Îngerul Gabriel, un mesager în ocazii importante

136

Unul dintre cei mai cunoscuţi îngeri din religia iudeo-creştină, Gabriel (al cărui nume înseamnă „Dumnezeu este puterea mea”), este menţionat atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament.

Vechiul Testament: Gabriel este cel care i s-a arătat profetului Daniel pentru a-i explica acestuia semnificaţia viziunilor sale. „În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta şi căutam s-o înţeleg, iată că cineva, care era la înfăţişare ca un om, a apărut stând în picioare în faţa mea. Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga şi zicea astfel: «Gabriele, fă-l să înţeleagă această viziune!»” (Daniel 8:15, 16; a se vedea şi Daniel 9:20, 21). Interpreţii Cabalei îl identifică pe Gabriel şi în persoana omului din viziunea descrisă în capitolul 10 al cărţii Daniel: „Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. Trupul lui era ca hrisolitul, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii” (Daniel 10:5, 6).

Noul Testament: După o jumătate de mileniu, Gabriel reapare în relatarea biblică în prezenţa fecioarei Maria, pe care o anunţă că a fost aleasă să-I dea naştere Fiului lui Dumnezeu (Luca 1:26-35). Tot el i se arătase anterior preotului Zaharia, anunţându-l că va avea un fiu (Luca 1:11-20), care avea să devină cunoscut ca Ioan Botezătorul. Îngerul i s-a prezentat lui Zaharia prin cuvintele: „Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu” (Luca 1:19).

Ca ambasador al lui Dumnezeu între oameni, îngerul Gabriel este reprezentat adesea în arta creştină, în special în picturile cu tema bunavestire. Dacă în picturile timpurii, Gabriel apare ca personaj maiestuos, având uneori sceptru şi coroană, începând din secolul al XIV-lea, rolurile se inversează într-o oarecare măsură. Maria devine figura centrală, proeminentă. În astfel de reprezentări, Gabriel are în mână, în unele cazuri, un crin – simbol al purităţii fecioarei, iar în alte cazuri, un pergament cu mesajul pe care trebuia să i-l transmită Mariei.

Papa Pius al XII-lea l-a declarat pe îngerul Gabriel, în 1951, patronul celor care lucrează în domeniul telecomunicaţiilor. Tradiţional, Gabriel este patronul celor care duc mesaje, al celor care lucrează în serviciile poştale, al diplomaţilor etc.

Gabriel este un personaj important şi în religia islamică. Profetul Mahomed a pretins că acesta i-ar fi dictat Coranul, sură cu sură. Musulmanii cred că Gabriel este patronul adevărului şi îl numesc Djibril. Ioana d’Arc a susţinut, la rândul său, că Gabriel i s-a arătat şi a încurajat-o să îl susţină pe regele Franţei. Diverse scrieri apocrife şi legende creştine îl prezintă pe Gabriel și în alte ipostaze: îngerul care păzea Grădina Edenului (Geneza 3:24); unul dintre cei patru îngeri care stau lângă tronul lui Dumnezeu; unul dintre cei care au distrus Sodoma şi Gomora etc. Alte tradiţii îl identifică drept îngerul care i-a anunţat pe păstorii din preajma Betleemului că S-a născut Christos (Luca 2:8-12) sau drept îngerul care a stat alături de Iisus în Grădina Ghetsemani, în noaptea arestării Lui (Luca 22:43).