Icoana care vindecă de cancer, dusă la spitalul TBC din Sibiu

620

O icoană despre care se spune că este făcătoare de miracole, printre care și vindecarea de cancer, a fost dusă într-un spital de TBC din Sibiu.

Icoana Maicii Domnului, Pantanassa, autentică, a fost pictată la muntele Athos, unde ar fi primit darul sfinţeniei și al facerii de minuni, și a fost adusă în România de Părintele Duhovnic Daniel, de la Mânăstirea Slănic-Argeș, susţin reprezentanţii Mitropoliei Ardealului, conform presei locale. „Icoana a făcut nenumărate minuni, vindecând cancer, boli reumatice, aducând harul împăcării celor care i se închină cu evlavie”, se arată într-un comunicat către Agerpres.

Icoana a fost adusă de două zile la spital, unde va rămâne pentru o săptămână. Conform presei, pacienţii vor putea să se închine între orele 8:00 și 20:00. Spitalul din Sibiu a mai găzduit această icoană și în luna mai, tot pentru șapte zile. Basilica.ro enumeră o serie de miracole generate de închinarea la această icoană, majoritatea cazurilor fiind din afara ţării, în special din Moscova, dar și din Cipru, Grecia sau Bulgaria. De exemplu, „Ludmila avea cancer la colon de gradul 4 și tumori canceroase la uter și ficat. După operaţie, medicii i-au acordat doar două săptămâni de viaţă. Muribunda a început să se roage fierbinte și să cânte Acatistul Maicii Domnului în faţa icoanei Pantanassa. Acum, după trei ani de zile, Ludmila trăiește și îi dă slavă Atotîmpărătesei pentru minune (Moscova, februarie 2000)”.

În România, interesul pentru puterea vindecătoare a icoanei a crescut. „Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea”, comenta Ziarul Lumina în 2013, cu ocazia aducerii icoanei și în Alba Iulia. Un reportaj ProTV pe marginea acestui eveniment surprindea afluxul mulţimii spre biserica ce găzduia icoana. „Un copilaș de 9 ani era bolnav de cancer la ochi, din acea icoană a ieșit o lumină care a mers până în inima copilului și copilul a înviat și nu numai că a înviat, dar s-a și tămăduit”, a spus unul dintre preoţii din Alba Iulia.

Site-ul doxologia.ro susţine că prima dovadă miraculoasă a acestei icoane provine de la un tânăr din Cipru care a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că „faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment, o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit, a mărturisit cu lacrimi că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi ocupându-se cu vrăjitoria.” Apoi tânărul și-ar fi schimbat viaţa şi a devenit un bun credincios.

„Această icoană are de la Dumnezeu şi harul deosebit de a vindeca înfricoşătoarea boală a cancerului. Sunt cunoscute foarte multe cazuri de canceroşi vindecaţi recent, după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domnului Pantanassa”, se citează mai departe în site-ul menţionat, fără a fi precizate însă cazurile miraculoase respective.

Pentru români, informaţiile de acest gen nu sunt o noutate. „Învăluite uneori în legendă, dar întotdeauna privite cu pietate, Icoanele Făcătoare de Minuni au atras, fără încetare, paşii pelerinilor”, notează site-ul ortodoxia, insitând pe cele mai puternice zece icoane făcătoare de minuni din România.

Potrivit unei liste publicate de oficialii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, doar pe raza judeţului Iaşi există cel puţin 15 icoane considerate făcătoare de minuni. Cea mai celebră se găseşte la Mănăstirea Hadâmbu. „Pentru prima dată a lăcrimat ochiul drept al Maicii Domnului în duminica Bobotezei anului 1992, apoi, în 1993, în ajunul Sfintei Cuvioase Parascheva au curs trei picături de mir din umărul drept. De asemenea, şi din Icoana Sfântului Ioan Botezătorul, aflată tot în lăcaşul de cult de la Hadâmbu, izvorăşte mir. Pentru prima dată a vărsat mir de Bobotează, după slujba Sfintei Liturghii, pe 6 ianuarie 1999, la ora 12.00”, se arată în prezentarea de pe site-ul mănăstirii.

Dincolo de posibilele controverse care apar pe marginea acestui subiect, o problemă importantă rămâne uneori nediscutată: nevoia oamenilor de a beneficia de minuni. Așteptarea poate fi justificată, dar este întotdeauna necesară? La această întrebare a încercat să răspundă Philip Yancey, în cartea Dezamăgit de Dumnezeu. Scriitorul american consideră că minunile nu ar trebui să reprezinte cheia existenţei umane. Sunt chiar riscante, în condiţiile în care dorinţa de a avea parte de minuni ascunde mai degrabă o lipsă de credinţă decât o credinţă profundă. Analizând maniera lui Dumnezeu de a Se raporta la oameni, Yancey observă că miracolele apar mai degrabă în momente cruciale, dar nu reprezintă un mod tipic de manifestare a lui Dumnezeu. Mai degrabă acestea împiedică progresul și maturizarea credinţei.