Școala catolică de instruire împotriva Diavolului

1549

Nu cu mult timp în urmă, papa Francisc a surprins pe mulţi cu afirmaţia sa că Diavolul există în realitate. Surpriza s-a amplificat recent, odată cu organizarea unor cursuri de iniţiere a preoţilor catolici în tehnica exorcizării. Să fie aceasta dovada unei biserici ancorate încă în superstiţii medievale sau exprimarea unor aspecte a căror profunzime nu o intuim încă?

Conferinţa „Exorcism și rugăciuni de eliberare”, organizată la Roma de către un grup de cercetători catolici, a reunit psihiatri, sociologi, medici și chiar criminaliști. Subiectul exorcizării a fost supus unei abordări multidisciplinare, informează The Telegraph.

Evenimentul a avut ca scop instruirea a aproximativ 300 de preoţi catolici din 30 de ţări diferite în tehnica exorcizării răului. Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Slate, Giuseppe Ferrari, membru al grupului de cercetători catolici, GRIS., dar și organizator al conferinţei, a spus că o mulţime de tineri preoţi, mai ales din Africa și America Latină, sunt interesaţi în urmărirea vocaţiei de exorciști. Există doar aproximativ 500-600 exorciști la nivel mondial, ceea ce reprezintă un număr uimitor de mic având în vedere mărimea bisericii.

Exorcismul, între superstiţie și necesitate

Posibil că mulţi privesc cu scepticism spre acest gen de iniţiative ale Bisericii romane. Nu lipsesc acuzaţiile de promovare a superstiţiilor. Organizatorii se apără, considerând că tocmai negarea forţelor demonice corupe sufletul și generează credinţa în superstiţii. „Trăim într-o societate dezamăgitoare, într-o lume secularizată, care consideră că este atât de emancipată încât își permite să renunţe la religie și să deschidă calea spre superstiţie și iraţionalitate”, a susţinut Giuseppe Ferrari.

În plus, participanţii au considerat că evenimentul corespunde unei evidenţe care nu poate fi ignorată. De exemplu, preotul exorcist Cesar Truqui, prezent la eveniment, a declarat că doar în Roma aproximativ o treime din apelurile telefonice primite reprezintă solicitări pentru intervenţia unui exorcist.

Teologia catolică susţine că în privinţa exorcismului pot există două extreme care ar trebui evitate. Pe de o parte, tendinţa de a prezenta ritualul exorcizării în termeni de magie sau ritual superstiţios, iar pe de altă parte, refuzul de a recunoaşte eficacitatea exorcismului şi al principiilor teologice care stau la baza ritualului, conform Lumea Catholică.

Diavolul și manifestările lui

Pericolul unei întoarceri la concepţii medievale există. Sunt conștienţi de aceasta atât organizatorii, cât și participanţii. Însă, ei insistă că „explorarea temei referitoare la posedarea demonică nu înseamnă a provoca paranoia generalăm”, după cum a declarat Truqui pentru Radio Vatican, ci doar o creștere a gradului de conștientizare a capacităţii de posesie demonică.

Pentru a fi convingător, Cesar Truqui a povestit în timpul conferinţei o experienţă pe care a avut-o cu ocazia unui zbor cu avionul. Două lesbiene, a spus el, s-au așezat în spatele lui în avion. La scurt timp, Truqui a pretins că a simţit prezenţa lui Satana. Imediat ce a încercat să respingă spiritul malefic printr-o rugăciune tăcută, una dintre femei a început să scoată niște sunete ciudate, demonice. Apoi a început să arunce cu bomboane de ciocolată spre el, cu intenţia vădită de a-l deranja. Întrebat de unde știa că femeia respectivă era posedată, el a spus că „odată ce auzi sunetele satanice, nu le uiţi. Este ceva ce nu se poate uita”.

Papa Francisc, în război cu Diavolul

Chiar dacă Francisc nu a fost prezent la aceste cursuri, atitudinea sa de până acum demonstrează că se poziţionează într-un conflict deschis cu cei care îl percep pe Diavol mai mult ca o legendă alegorică. Teologi catolici afirmă că papa Francisc face referiri în predici mult mai des la Satana decât predecesorii săi.

Anul trecut, de exemplu, Francisc s-a aplecat asupra unui tânăr aflat într-un scaun cu rotile şi i-a pus mâinile pe cap. Au urmat câteva zeci de secunde în care bărbatul din cărucior a tremurat puternic. Apoi, s-a liniştit brusc, iar Papa Francisc a plecat mai departe. Mulţi au perceput gestul papei ca un act ad-hoc de deposedare demonică.

„Dar uitaţi-vă că Diavolul este prezent. Satana este aici, chiar în secolul al XXI-lea!” Acestea au fost cuvintele papei dintr-o predică, pe care Semnele Timpului a analizat-o recent. De fapt, Suveranul Pontif a ţinut să precizeze că Diavolul nu este o reprezentare, ci o realitate. Nu este doar o metaforă a răului, ci chiar răul personalizat. Un rău care se manifestă nu doar în cadrul marilor evenimente ale umanităţii, ci chiar în deciziile de zi cu zi ale oricărui individ.

Exorcizarea – subiect de tensiune

Insistenţa papei asupra acestui subiect vine și ca urmare a schimbărilor de percepţii care s-au produs în ultimele decenii în unele cercuri ale teologilor catolici. Nu puţini sunt preoţii și episcopii cu vederi progresiste, în special în Statele Unite și Europa de Vest, care au tendinţa de a exprima realitatea despre Satan în termeni mai mult alegorici.

Drept urmare, „Papa Francisc nu se oprește niciodată în a vorbi despre diavol; este constant”, a spus un episcop de la Vatican. Și tot el amintește că Papa Benedict nu a fost atât de preocupat de acest subiect. Cu alte cuvinte, nici papii nu au aceeași percepţie despre problema răului.

În acest context, este de la sine înţeles că nu toţi teologii catolici sunt de acord cu viziunea actualului Suveran Pontif. Aceștia consideră că papa își subminează reputaţia de lider care în multe privinţe pare să fie în pas cu societatea modernă. Mai mult chiar decât predecesorul său. „El deschide ușa către superstiţie” a declarat Vito Mancuso, un teolog catolic și scriitor, citat de The Washington Post.

Replica apărătorilor poziţiei papei nu a întârziat să apară. „Adevărul trist este că există mulţi episcopi și preoţi în biserica noastră care nu cred cu adevărat în Diavol”, a spus Gabriele Amorth, un preot cunoscut în mediul catolic, acum în vârstă de 89 de ani. Amorth a fondat Asociaţia Internaţională a Exorciştilor şi susţine că până acum a făcut 160.000 de exorcizări. Uneori a efectuat chiar şi 20 de astfel de slujbe pe zi. Este atât de convins de prezenţa reală a Diavolului, încât nu are ezitări să afirme că acesta este prezent chiar şi la Vatican.

Cel mai probabil, disputele care există în cercurile clericale catolice sunt o proiecţie a modului în care se raportează întreaga societate umană la problematica răului. Negarea existenţei Diavolului sau superstiţia asociată acestuia sunt două extreme care pot fi identificate la nivel global. În ce măsură problema răului absolut poate fi rezolvată prin ritualuri exorciste va continua să suscite interes, să implice pasiune, dar și multă neîncredere. În condiţiile în care exorcismul se află undeva la graniţa cu magia sunt de la sine înţelese rezervele celor care nu își proclamă cu prea mare optimism victoria asupra Diavolului. Cel puţin, nu în maniera aceasta.