Vaticanul, politica și „binele comun”

471

La scurt timp după ce Suveranul Pontif a condamnat „dictatura economiei" și „cultul pentru bani", o întâlnire cu cancelarul Germaniei a creat oportunitatea unor noi precizări. Este poziţia papei una singulară sau se încadrează într-un anumit program politic? Care ar putea fi consecinţele unei orientări justificate din perspectiva „binelui comun"?

La scurt timp după ce Suveranul Pontif a condamnat „dictatura economiei" și „cultul pentru bani", o întâlnire cu cancelarul Germaniei a creat oportunitatea unor noi precizări. Este poziţia papei una singulară sau se încadrează într-un anumit program politic? Care ar putea fi consecinţele unei orientări justificate din perspectiva „binelui comun"?

Angela Merkel i-a cerut Papei Francisc să sprijine măsurile de austeritate, în timpul unei audienţe pe care unii observatori o consideră a fi răspunsul la discursul Suveranului Pontif. „Papa Francisc mi-a spus că avem nevoie de o Europă cinstită şi cuvintele sale mi se par inspirate", a spus Merkel, citată de Deutche Welle.

Cu câteva zile înaintea acestei întâlniri surpriză, Suveranul Pontif a insistat pe necesitatea unei reevaluări a sistemului economic mondial: „Solidaritatea, singura comoară a săracilor, este considerată contraproductivă în aceste vremuri, fiind văzută ca o forţă opusă finanţelor şi economiei, a precizat Papa Francisc, conform The Vatican Today.

Un răspuns mai consistent a fost oferit de către Suveranul Pontif tot la Roma, la scurt timp după întâlnirea cu Merkel, însă în faţa a peste 200.000 de oameni. Cu ocazia unei messe, Papa Francisc a susţinut că Biserica are datoria de a ajuta săracii și nu „să vorbească despre teologie", citează Huffington Post. „Dacă o bancă are probleme, este o tragedie. Dar dacă oamenii suferă, nu au ce mânca, nu înseamnă nimic. Asta e criza actuală", a spus Papa Francisc, care a menţionat că această criză cu care ne confruntăm în prezent e una ce ţine de moralitate. „Nu e vorba doar de o criză economică", a spus Papa mulţimii. „E vorba de o criză profundă", a punctat Papa, conform Daily Mail, evidenţiind astfel un posibil dezacord cu programul de austeritate impus de către Germania.

Deși preocupările actualului Papă faţă de categoriile defavorizate au devenit deja de notorietate, și predecesorul său a făcut afirmaţii la fel de radicale. Papa Benedict al XVI-lea subliniase că una dintre relele de eradicat priveşte căutarea interesului personal în detrimentul binelui comun. În timpul mandatului său, Vaticanul susţinea că „economia are nevoie de etică" și sugera ca procesul de reformă să înceapă chiar cu Organizaţia Naţiunilor Unite, a spus Benedict.

Binele individual vs. Binele comun

Expresia „binele comun" este în mod tradiţional identificată cu gândirea catolică. Utilizarea acesteia chiar de către protestanţi este o dovadă în plus a influenţei doctrinei sociale catolice asupra confesiunilor creștine. La un anumit nivel, creștinismul este profund individualist – promite o relaţie personală cu Creatorul și impune un set de responsabilităţi morale individuale. Dar, pe de altă parte, creștinismul are o viziune comunitară, susţine Michael Gerson, într-un articol scris pentru Washington Post. În opinia politologului american, creștinismul nu este doar o chestiune de moralitate personală, ci are implicaţii și în ceea ce privește justiţia socială. Și aceasta nu este doar o chestiune de caritate cu caracter personal. Justiţia socială reprezintă „mai mult decât firimiturile de pe masă", ea depinzând de existenţa unor condiţii economice și sociale care să permită oamenilor să trăiască, să lucreze și să prospere.

„Binele comun" și implicaţiile sale politice

Expresia „binele comun" este vagă în conţinut, în spatele ei existând posibilitatea promovării obiectivelor politice. De regulă, acestea apar în momentele în care politicienii vor să justifice impunerea unor costuri așezate pe o anumită parte a societăţii. Când auzim că unele sacrificii vor servi „binele comun", este rezonabil să ne întrebăm, „Pentru cine?" susţine editorialistul Andy Crouch într-un articol pentru Cristianity Today.

O dezvăluire a unei intenţii de program politic a Vaticanului a fost făcută și în timpul pontificatului lui Benedict al XVI-lea. Acesta a cerut o reformă radicală a sistemului financiar mondial, inclusiv crearea unei autorităţi politice globale care să administreze economia şi a unei bănci centrale mondiale care să includă „o autoritate care să aibă competenţă universală". Scopul este o nouă ordine economică mondială bazată pe etică şi „binele comun" punctează The Daily Caller. În faţa unei asemenea perspective, nu pot fi ignorate efectele pe care o asemenea instituţie supracentralizată le poate avea asupra libertăţilor umane. Rămâne de văzut dacă Papa Francisc se va delimita de această opţiune politico-economică a predecesorului său. Mai ales, în condiţiile cotei de popularitate în continuă creștere de care se bucură fostul cardinal Bergoglio.