Martorii nașterii: Simeon și Ana

443

La 40 de zile de la naştere, pruncul Iisus a fost dus la Templu pentru a fi închinat Domnului.

Acolo, familia a fost întâmpinată de două personaje venerabile, de factură profetică, oameni cu așteptări mesianice, Simeon şi Ana, care au salutat sosirea Mântuitorului.

Despre Simeon, evanghelistul Luca notează că „era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el” (Luca 2:25). Simeon aştepta venirea lui Mesia, iar Duhul Sfânt îi descoperise că nu va închide ochii înainte de a-L vedea pe Fiul lui Dumnezeu.

Simeon a luat în braţe Pruncul şi a rostit proslăvirea cunoscută sub numele de Nunc dimittis: „Acum, Stăpâne, eliberează-l pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie, iar poporului Tău, Israel, drept glorie!” (Luca 2:29-32). După această rugăciune profetică, Simeon a anunţat suferinţele lui Iisus, anticipând şi încercările sufleteşti ale Mariei.

În aceeaşi ocazie, a fost prezentă la Templu şi profetesa Ana, al doilea martor care L-a recunoscut pe Mesia. Evanghelistul Luca notează câteva informaţii despre această profetesă. Ana era o văduvă care trăise cu bărbatul ei timp de şapte ani. Ea era fiica lui Fanuel din tribul lui Aşer. La data la care pruncul Iisus a fost adus de părinţii Săi la Templu, Ana era în vârstă de 84 de ani şi „nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune” (Luca 2:37). La fel ca bătrânul Simeon, Ana avea darul profetic. Mai mult decât a fi un simplu martor ocular, Ana a fost conştientă de importanţa sosirii Mântuitorului. Ea L-a văzut pe Mesia, L-a recunoscut şi a devenit unul dintre primii martori care au propovăduit că Iisus este Răscumpărătorul lumii: „Şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului” (Luca 2:38). Mesajul ei Îl plasează pe Iisus în contextul aşteptărilor escatologice evreieşti.

„Ana ne învaţă că, indiferent cât de mult am îmbătrânit, nu trebuie să renunţăm vreodată la umblarea noastră alături de Dumnezeu”[1] – scria autoarea creştină Christin Ditchfield.

Exemple ale unei vieţuiri curate şi reprezentanţi ai unei teologii care Îl avea în centru pe Mesia, Simeon şi Ana au reuşit să vadă ceea ce alţii nu au putut: mântuirea aşteptată de secole. Astfel, ei pot fi consideraţi prototipul omului spiritual, conectat la realităţile cereşti şi pregătit să vadă modul în care Dumnezeu Se implică în istoria lumii.


 

[1] Christin Ditchfield, The Three Wise Women, Crossway Books, 2005, p. 61