Cinci motive GREȘITE pentru care creștinii pleacă din biserică

1856

„Este o dihotomie absurdă să Îl iubești pe Iisus, dar să nu iubești biserica", declara Papa Francisc, citându-l pe predecesorul său Papa Paul al VI-lea. Și totuși, tot mai mulţi creștini se arată, din diverse motive, adepţi ai acestei dihotomii. Pastorul american Aaron Loy trece în revistă cinci motive invocate foarte des de creștinii care își părăsesc biserica și pe care le califică drept „greșite".

1. „Nu primesc hrană spirituală” este primul motiv pe care îl citează Loy. Recunoscând responsabilitatea pastorilor de a-și sprijini enoriașii cu informaţii teologice și de a le oferi îndrumare spirituală, Loy punctează totuși că și enoriașii au partea lor în a se alimenta spiritual. „Să fim sinceri, dacă ai un smartphone, un computer sau o legitimaţie de acces la bibliotecă, poţi ajunge la unele dintre cele mai bune predici și învăţături din lume. Poţi chiar să găsești arhive ale celor mai mari predicatori ai tuturor timpurilor.” Pastorul concluzionează că a pleca dintr-o biserică fiindcă „nu ești hrănit suficient” este, de fapt, o formă de „eschivare”, în coondiţiile în care generaţia actuală „are acces la mai multă «hrană tare» decât orice altă generaţie de dinainte”. Ca și creștin, spunea Loy, „vocaţia ta în biserică este de contribuitor, nu de consumator, (…) chemarea ta nu este doar de a fi ucenic, ci de a face ucenici.”

2. „S-a aglomerat aici”. Unii creștini par să se descurajeze atunci când biserica lor începe să atragă mai mulţi membri și să capete proporţii. Totuși, remarcă Loy, „a rămâne o biserică mică este un scop trist și nebiblic”, chiar dacă uneori este posibil să îţi lipsească intimitatea și simplitatea unei biserici foarte mici.

3. „Nu sunt de acord cu tot ceea ce se predică” este al treilea motiv pe care pastorul îl aduce în discuţie. „Știi ceva? Nici eu nu sunt și eu sunt pastor. Dar îmi rezerv dreptul de a nu fi de acord cu mine însumi. Dar, din când în când, exact asta fac. De ce? Pentru că învăţ. Cresc. Și pun întrebări. Iar speranţa mea este că și cei pe care îi păstoresc fac la fel.” Celor care idealizează biserica drept un loc în care trebuie să fii de acord cu absolut tot ce se predică, în cel mai mic detaliu, Loy le transmite să se aștepte la rezultate negative. „Fie vei merge din biserică în biserică pentru tot restul vieţii tale într-o dezamăgire perpetuă, fie vei înceta să mai mergi cu totul.”

4. Când cineva plecă din biserică pentru că „nu îi sunt împlinite nevoile” problema este și mai adâncă, a spus Loy. „Pe undeva, de-a lungul drumului, au ajuns să creadă că biserica există de fapt pentru a le sluji nevoilor lor, (…) aici e problema: Biserica nu există pentru tine. (…) Tu ești o parte din biserică, iar ea există pentru a împlini nevoile lumii.” Făcând trimitere la consumerismul/turismul religios, Loy îndeamnă creștinii să „lase căruciorul pentru cumpărături la o parte și să pună mâna pe o lopată.”

5. „Conflictele nerezolvate” constituie un alt motiv pentru care creștinii renunţă să mai meargă la biserică. Însă conflictele nu pot fi eliminate complet niciodată. Nu câtă vreme biserica este alcătuită, așa cum spune Loy, din „sfinţi păcătoși”. „Biserica este o mare familie plină de caractere diferite și de inadaptaţi. Uneori, surorile se ceartă. Uneori, fraţii se bat. Uneori, îţi vine să îţi îngropi unchiul cel ciudat în curtea din spate. Însă, în ciuda a tot, familia se presupune că este locul în care să rămână împreună. Chiar și când e greu. Mai ales când e greu!”

Pastorul insistă în acest punct, spunând că aceia care pleacă imediat ce apare un conflict real se privează singuri de experienţa de a se baza pe Dumnezeu pentru a-i ajuta, blocând „procesul căinţei, al iertării și al harului, negând puterea Evangheliei de a aduce reconciliere acolo unde reconcilierea ar putea părea imposibilă.”

Deși pot lua diferite particularităţi în funcţie de biserica-mamă, motivele pentru care mulţi creștini părăsesc biserica au totuși câteva puncte general valabile. Scăderea încrederii în instituţia bisericească este un motiv transcultural, iar românii se înscriu și ei în tendinţe. „Biserica Ortodoxă Română a ajung la un minimum al indicelui de încredere”, potrivit barometrului „Adevărul despre România”, realizat de Inscop Research, la comanda ziarului Adevărul.

Sondajele arată că participarea la serviciile religioase a scăzut în ultima perioadă, bisericile americane ajungând chiar la performanţe negative, precum o participare de doar 35-45%, din care sociologii mai scad încă 10-18% (nivelul la care estimează o exagerare a răspunsurilor). Există însă și creștini care continuă să meargă la biserică în ciuda tendinţelor. Despre trăsăturile lor, pastorul Jon Nielson, capelan la Trinity Union College, vorbește în termenii maturităţii și ai capacităţii de leadership. Într-o biserică sunt însă credincioși aflaţi la diverse etape ale maturităţii spirituale, iar unora dintre ei le-ar putea fi extrem de util să le reamintească cineva de ce să mai meargă la biserică.