Să faci lucrurile așa cum ești obișnuit de-o viaţă este cea mai la îndemână alegere. Mi-am dat seama de acest lucru în preziua aniversării mele, când mi-a fost limpede că întroienirea în același model de a sărbători își pierde – treptat, dar sigur – gustul.

Faptul că am hotărât pe ultima sută de metri să rescriu scenariul unei aniversări obișnuite a făcut ca organizarea să sufere, pe ici pe colo, dar nu chiar în punctele esenţiale. Aveam nevoie să merg la cumpărături, să gătesc lucruri pe jumătate festive, pe jumătate simple, să împachetez cadouri și, mai ales, să scriu.

Primele sarcini s-au realizat ușor, mai ales că aveam 3 ajutoare de nădejde – un soţ, o soră și un nepoţel, care mai de care mai doritor să ajute. Cu scrisul a fost puţin diferit. Într-o devălmășie de pixuri, plicuri și foi de scris colorate, am început să scriu. Și-am continuat s-o fac, până ce mâna a ameninţat să se deșurubeze din firava-i încheietură, pleoapele au devenit ca de plumb și mintea n-a mai reacţionat prompt când comandam un sinonim, un verb sau vreun adjectiv cumsecade.

Curând, foile scrise au umplut biroul. Erau destinate oamenilor complet necunoscuţi, celor apropiaţi ori celor imuni la apropiere. Celor vag cunoscuţi, dar și celor de care mă legau nenumărate (și binecuvântate) fire. Am scris poștașului, foștilor profesori, meditatorilor din trecut, mecanicilor, femeii de serviciu, unui nevăzător, vecinilor, vânzătorilor, oamenilor singuri, nevoiașilor… O listă lungă, în care nu încăpeau, totuși, atâtea nume care ar fi meritat să fie acolo.

Unii nu aveau să știe niciodată cine le-a scris. Doar aveau să afle că un fost elev sau un client îi apreciază pentru ceea ce sunt și fac. Unii au aflat, pentru că înmânarea darului implica detalii mai complexe, după cum stabilise regizorul – e drept, pe ultima sută de metri – scenariul.

Am poposit, printre alergăturile zilei, și la spălătoria unde se săvârșește, din când în când, igiena mașinii noastre. Era o echipă întreagă acolo care merita să primească mulţumiri ceva mai materiale. Doamnei care se ocupa de interiorul mașinii, cu o risipă de conștiinciozitate extrem de rară, i-am strecurat în darul ei și un răvaș, ca să știe cât de apreciată îi este dibăcia și dăruirea.

La câteva săptămâni de la întâmplare, soţul meu a mers din nou cu mașina la spălătorie. Iar doamna cu pricina a venit să-și reînnoiască mulţumirea, în timp ce a spus ceva ce avea să modifice substanţial tot ce gândisem până atunci despre daruri și despre preţul lor: „Știţi, asta e prima scrisoare pe care mi-a scris-o cineva în toată viaţa mea”…

Cum a devenit, m-am întrebat cu tristeţe, atât de scump și de rar ceea ce nu costă aproape nimic?

Când risipa se insinuează în toate ţesuturile sărbătorii

În era consumerismului, cadoul e intim legat în mintea noastră de ideea de cheltuială. Cu atât mai piperată, cu cât gusturile destinatarului sunt mai scumpe, impresia pe care vrem să i-o facem sperăm să fie mai bună și, de ce nu, cu cât dorim să producem mai multă bucurie, mai ales când oferim ceva unui copil sau unei persoane foarte dragi.

Modul în care deraiază bugetul cu ocazia Crăciunului nu mai e un secret pentru nimeni, dar cifrele din statistici continuă să uimească – sume atât de mari, cheltuite pentru daruri care nu sunt întotdeauna potrivite sau necesare și care obligă oamenii să facă economii drastice după ce sărbătoarea a trecut sau să se îndatoreze și mai mult decât au făcut-o în restul anului.

În plus, toată această muncă de Sisif de identificare a cadourilor perfecte și de pregătire a sărbătorii până la ultimele detalii lasă în urmă oboseală, frustrare și un dezastru ecologic.

Gestionarea bugetelor alocate Crăciunului reprezintă cea mai stresantă parte a sărbătorii pentru 24% dintre britanici, după cum arată un sondaj Mirror, în timp ce, pentru 11%, cea mai mare bătaie de cap o reprezintă vizita rudelor. Aproximativ 27% dintre părinţi se așteaptă să cheltuie între 250 și 500 de lire pentru cadoul fiecărui copil, 1 părinte din 8 crede că va cheltui între 500 și 1.000 de lire, în timp ce 1 din 14 crede că va depăși chiar și acest plafon.

Crăciunul înghite aproximativ 720 de miliarde de dolari din buzunarele americanilor, lăsând în urmă cu 25% mai multe deșeuri decât în oricare altă perioadă a anului – aproximativ 1 milion de tone pentru săptămâna care conţine sărbătoarea.

Americanii vor cheltui mai mult pe cadouri în 2018 comparativ cu anul trecut, adulţii americani estimând că vor scoate din buzunar 885 de dolari în acest scop. Potrivit sondajului Gallup care a vizat intenţiile de a cheltui de sărbători, 33% dintre americani cred că darurile de Crăciun vor devora cel puţin 1.000 de dolari din bugetul lor, 22% se așteaptă să cheltuie între 500 și 1.000 de dolari, iar 29% estimează că lista de daruri îi va costa între 100 și 500 de dolari.

Iar estimările nici măcar nu sunt fidele realităţii, de regulă sumele care se cheltuie efectiv fiind superioare celor estimate.

Nu doar că 57% dintre britanici depășesc bugetul alocat de Crăciun, dar mulţi nici nu mai știu, după ce au plătit la casă, care a fost suma exactă cheltuită, arată un sondaj efectuat de Ocean Finance. La doar două minute de la efectuarea plăţii, numai 16% dintre cumpărători știau exact ce sumă au cheltuit, în timp ce 32% nu aveau idee de câţi bani se depărţiseră, iar jumătate dintre ei au indicat o cifră care se abătea cu 10% de la suma reală. Cum era de așteptat, cei care plătiseră în numerar știau mai bine cât cheltuiseră, comparativ cu cei care achitaseră cu cardul articolele cumpărate.

Și românii obișnuiesc să cheltuie mult de Crăciun, uneori chiar mai mult decât își pot permite. Coșurile care devin neîncăpătoare sunt uneori prilej de reflecţie pentru cumpărătorii înșiși, deși concluziile mustind de înţelepciune rămân, până la urmă, doar la nivel de teorie. O doamnă, care admite că a exagerat în privinţa cumpărăturilor, amintește despre un ideal tot mai palid sub strălucirea ofertelor din magazine: cel al cumpătării – „ Să fim un pic mai cumpătaţi, că nu dispar supermarketurile mâine şi nici poimâine, adică se închid doar de Crăciun, atât.”

Românii vor aloca, în medie, 730 de lei doar pentru cadourile de Crăciun, cu 12% mai mult decât anul trecut, conform unui sondaj realizat de website-ul compari.ro, în colaborare cu societatea GKI Digital. Potrivit declaraţiilor, fiecare al doilea cadou va conţine un articol de îmbrăcăminte sau un produs cosmetic, topul preferinţelor fiind completat de jucării (43%), de decoraţiuni interioare, articole de bricolaj şi echipamente casnice (37%), ceasuri, bijuterii, accesorii de modă (32%) ori smartphone-uri, tablete şi accesorii ale acestora (27%).

Deși nu sunt bogaţi, românii sunt destul de risipitori, cel puţin când vine vorba de masa de Crăciun. Membrii asociaţiei non-profit Junior Chamber International Cluj au lansat campania „De Crăciun, nu fi hapsân!”, pentru a atrage atenţia asupra risipei de alimente din perioada sărbătorilor de iarnă. O familie cumpără de sărbători de 4 ori mai multă mâncare decât e necesar, arată iniţiatorii proiectului, care oferă și sfaturi de bun-simţ pentru a evita acest dezmăţ culinar, care se încheie cu alimente aruncate și vizite la medic.

Iar dacă este ceva și mai trist legat de iureșul achiziţionării de daruri, atunci am putea vorbi despre faptul că, în ciuda consumului semnificativ de timp, energie și bani, cadourile ratează deseori scopul pentru care au fost cumpărate, acela de a livra bucurie și un mesaj de preţuire destinatarului.

Să dăruiești nu e totul

Uneori, un cadou primit pe neașteptate aduce o bătaie de cap în plus primitorului. El trebuie să se gândească dacă și cum va returna și el un cadou de mulţumire, treabă cu atât mai anevoioasă cu cât cunoaște mai puţin gusturile primului dăruitor. Ceea ce s-ar putea solda cu un alt cadou, târguit cu mare zor, care n-are nicio legătură cu ce-și dorește sau are nevoie destinatarul.

Un sfert dintre români apreciază că au oferit daruri neinspirate și 42% au fost dezamăgiţi să primească un cadou la fel de puţin inspirat, potrivit unui studiu al MasterCard despre obiceiurile de a cheltui cu prilejul sărbătorilor.

În topul celor mai nepotrivite cadori s-au regăsit produsele alimentare (61%), articolele de papetărie (47%), peștii de acvariu (43%) și banii (28%).

În afară de bani, alte cadouri pe care europenii le consideră inadecvate sunt peștii de acvariu (52%), electrocasnicele (35%), lenjeriile de pat (26%) și cosmeticele pentru baie (26%).

Se poate și mai rău de atât – un sac cu nisip pentru pisici, o spumă de ras pentru o nepoţică sau cadouri de pe care nu s-a șters dovada primirii lor de la o firmă sau de la altcineva sunt lucruri oferite din lipsă de inspiraţie combinată cu amânarea alegerii darului până în ultima clipă.

Cele mai bune daruri sunt cele care îi arată unei persoane că expeditorului îi pasă de ea, iar preţul cadoului primit de la cineva drag este irelevant pentru 98% dintre respondenţii români.

Iar dacă ceea ce dăruim poate fi neinspirat, timpul în care alegem să dăruim poate fi la fel de inoportun, mai ales când ne gândim la cei care nu primesc, de obicei, niciun cadou. Cu excepţia sărbătorilor.

„Copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun”, titrează un articol semnat de Alina Kasprovschi, membru fondator al Fundaţiei Comunitare București. Autoarea mărturisește că, în preajma sărbătorilor, telefonul nu încetează să sune, cu oferte de dulciuri, haine sau jucării care așteaptă să ajungă la copiii nevoiași. Răspunsul membrilor fundaţiei este pe cât de deconcertant, pe atât de justificat: „Toate ar fi iniţiative minunate, dacă nu ar face mai mult rău decât bine chiar celor pe care ar trebui să îi bucure.”

Pe de o parte, copiii internaţi în centrele de plasament nu se mai zbat în mizeria pe care o știa publicul din filmele documentare. Nu mai au nevoie de mere și săpun, subliniază Alina Kasprovschi, deși au nevoie de multe alte lucruri, inclusiv de afecţiune și de experienţe care să-i ducă dincolo de perimetrul îngust în care trăiesc.

Când este vorba de copiii internaţi la Fundeni, cu boli grave, regimul alimentar strict nu permite anumite delicatese oferite de Crăciun, așa că se poate întâmpla ca dăruitorii care nu se informează să plece cu cadourile nedeschise, așa cum au venit. Iar bananele și portocalele pe care nimeni nu s-a gândit să le aducă tot restul anului se mucegăiesc în lăzi, pentru că, fie și de Crăciun, stomacul unui copil rămâne la dimensiunile lui obișnuite.

Nu e trist că-i uităm pe acești membri vulnerabili ai societăţii tot anul și ni-i amintim doar de Crăciun? se întreabă autoarea. Intenţia ei nu este aceea de a descuraja dăruirea, fie și de sărbători, ci de a sfătui oamenii să dăruiască planificat și după ce s-au informat temeinic asupra nevoilor și particularităţilor destinatarului.

Înainte de a dona, ar trebui să găsim răspuns la câteva întrebări, de altminteri foarte rezonabile, spune autoarea. De exemplu, dacă destinatarul chiar are nevoie de darul respectiv, dacă darul e adaptat vârstei și nevoilor specifice ale celui care îl primește. Dacă aș primi cadoul respectiv, aș simţi bucurie sau rușine? – e o altă întrebare de bun-simţ, pe care Alina Kasprovschi o pune în contextul hainelor uzate sau al jucăriilor stricate pe care unii le-au trimis copiilor din centre.

Dăruitorul ar putea să ia în calcul și ideea unui cadou flexibil, în bani, care să permită unei fundaţii să cumpere exact ce au nevoie copiii sau ar putea trimite darul acolo unde e cea mai mare nevoie de el, în zonele unde cadourile nu ajung aproape niciodată.

Și, poate cel mai important, cei care dăruiesc se pot gândi cum pot face mai bună viaţa cuiva defavorizat și în celelalte 364 de zile ale anului.

În vârtejul de preocupări cotidiene, uităm adesea că darul (la fel ca și atitudinea dăruitorului) e semnul nobleţei interioare, după cum poate fi și dovada absenţei ei. Și, nu în ultimul rând, alegerea unui dar și înmânarea lui vorbesc tăcut despre viziunea pe care o avem despre lucruri, despre oameni și despre viaţă.

Crăciun minimalist, sau de ce mai puţin înseamnă mai mult

Aș putea proceda ca personajele din filme și să îmi amintesc semnificaţia Crăciunului și în lipsa cadourilor”? se întreabă jurnalista Debbie Wolfe, care începe de obicei pregătirea pentru sărbătoarea din decembrie cu cel puţin o lună înainte.

Vacanţa de iarnă a sosit cu o bucurie, dar și cu o provocare. Un elev japonez avea să petreacă sfârșitul de decembrie în casa familiei Wolf, în cadrul programului întreprins de liceul la care învaţă fiul lui Debbie. În timp ce familia se gândește cum să-l familiarizeze pe vizitatorul ei cu un Crăciun sărbătorit în stil canadian, Debbie trebuie să ţină cont de sfatul directorului: dacă va cumpăra daruri cu preţ piperat elevului japonez, acesta va fi obligat de tradiţie să facă fiului ei un dar la fel de scump atunci când va fi rândul gazdei să meargă în Japonia, în luna ianuarie.

Ceea ce înseamnă că ar putea așeza o nedorită presiune financiară asupra unei familii cu buget limitat. Decizia de a renunţa la cadourile pe care obișnuia să le cumpere a fost dificilă, Debbie mărturisind că a cumpăra de Crăciun face parte din ADN-ul ei. În același timp, gândul că nu poate vedea Crăciunul decât prin lentila cumpărăturilor a făcut-o să se întrebe dacă nu cumva a deturnat inconștient sensul real al sărbătorii, ceea ce a făcut-o să se simtă goală sufletește.

În cele din urmă, Debbie a decis că poate traversa un Crăciun și fără cheltuieli mari și chiar a realizat că tratarea cadourilor ca o chestiune secundară poate infuza liniște într-o perioadă foarte agitată a anului.

Un sondaj din 2016, realizat de World Vision, a arătat, de altfel, că 79% dintre canadieni considerau un lucru greu să aibă idei originale de cadouri an după an.

Lucrurile simple aduc mai multă bucurie decât cele sofisticate, a descoperit familia Wolfe, pregătindu-se să-și întâmpine oaspetele cu activităţi simple, de la hrănirea păsărilor din pădure la băutul unei ciocolate calde după o plimbare prin aerul rece de iarnă ori sortarea și împachetarea jucăriilor pentru copiii care nu ar primi altfel niciun dar de Crăciun.

Iar Debbie nu e singurul părinte care și-a dat seama că scenariul sărbătorii poate fi modificat în bine doar recurgând la simplificare. Aimee Leigh Smith, un terapeut de 36 de ani, spune că îi va ajuta pe cei doi fii ai săi să-și facă singuri daruri de Crăciun. Pentru că vor petrece perioada Crăciunului la socri, în Scoţia, pe malul mării, Aimee intenţionează să-și ajute băieţii să realizeze felicitări din frunze, cu pozele lor în mijloc, și că îi va învăţa să planteze ceva în grădină, „totul făcut cu dragoste”.

Familia Smith crede că „a cumpăra lucruri doar de dragul de a cumpăra e un mod neînţelept de a trăi”, pe care nu intenţionează să-l transmită copiilor.

Rachel, un fotograf de 33 de ani, și-a schimbat radical modul de a cheltui în preajma Crăciunului. În trecut, cumpăra mai multe cadouri decât îi permitea bugetul, iar copiii se plictiseau repede, în timp ce își mutau atenţia de la o jucărie la alta. După ce a decis că vor adopta un stil de viaţă minimalist, Rachel și soţul ei au plasat și petrecerea Crăciunului în aceeași grilă. Copiii lor au mai puţine jucării, dar se bucură de ele (iar studiile confirmă legătura dintre un număr mic de jucării și un grad ridicat de satisfacţie asociată jocului), părinţii și copiii preţuiesc mai degrabă experienţele decât lucrurile, iar casa este mai curată decât oricând.

Cel mai mare dintre darurile lumii

Faptul că sărbătoarea Crăciunului, creștină în esenţa ei, cel puţin la nivel declarativ, a virat temerar spre o sărbătoare cu siluetă laică nu mai e un secret pentru nimeni. Dacă suntem onești, admitem că e chiar pe punctul să sucombe într-o celebrare a fantasmelor noastre consumeriste.

Iar în acest punct chiar și lucrurile bune în sine, precum darurile, tind să evacueze din centrul atenţiei noastre Însuși motivul acestei sărbători. Crăciunul a fost asociat mereu cu bucuria, dar modul în care e celebrat amintește prea puţin despre festinul de bucurie la care au participat îngerii și „oamenii plăcuţi Lui” cu prilejul nașterii lui Isus în Betleem.

Străzile ambalate în lumina miilor de beculeţe, brazii grei de podoabe, felicitările cu motive de Crăciun, darurile înfășurate în hârtie lucioasă și mesele care gem de greutatea meniurilor festive nu pot și n-ar trebui să estompeze vreodată bucuria că Dumnezeu a luat chip de om.

Că a călcat cu talpa piciorului pe o planetă condamnată, că i-a privit în ochi pe cei mai neajutoraţi semeni, că i-a atins pe cei de neatins și i-a iubit pe cei de neiubit, în timp ce le arăta drumul spre Casă.

Dacă strălucirea fascinantă, dar atât de efemeră, a unui Crăciun dezosat de miracolul divin este tot ce contează, atunci cei singuri, cei nevoiași, cei ajunși la capătul resurselor nu pot spera la nimic mai bun decât la a privi din întuneric la ferestrele luminate sărbătorește ale vecinilor mai norocoși ca ei.

Dar dacă, dincolo de agitaţia unei lumi înfometate de sărbătoare, Îl pot vedea pe Acela care a croit drum între cer și pământ, născându-se în umilinţă și murind în batjocura celor pe care venise să-i salveze, atunci nimeni nu e prea nenorocit ca să nu aibă motiv să se bucure. Și astăzi, și mâine, și cât timp va trăi Dumnezeu.