Martorii nașterii: Irod cel Mare

266

Sfânta Scriptură relatează că Iisus S-a născut în ţinutul Iudeii. Evanghelistul Matei notează că, la data aceea, Iudeea era condusă de Irod cel Mare.

Acesta şi-a început domnia peste iudei la vârsta de 22 de ani, în anul 37 î.Ch., reuşind să-şi învingă rivalii cu sprijin de la Roma. „Irod” nu a fost prenumele unei anumite persoane, ci mai degrabă un nume de familie sau un supranume pe care l-au purtat mai multe generaţii din familia Irodienilor.

La origine, Irod nu era evreu, ci idumeu, adică un urmaş al edomiţilor. Tatăl său a fost Antipater Idumeul. Din acest motiv, el a fost considerat mereu un străin, iar faptul că a oferit diverse donaţii cultelor păgâne i-a iritat pe supuşii evrei.

Irod s-a remarcat printr-o politică de succes şi printr-o activitate bogată în domeniul construcţiilor. În timpul domniei sale, au fost construite portul şi oraşul Cezareea, oraşul Tiberiada, numeroase temple păgâne, edificii publice, instalaţii militare, fortificaţii ş.a.m.d. Samaria a fost rezidită şi numită Sebaste. Irod s-a remarcat însă, în mod special, prin restaurarea Templului de la Ierusalim. De asemenea, în timpul domniei lui, comerţul şi economia au înflorit. În pofida intrigilor numeroase de la curtea sa, domnia lui Irod cel Mare a fost caracterizată de un climat general de pace.

Au existat presupuneri că proiectul său de restaurare a Templului a avut în spate intenţia ascunsă de a pune mâna pe listele cu genealogii, în special genealogiile familiilor preoţeşti, ca să îl descopere şi să îl distrugă pe mult aşteptatul Mesia. Deşi nu există dovezi clare în acest sens, uciderea pruncilor din Betleem şi împrejurimile lui – eveniment înregistrat în Matei 2:16-18 – trădează teama lui Irod că ar putea fi detronat de un rival cu origine evreiască. Tradiţiile vorbesc despre masacrarea a 14.000 de copii. Sângerosul eveniment este comemorat în Biserica Catolică, în data de 28 decembrie, iar în Biserica Ortodoxă, în data de 29 decembrie.

Caracterul lui Irod cel Mare, sugerat de episodul uciderii pruncilor, este confirmat şi de alte detalii istorice. Irod a avut nouă sau zece soţii. Se pare că şi-a condamnat la moarte chiar soţia favorită, Mariamne, din cauza unei simple suspiciuni, precum şi pe fiul acesteia, Aristobulus. Cu doar cinci zile înainte de a muri, aflat pe patul de moarte, Irod a poruncit moartea fiului său Antipater. „E mai bine să fii porcul lui Irod, decât fiul lui” – l-a ironizat chiar împăratul Augustus.