-a poziţionat în centrul discuţiilor de importanţă majoră ale timpului nostru: bogăţia și sărăcia, corectitudinea și justiţia, transparenţa, modernitatea, globalizarea, rolul femeilor, natura căsătoriei”, a mai spus Gibbs, determinând creșteri fulminante a participării la serviciile divine ale bisericilor catolice din SUA, dar și care ar sta în spatele unei cereri tot mai mari pentru înmatricularea copiilor în școli catolice. „E pur și simplu fenomenal să vedem ce fel de energie iese din tineri, nu doar pentru papă, ci pentru credinţa noastră în general”, a apreciat Peter Herzog, elev în ultimul an la Liceul Kellenberg, din Long Island (SUA).

Și furnizorii de suveniruri cu tematică papală au raportat la momentul respectiv o creștere constantă a vânzărilor atât în ţară, cât și în străinătate, în timp ce în Italia numele Francesco a fost pe primul loc pe lista celor mai populare nume de bebeluși.

Papa în faţa Congresului american

Un alt moment-cheie a fost discursul papei Francisc în faţa membrilor Senatului și Casei Reprezentanţilor, reuniţi în septembrie 2015. Papa Francisc a fost primul pontif care s-a adresat direct Congresului american, în stilul în care președintele american ţine discursul anual despre starea naţiunii.

În cadrul discursului, papa a adresat comunităţii internaţionale apelul de a rămâne vigilentă în faţa oricărei forme de fundamentalism. Francisc a cerut implementarea de programe pentru: o economie mondială mai echitabilă, abolirea pedepsei cu moartea, protejarea minorităţilor etnice și religioase, eliminarea traficului uman și a comerţului de arme. Discursul a evidenţiat rolul papei Francisc ca lider politic global mai degrabă decât ca o voce morală sau spirituală singură, scria la vremea respectivă CNN.

Referindu-se la criza migraţiei din Europa, dar şi la problema internă a SUA, care se confruntă cu o puternică migraţie dinspre America Latină, papa Francisc a făcut apel la un răspuns uman, corect și fratern din partea Congresului. „Nu trebuie să fim copleşiţi de numărul lor, ci mai curând trebuie să ne uităm la ei ca la nişte oameni, să le vedem feţele şi să le ascultăm istoriile”, a declarat suveranul pontif.

După discurs, Francisc a ieșit la balconul Vorbitorului împreună cu liderii bipartizani ai Congresului și a zâmbit la miile de oameni adunaţi în piaţa National Mall. După ce a făcut scurte remarci în limba spaniolă, Francisc a concluzionat în engleză: „Dumnezeu să binecuvânteze America!”. După aceea, papa a mers la Catedrala „Sf. Matei” pentru a se ruga împreună cu oamenii fără adăpost. „În rugăciune, nu există oameni bogaţi sau săraci. Sunt doar fii și fiice”, a declarat pontiful în biserică.

Papa Francisc se întâlnește cu Patriarhul Chiril

Eforturile ecumenice ale papei actual s-au intensificat faţă de cele ale predecesorului său, iar efectele au fost remarcate într-un moment-cheie marcat de întâlnirea sa cu patriarhul Chiril al Moscovei, aceasta fiind prima întâlnire la nivel înalt între capii bisericilor de la Marea Schismă din 1054. „Din partea mea, doresc să asigur, mergând pe urma predecesorilor mei, voinţa fermă de a continua pe drumul dialogului ecumenic”, a declarat papa, anunţându-și angajarea sa ecumenică.

Întâlnirea a avut loc în luna februarie 2017 în capitala cubaneză, Havana. Cei doi lideri religioși au pledat pentru intensificarea relaţiilor, dar au discutat și despre scenariul reunificării celor două biserici creștine. O declaraţie comună, semnată la sfârșitul întrevederii, pledează pentru coexistenţa în pace a celor două comunităţi religioase, pe fondul unor priorităţi sociale comune, precum încetarea conflictului separatist din estul Ucrainei şi a persecuţiilor care vizează creştinii din Orientul Mijlociu, a notat The Wall Street Journal.

Documentul nu menţionează nimic despre cel mai mare dintre obstacolele reunificării, și anume primatul papal. Respectarea acestei doctrine, care presupune că papa este un descendent spiritual al lui Petru și, implicit, un depozitar al autorităţii bisericii creștine universale, dirijează orice reunificare sub autoritatea papei. Iar acesta este, cel puţin deocamdată, un scenariu dezavuat de ortodocși”, notează jurnalista Alina Kartman în ediţia tipărită a revistei Semnele timpului din ianuarie 2017.

Papa, pro-refugiaţi

Papa Francisc, fiu de imigranţi italieni în Argentina, și-a manifestat de multe ori preocuparea faţă de problema imigranţilor. Cel mai recent, cu ocazia Zilei Internaţionale a Migranţilor și Refugiaţilor, 14 ianuarie 2018, în cadrul discursului rostit la Bazilica „Sf. Petru”, pontiful le-a cerut refugiaţilor „să cunoască și să respecte legile, cultura și tradiţiile ţărilor care îi primesc”. În același timp, papa a avut un mesaj important și pentru autorităţi, care „ar trebui să înţeleagă neliniștea și teama refugiaţilor pentru viitorul lor”. Francisc a îndemnat „ţările gazdă să manifeste deschidere și să înţeleagă speranţele și potenţialul noilor sosiţi, precum și temerile și vulnerabilităţile lor”.

„A avea îndoieli și temeri nu este un păcat. Păcatul este a le permite acestor temeri să determine răspunsurile noastre, să ne limiteze alegerile, să compromită respectul și generozitatea, să hrănească ostilitatea și respingerea. (…) Păcatul este a refuza să te întâlnești cu celălalt, cu cel diferit, cu vecinul, atunci când aceasta este de fapt o ocazie privilegiată de a-L întâlni pe Dumnezeu”, a declarat papa.

Cel mai important lucru, a subliniat Francisc, este „să ne depășim temerile pentru a ne întâlni cu celălalt, să-l primim, să-l cunoaștem și să-l recunoaștem”. Eforturile depuse până acum de papă de a canaliza atenţia bisericii, dar și pe cea a politicienilor spre cei săraci, marginalizaţi și discriminaţi le-au oferit imigranţilor speranţa că mesajul său va avea impact asupra factorilor politici care sunt în măsură să decidă soarta lor.

Pe parcursul celor cinci ani, Francisc a fost văzut de majoritatea observatorilor scenei religioase ca un personaj controversat, care nu se încadrează neapărat în tiparul conservator al predecesorilor săi. Din acest punct de vedere, unii catolici consideră că activitatea sa are un impact pozitiv asupra Bisericii Catolice, în schimb, alţii îl consideră un pericol pentru continuitatea tradiţiei catolice. În plus, progresiștii consideră că papa vine cu sugestii superficiale la chestiuni sociale controversate privind divorţul și drepturile comunităţii LGBTQ și îi impută de asemenea faptul că nu a marcat rezultate pozitive vizibile în privinţa abuzurilor sexuale cu care Biserica Catolică se confruntă de zeci de ani.