Recent, papa Francisc a făcut din nou valuri în presă după ce a părut să sugereze că este mai bine să fii ateu decât un catolic ipocrit, care una spune și alta face. Nu a durat însă mai mult de câteva zile ca însuși papa să intre în pantofii catolicului ipocrit, după ce presa a aflat că acesta redusese sentinţele mai multor preoţi pedofili.

Creștinul „scandalos”

Papa a lezat sentimentele multor catolici de rând când a ţinut o predică despre „scandalul” de a spune un lucru și a face altul, dând exemplu credincioșii catolici care sunt implicaţi formal în viaţa Bisericii, dar care în viaţa de zi cu zi nu demonstrează un caracter creștin, ci duc o viaţă dublă. Aceștia ar trebui să admită că „nu duc o viaţă de creștin, nu le dau angajaţilor salariul pe care îl merită, exploatează oameni, fac afaceri murdare, spală bani, duc o viaţă dublă… Există mulţi catolici care sunt așa și care îi scandalizează pe ceilalţi. De câte ori nu am auzit spunându-se că, decât să fii un astfel de catolic, mai bine să fii ateu”, a decalart suveranul pontif.

Papa a scos la iveală „diavolul din detalii”, arătând ce înseamnă să fii un creștin prefăcut, prin exemple de situaţii din viaţa de zi cu zi, care nu le-ar sări tuturor în ochi ca fiind neapărat greșite. Astfel, a dat ca exemplu negativ un fictiv șef de companie, catolic practicant, care în vacanţa de iarnă este plecat pe o plajă exotică, în timp ce compania sa este în pragul falimentului, iar muncitorii sunt nemulţumiţi pentru că nu și-au primit salariile. Papa a fost destul de tranșant să spună că un astfel de om nu va fi mântuit. „Veţi ajunge în cer și veţi bate la poartă: «Iată-mă, Doamne! Nu Îţi aduci aminte? Am fost la biserică, am aparţinut organizaţiei cutare, am stat aproape de Tine, am făcut asta… Nu Îţi amintești toate jertfele pe care Ţi le-am adus?» «Ba da, îmi aduc aminte. Toate jertfele murdare, furate de la săraci. Nu te cunosc.» Acesta va fi răspunsul lui Iisus pentru acele persoane scandalizatoare, care trăiesc o viaţă dublă”, a conchis categoric papa.

Concluzia sa își are rădăcina într-una dintre cele mai grave sentinţe rostogolite de pe buzele lui Iisus: „Nu orișicine-Mi zice: «Doamne, Doamne» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut. Departaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.»”(Matei 25:13). Pe cât de drastică este această sentinţă, pe atât este de neobișnuit pentru papa Francisc să o dezvolte în dreptul unor categorii de persoane. Această atitudine, cuplată cu faptul că pentru atei papa a spus în trecut că „mila lui Dumnezeu nu are limite dacă mergi la El cu o inimă sinceră și pocăită” i-au făcut pe mulţi catolici să se supere și unele voci din presă să se exprime ca și cum papa ar favoriza cumva ateismul. Radio Vatican explică foarte clar intenţia papei: „Nu amânaţi convertirea (n.r. la viaţa de creștin), renunţaţi la viaţa dublă.”

Până unde te duce mila?

Este ciudat însă ca papa să dea ca exemple negative acţiuni care au consecinţe negative asupra altor persoane chiar și doar indirect, cum ar fi frauda fiscală, și să spună despre credincioșii care le comit că sunt persoane scandaloase, care duc o viaţă dublă și care nu ar fi primite în Cer, după care, când vine vorba de pedepsirea preoţilor pedofili, să se întoarcă la binecunoscutul discurs al milei.

Associated Press scrie că „pe tăcute, Papa Francis a redus sentinţele unei mâini de preoţi pedofili, aplicând viziunea sa despre o Biserică miloasă chiar și celor mai gravi ofensatori, în feluri în care supravieţuitorii abuzului și chiar și proprii consilieri îl pun la îndoială.”” Oficiali au declarat, sub anonimitate, că mai mulţi preoţi acuzaţi sau prietenii sus-puși ai acestora au apelat la clemenţa papei, citând în petiţiile lor chiar din cuvântările acestuia despre milă. „Tot acest accent pus pe milă… creează circumstanţele necesare pentru asemenea iniţiative”, a declarat oficialul, amintind că papa Benedict XVI a admis foarte rar astfel de petiţii și că între 2005-2013 a scos din preoţie 800 de slujitori ai altarului care abuzaseră de copii.

Chiar și papa Ioan Paul II, deși a fost criticat pentru că nu a luat măsuri serioase împotriva preoţilor pedofili, în 2002 a declarat că „nu există niciun loc în preoţie sau în viaţa religioasă” pentru cei care abuzează de copii. Și Francisc a declarat de mai multe că are o politică de „zero toleranţă” în ceea ce privește acest aspect, însă în realitate este mai mult adeptul pedepselor care reflectă caracterul milos al Bisericii, chiar și faţă de elementele cele mai grave.

În mai multe cazuri, papa Francisc a trecut peste recomandarea dată de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei și a redus sentinţe în care preoţii pedofili trebuiau răspopiţi. Aceștia au fost îndepărtaţi din slujirea publică, dar au fost păstraţi în sistem. Unul dintre aceste cazuri, al preotului Mauro Inzoli, a devenit faimos după ce respectivul a fost condamnat la închisoare pentru pedofilie de către un tribunal italian, imediat după ce primise clemenţă din partea papei. În urma acestui fiasco, un alt caz canonic a fost deschis pe numele lui Inzoli, după ce „noi dovezi” au ieșit la suprafaţă, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Greg Burke.

AP scrie că mulţi avocaţi specializaţi în drept canonic și autorităţi clericale argumentează că răspopirea preoţilor pedofili face mai mult rău pentru că aceștia sunt liberi în societate, fără ca Biserica să îi poată controla în vreun fel. Însă, dacă sunt ţinuţi departe de copii, în Biserică, pot fi supravegheaţi într-o anumită măsură. De asemenea, oficialul anonim care a stat de vorbă cu cei de la AP a declarat că, din cunoștinţele sale, clemenţele papei nu au pus în pericol niciun copil. Însă problema nu a fost formulată astfel, iar scopul modificării pedepselor nu a fost pentru o mai bună protejare a copiilor, ci pentru a afișa milă faţă de abuzatori, despre care Papa Francisc a spus recent că el crede că aceștia suferă de o „boală”, poziţie folosită și de avocaţi pentru a obţine sentinţe canonice reduse.

„Sfântul Părinte înţelege că multe victime și mulţi supravieţuitori vor găsi că orice semn de milă în acest domeniu este greu de acceptat. Dar el știe că mesajul de milă al Evangheliei este în final o sursă de har și vindecare”, a declarat Burke. Marie Collins, o supravieţuitoare a unui astfel de abuz și membru fondator al comisiei de consilieri pe abuz sexual pentru Sfântul Părinte, s-a declarat demoralizată de faptul că pedepsele recomandate de Congregaţie sunt diminuate și a spus că abuzatorii nu sunt niciodată prea bolnavi pentru a nu fi conștienţi de ce fac.

„Toţi cei care abuzează au făcut o decizie conștientă să acţioneze astfel. Chiar și cei care sunt pedofili tot sunt responsabili pentru acţiunile lor, spun experţii. Ei pot să reziste înclinaţiilor pe care le au”, susţine Collins. Și atunci, ce mesaj transmite Papa? „Deși mila este importantă, este la fel de important să se facă dreptate pentru toate părţile implicate. Prin diminuarea pedepselor juste li se transmite un mesaj greșit celor care comit abuzuri”, conchide ea. Poate că astfel de preoţi sunt ţinuţi departe de copii, dar li se permite în mod conștient să trăiască o viaţă dublă chiar în sânul Bisericii și să fie cauză de scandal, adică exact ce reclama papa în dreptul catolicilor de rând.