Anna Delvey a pretins că este o moștenitoare germană cu un fond fiduciar de zeci de milioane de dolari. Infracţiunile sale financiare au devenit atât de notorii, încât povestea ei a fost dramatizată într-o miniserie a unei platforme de streaming.
Născută în Rusia, Anna a emigrat cu familia în Germania. Numele real de familie era Sorokin, nu avea niciun fond fiduciar, iar situaţia financiară a familiei sale era foarte modestă. Sub numele de Anna Delvey, tânăra a dus o viaţă luxoasă, cazându-se în hoteluri scumpe din New York și Paris. Și-a petrecut chiar o vacanţă în Maroc, la un hotel de 7.000 de dolari pe noapte. Obișnuia să lase bacșiș bancnote de 100 de dolari, purta haine de designer și accesorii scumpe, precum ochelari de soare închiși la culoare sau ochelari cu lentile groase, care îi încadrau ochii albaștri.
Înfăţișarea Annei a fost atent calculată și promovată pe reţelele de socializare. Dar hotelurile și restaurantele pe care le frecventa, băncile la care a apelat și noii ei prieteni s-au confruntat cu facturi neachitate, însumând sute de mii de dolari.
Chiar și după arestarea ei, Anna nu a reușit să părăsească farsa întreţinută o bună bucată de vreme. Spre iritarea judecătorului, ea a întârziat la tribunal atunci când ţinuta care i-a fost trimisă într-o zi nu a corespuns standardelor sale. Anna a defilat la fiecare termen de judecată cu o altă ţinută, aleasă de stilista ei, care îi trimitea hainele în închisoare.
De ce n-ar trăi un copil al lui Dumnezeu ca un moștenitor al Regelui universului?
Ce poate fi mai rău? Să te prefaci bogat atunci când ești sărac? Sau să te prefaci sărac când ești bogat? Creștinii pot fi și ei prinși în jocul prefăcătoriei. Poate că nu fac nimic care să îi trimită în spatele gratiilor, așa cum s-a întâmplat cu Anna. Dar de ce s-ar comporta o persoană care aparţine lui Hristos într-un mod nedemn de statutul său? De ce n-ar trăi un copil al lui Dumnezeu ca un moștenitor al Regelui universului?
Poate că problema începe cu perceperea greșită a propriei persoane. În predica Sa de pe munte (Matei 5 – 7), Iisus descrie modul de viaţă al unui copil al lui Dumnezeu. Beneficiari ai unei iertări depline, care nu ne-a costat nimic, ar trebui să trăim în recunoștinţă, nu bântuiţi de neajunsurile noastre. Dacă suntem defăimaţi sau insultaţi pentru credinţa în Dumnezeu, să ne amintim că există o răsplată pentru toţi cei care suferă un astfel de tratament! Dacă luptăm pentru dreptate, respingând rasismul sau vorbind în numele celor vulnerabili, să o facem ca niște pacifiști, cu manierele unor copii de Dumnezeu! Nu trebuie să luptăm cu instrumentele diavolului. Lupta noastră este, în cele din urmă, împotriva răului spiritual, așa că armele și metodele pe care le folosim trebuie să arate cine suntem cu adevărat (Efeseni 6:12).
Frauda ia multe forme. Este o adevărată provocare să trăiești în acord cu identitatea ta, în special într-un campus studenţesc. Din moment ce ai nevoie de note bune la examene, ce ar trebui să spui și cât ar trebui să riști atunci când profesorii promovează idei nebiblice? În weekenduri, întâlnirile cu colegii te pot tenta să joci teatru, pentru a nu face notă discordantă în peisaj. Cât de ușor pare să te prefaci, să dai glas îndoielii, să faci compromisuri sau să te plângi, în loc să rămâi încrezător în providenţa lui Dumnezeu!
Să trăim în armonie cu adevărul despre cine suntem – copii bogaţi ai unui Tată iubitor, care conduce toate lucrurile spre binele nostru.
În relaţiile romantice, cum poate un credincios să se înjuge la un jug nepotrivit (2 Corinteni 6:14)? Un asemenea pas nu este lipsit de riscuri – riști să devii victima propriului joc dublu. Poruncile lui Dumnezeu urmăresc întotdeauna binele și fericirea noastră. Înșelăciunile din relaţiile romantice nu se limitează la cele comise după paravanul anonimatului de pe internet. Ele pot reprezenta o cursă în care te ademenești singur, prin simplul fapt că nu trăiești creștinismul pe care îl propovăduiești.
Așadar, să nu ne înșelăm singuri! Să trăim în armonie cu adevărul despre cine suntem – copii bogaţi ai unui Tată iubitor, care conduce toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28)! El este Apărătorul nostru și ne-a promis că, dacă sunt probleme care ne apasă, El Se va ocupa de ele. Putem avea încredere că El va face pentru noi ceea ce este drept și bine. Dar, până atunci, să ne celebrăm moștenirea! Să fim plini de încredere, să perseverăm în ciuda eșecurilor! Și să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne ofere discernământ, pentru a ne putea bucura de ceea ce suntem – copii de Dumnezeu.
Mai presus de toate, să împărtășim și cu alţii adevărul despre ceea ce pregătește Dumnezeu pentru ei! Știind că tot ce are El este și al nostru, ajungem dispuși să împărţim uriașa moștenire care ne așteaptă.
Lisa M. Beardsley-Hardy este director al Departamentului Educaţie în cadrul Conferinţei Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea și redactor-șef al revistei Dialogue. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.
