Greșeala unui mesaj corect rostit de papa Francisc

1162

Creștinii ar trebui „să fie capabili să citească semnele timpului”, „să nu considere Legea Sfântă un scop în sine” și să fie deschiși la „surprizele lui Dumnezeu”. Acesta a fost mesajul pe care papa Francisc l-a predicat în mesa ţinută duminică la „Sfânta Marta”.

„Comentând pasajul biblic din Evanghelia după Luca în care Iisus îi mustră pe farisei pentru îngustimea gândirii lor, suveranul pontif i-a sfătuit pe creștini să nu repete greșelile cărturarilor din Israelul antic. „Acești învăţaţi ai legii nu înţelegeau semnele timpului”, a spus papa. „De ce nu înţelegeau? Mai întâi, pentru că erau închiși. Erau închiși în sistemul lor. Au sistematizat Legea foarte bine, ca o capodoperă. Toţi evreii știau ce se putea face, ce nu se putea face, până unde se putea merge. Totul era cuprins în sistem. Și aici se simţeau în siguranţă.”

Mai departe, papa Francisc a adăugat că, în timp ce îi cereau Domnului Iisus un semn, fariseii nu reușeau să vadă dincolo de ceea ce li se părea ciudat la Christos: faptul că mergea împreună cu cei păcătoși și chiar mânca împreună cu ei, la aceeași masă.

Astfel fariseii „nu înţelegeau că Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor, că Dumnezeu este mereu nou. Nu se tăgăduiește niciodată pe Sine, nu spune că ceea ce a spus era greșit, dar ne ia mereu prin surprindere. Ei nu înţelegeau acest fapt și se închideau în acel sistem pe care l-au făurit cu atâta bunăvoinţă”, a adăugat suveranul pontif. Doar că bunăvoinţa nu a fost suficientă pentru a-i feri de eroare.

Papa a vorbit şi despre refugierea în respectarea unor precepte spirituale și a calificat această manifestare drept amăgire, avertizând că Legea este „un drum pe care trebuie să mergem spre maturitate”, „nu este un obiectiv în sine”. Ba încă, a mai spus papa, „dacă nu ne aduce mai aproape de Iisus Christos, este o lege moartă”.

Mesă catolică, predică protestantă

Dacă aceste cuvinte ar fi ieșit de pe buzele unui predicator protestant, cuvântarea nu ar fi fost altceva decât o continuare a mesajului pe care Reforma l-a dorit făcut cunoscut întregii lumi. Însă de pe buzele papei, mesajul se aude altfel, cu alt ecou, în mare parte din cauza disonanţei acestui mesaj cu istoria doctrinară a Bisericii Catolice.

Papa vorbește în discursul său despre cum ar trebui să fie credincioșii. Însă o consecinţă imediată a retușurilor pe care le aplică el portretului credinciosului ar fi reconfigurarea aspectului general al Bisericii Catolice. Stipulând reguli de conduită spirituală pentru credincioșii catolici, suveranul pontif anunţă standarde pentru Biserica Catolică.

Este o problemă faptul că aceste standarde contrastează cu standardele pe care Biserica Catolică le-a menţinut în istorie? Câtă vreme noile standarde sunt spre avansarea spirituală a turmei credincioșilor, ce ar fi deranjant?

Ce poate fi greșit la un mesaj adevărat?

Raportând mesajul papei la trecut, ar fi nedrept să uităm că Biserica Catolică a ucis oameni exact pentru acest mesaj pe care astăzi îl predică atât de firesc, de parcă l-ar fi descoperit natural. Nimeni nu pretinde că adevărul biblic ar avea copyright. Prin definiţie, el trebuie să ajungă la orice om. Însă prea des în ultimul timp Biserica Catolică face apel la tezaurul de principii strâns la Reformă, lăsând să pară că a ajuns singură la maturitatea acestor concluzii. Ignorând moștenirea istorică a preţului plătit pentru predicile sale populare, Biserica Catolică se așază în poziţia beneficiarului nerecunoscător al unui adevăr la care cine știe când ar fi putut ajunge altfel.

Ce spune lipsa aceasta de reverenţă faţă de trecut? O opinie ar fi aceea că relevă faptul că Biserica Catolică este supusă aceleiași autocentrări care a permis apariţia Contrareformei în istorie. Iar acesta nu poate fi un lucru bun.

Raportând însă mesajul la viitor, nici nu trebuie să privim prea departe. Predica papei Francisc a prefaţat o întâlnire a conciliului de episcopi în care s-a discutat oportunitatea redefinirii rolurilor de gen în rândul credincioșilor catolici. Biserica își reanalizează doctrina pentru a decide cum se poate ajusta presiunilor societăţii, ce se construiește astăzi după alt calapod decât cel al principiilor creștine. Concluzia conciliului – aceea că este nevoie de manifestarea milei în relaţia cu cei care trăiesc în contexte sociale pe care biserica le dezaprobă (concubinaj, relaţii homosexuale) – este din nou una ecumenică.

Din nefericire însă, este și una extrem de vagă. Iar experienţa, chiar cea recentă, a Bisericii Catolice arată că în probleme concrete (sexualitate, familie) nu este suficientă predicarea unor valori bune în sine, dar abstracte, sau care nu ating în mod direct cauza problemei. Nu că valorile nu ar fi benefice. Sunt. Dar predicarea lor nu va fi eficientă fără aplicare.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.