Viziunea Papei Francisc, premisa unei revoluţii la Vatican?

15

Personalitatea noului papă diferă considerabil de cea a predecesorului său. Stilul, cultura, experienţa pastorală, dar și viziunea asupra lumii și a Bisericii constituie puncte importante de distincţie între cei doi. Nu sunt simple diferenţe, ci elemente care ar putea anunţa schimbări, probabil revoluţionare, în funcţionarea Bisericii, anticipează Le Figaro.

Atitudinile și gesturile noului papă încep să ridice mari semne de întrebare cu privire la evoluţia Bisericii Catolice. Mulţi se așteaptă ca Francisc să se oprească din gesturile sale surprinzătoare și să înceapă să redevină papă, adică să reintre în prerogativele papale și să lase deoparte „gusturile și opiniile personale", notează Le Figaro.

În mod cu totul surprinzător, nu numai că fostul cardinal Bergoglio nu respectă „fișa postului", dar mai și dă tot mai multe semnale că vrea să schimbe sistemul. „Dacă lumea este subjugată de farmecul lui, Vaticanul este în stare de șoc", conchide binecunoscutul ziar din Franţa.

Anticipând schimbări revoluţionare, jurnaliștii acestei publicaţii lansează patru întrebări considerate vitale pentru viitorul Vaticanului.

1.Va exista o altă viziune cu privire la autoritatea papală?

Primul semnal în această direcţie a fost dat prin faptul că fostul cardinal Bergoglio evită să utilizeze cuvântul „papă", amintindu-l în discursurile sale doar de câteva ori. Se consideră a fi „Episcopul Romei", element ce implică viziunea sa asupra papalităţii. Papa Benedict al XVI-lea a fost unul orientat spre interiorul Bisericii Catolice, în timp ce Francisc vrea să își direcţioneze proiectele spre exterior. Unii consideră că gesturile sale din ultimul timp sunt deja o „profanare“ a funcţiei, în timp ce alţii sunt încântaţi de această evoluţie.

2. O schimbare de atitudine, inclusiv în liturghie?

Papa Francisc „nu este un liturgist". Aceasta este declaraţia care se aude tot mai insistent în mediile ecleziastice. Chiar și în comparaţie cu perioada Papei Ioan Paul al II-lea, ceremoniile papale și ornamentele au fost evidenţiate sub pontificatul lui Benedict al XVI-lea cu mult mai multă rigoare, amploare și măreţie. Însă Papa Francisc I a demonstrat deja că nu se simte foarte confortabil cu o anumită pompă manifestată la Vatican. Poate părea un aspect superficial, dar el și-a început pontificatul prin modificarea anumitor „excese liturgice". Și, probabil, va continua.

3. O schimbare în interpretarea Conciliului Vatican II?

În 2005, Papa Benedict al XVI-lea și-a început pontificatul manifestându-și intenţia sa de a promova reconcilierea între tradiţie și modernitate. În acest sens, Papa Benedict al XVI-lea a susţinut o revenire la litera Conciliului Vatican II. Spre deosebire de predecesorul său, Papa Francisc nu este un teolog de ​​renume, dar poate fi un păstor inegalabil. De aceea, consideră ziarul francez, nu ar trebui să fie excesiv de preocupat de subtilităţile legate „de litera" și „spiritul" Conciliului Vatican II, ci mai degrabă interesat să își „aducă oile la adăpost". Muncind inclusiv la „periferia" Bisericii, și nu în sacristie.

4. O schimbare în modul de conducere a Bisericii: când și cum?

Mulţi simt că era Papei Benedict al XVI-lea a trecut, dar era succesorului său este plină de incertitudini, nu în ceea ce privește calitatea persoanei și chiar mai puţin carisma, ci deciziile concrete pe care le va lua. Se așteaptă ca problema reformei Curiei romane să fie pusă în discuţie până la vară.

Indicii în această privinţă le-a oferit chiar Raniero Cantalamessa, predicatorul oficial al Casei Pontificale, într-un mesaj deloc liniștitor rostit în Bazilica San Pietro, în faţa Papei și a Curiei Romane. Citându-l pe Kafka, el a cerut Bisericii să nu devină un „castel complicat și încurcat". Citat de catholica.ro, el a spus că „zidurile despărţitoare, birocraţia excesivă, spectacolul public grandios, legile și controversele din trecut sunt, de acum înainte, simple gunoaie". De asemenea, a avertizat că „vine timpul" în care se va constata că toate zidurile despărţitoare nu mai corespund exigenţelor actuale, ba chiar sunt piedici, şi atunci „trebuie avut curajul de a le dărâma şi a readuce edificiul la simplitatea şi liniaritatea de la originile sale".

O opinie similară, ce confirmă speculaţiile lansate de presa franceză, îi aparţine lui Simone Venturini, profesor la Universitatea Pontificală. Într-un interviu acordat către Vatican Insider, anunţă un parcurs nou în spaţiul catolic: „Se simţea nevoia unui nou stil în interiorul Bisericii și Curiei Romane. Este doar primul dintre alte fructe gustoase ce vor veni. Ele vor crește încet și vor schimba radical faţa Sfântului Scaun, lipsindu-l de anumite trăsături care l-au caracterizat până acum". Anticipând următoarele mutări pe scena istoriei pe care la va face actualul papă, savantul italian a conchis: „Francisc este începutul unui nou curs istoric".

Dincolo de speculaţiile de presă și pe lângă declaraţiile deloc liniștitoare pentru unele cercuri de influenţă de la Vatican, rămâne de văzut în ce măsură Francisc I va reuși să schimbe un sistem puternic centralizat și ierarhizat, în condiţiile în care este posibil ca alegătorii lui să nu fi prevăzut o asemenea tendinţă a actualului Papă.