Doar 6% dintre americani au o „viziune biblică asupra lumii”, procentul rotunjindu-se la 21% în cazul celor care frecventează în mod regulat bisericile evanghelice. Datele oferite de un sondaj Barna arată că tot mai puţini creștini se îndreaptă spre Scriptură pentru a răspunde întrebărilor cu care se confruntă.
În primul ei an de misiune, cunoscuta scriitoare și misionară Amy Carmichael a ajuns la destinaţie cu zile întregi întârziere, din cauza problemelor vasului cu care călătorea. Întârzierea a făcut-o să se neliniștească, din pricina celor care o așteptau, atât pe ea, cât și cuplul vârstnic de misionari cu care călătorea. Observându-i îngrijorarea, misionarul a liniștit-o cu o replică devenită mottoul întregii ei vieţi de slujire: „Dumnezeu știe totul despre vase.” Astăzi, numărul creștinilor care cred că Dumnezeu știe totul despre noi și că răspunsurile Lui la întrebările fundamentale cu care ne confruntăm ne sunt oferite pe paginile Scripturii este îngrijorător de scăzut, inclusiv în cazul celor care frecventează biserica și declară că au trăit experienţa nașterii din nou.
O viziune biblică tot mai diluată
Potrivit unui sondaj Barna recent, chiar dacă 51% dintre americani susţin că viziunea lor asupra lumii este biblică, doar 6% au răspuns afirmativ la întrebări precum: Sunt toate învăţăturile Bibliei corecte? A trăit Iisus Hristos o viaţă fără păcat? Este Dumnezeu Creatorul universului și Cel care îl conduce și astăzi? Este mântuirea un dar al lui Dumnezeu, imposibil de câștigat altfel?
Raportul a arătat că, deși creștinii care se declară „născuţi din nou” constituie o treime din populaţie (33%), mai puţin de 1 din 5 are o viziune biblică asupra lumii. De asemenea, adolescenţii și tinerii de 20 de ani citesc Biblia mai rar decât adulţii, frecventează mai puţin biserica și tind să frecventeze bisericile care resping autoritatea Bibliei.
Deși creștinii „născuţi din nou” constituie o treime din populaţie (33%), mai puţin de 1 din 5 are o viziune biblică asupra lumii.
Aproape jumătate dintre cei chestionaţi (46%) au declarat că pentru ei este important ca fiecare dimensiune a vieţii să fie influenţată de credinţa lor religioasă. Dintre aceștia, doar unii au reușit să integreze principiile credinţei lor în viaţa de familie (56%), relaţiile cu ceilalţi (55%), în activităţile comerciale (29%) și în modul în care gestionează consumul de știri și divertisment (27%).
Tendinţele pe care le surprinde raportul Barna pot fi considerate devastatoare, a declarat Len Munsil, președintele Universităţii Creștine din Arizona, subliniind accentul pe care îl pune universitatea pe care o conduce pe studierea Bibliei și pe învăţarea studenţilor să gândească și să trăiască conform viziunii biblice asupra lumii.
Această îndepărtare a oamenilor de Biblie și de valorile ei arată că bisericile au nevoie de strategii mai eficiente de a lucra, colaborând cu părinţii, școlile și industria de divertisment, a concluzionat sociologul George Barna, vorbind de nevoia de a opri căderea spirituală și morală a naţiunii și de „a reinstaura adevărul și înţelepciunea Lui în vieţile noastre”.
O singură lume și o mulţime de viziuni asupra ei
Viziunea asupra lumii este modelată de „orice ideologie, filosofie, teologie, mișcare sau religie care oferă o abordare generală a înţelegerii lui Dumnezeu, a lumii și a relaţiilor omului cu Dumnezeu și cu lumea”, afirmă David Noebel, autorul cărţii Understanding the Times.
Fiecare om are o viziune asupra lumii, chiar dacă știe sau nu acest lucru, pentru că a înţelege și explica lumea este, dincolo de o prerogativă umană, o necesitate umană, notează William Brown, W. Gary Phillips și John Stonestreet, autorii cărţii Making Sense of Your World: A Biblical Worldview. Autorii subliniază că viziunea asupra lumii reprezintă o hartă a realităţii, care ne ajută să interpretăm viaţa, reprezentând totodată baza deciziilor și acţiunilor noastre.
Fiecare om are o viziune asupra lumii, chiar dacă știe sau nu acest lucru, pentru că a înţelege și explica lumea este o necesitate umană.
Cea mai importantă caracteristică a unei viziuni asupra lumii este dată de modul în care răspunde la întrebările „supreme” ale vieţii. Înainte de a deveni creștin, scriitorul Lev Tolstoi a identificat șase întrebări la care avea nevoie să găsească răspuns: De ce trăiesc? Care este cauza existenţei mele și a celorlalţi semeni? De ce exist? De ce există o luptă între bine și rău înăuntrul meu? Cum trebuie să trăiesc? Ce este moartea și cum mă pot salva din ea? Aceste întrebări încapsulează toate întrebările omului despre originile sale, despre sensul vieţii, moralitate, destin și identitatea fiinţei umane, punctează Brown, Phillips și Stonestreet.
Folosind ca punct de plecare realitatea ultimă, cei trei autori disting în multitudinea de viziuni despre viaţă trei categorii majore: naturalismul, transcendentalismul și teismul. Naturalismul include viziunile despre viaţă care sugerează că realitatea supremă se limitează la materia fizică și că nu există loc, după cum scria filosoful Ernest Nagel, pentru „un spirit imaterial care să conducă cursul evenimentelor”. Pentru naturaliști, moralitatea nu este un rezultat al faptului că Dumnezeu a sădit în om standardele Sale morale, ci se datorează convenţiei sociale.
Transcendentalismul înglobează viziunile care conferă o natură spirituală întregii realităţi, bazându-se pe ideea că toate lucrurile sunt manifestări ale unei realităţi unice. Pentru transcendentaliști, Dumnezeu nu poate fi separat de univers, chiar dacă cele două realităţi nu sunt neapărat egale. De asemenea, Dumnezeu nu este considerat o fiinţă personală, ci forţa, principiul sau spiritul impersonal care stă în spatele lumii create, iar omul este văzut ca persoană divină, care poate deveni conștientă, prin diferite căi, de divinitatea sa.
Teismul cuprinde viziuni despre lume care prezintă un Dumnezeu personal, Creator al universului moral și material. Teismul susţine că deosebirea dintre Dumnezeu și creaţia Sa nu este de grad, ci de natură: „El este necreat, neschimbat și atotsuficient; creaţia este creată, supusă degradării și dependentă de Creatorul ei”, după cum punctează profesorul Douglas Groothuis. În timp ce creștinismul biblic reprezintă o viziune teistă asupra lumii, există și multe variaţii ale teismului care derapează de la învăţătura Bibliei.
Nevoia de o viziune biblică asupra lumii
Ramificaţiile viziunii seculare s-au împlântat atât de adânc în cultura noastră, încât putem vorbi de o luptă acerbă între adevărul biblic și indiferenţa faţă de moralitate de care mustește mediul în care trăim, scrie David Dockery, președintele Alianţei Internaţionale pentru Educaţie Creștină. De fapt, viziunea creștină asupra lumii este mai mult decât o teorie (una care cade sau rezistă integral, nu doar în fracţiuni ale ei, și care rezistă testului istoriei și experienţei): un mod de a gândi și de a acţiona care modelează toate etajele existenţei unei persoane.
Potrivit Cuvântului, existenţa umană glisează pe trei coordonate: dependenţă, demnitate, autonomie.
Biblia oferă un sens pentru existenţa noastră limitată și plină de neajunsuri, arătându-ne că există un scop dincolo de noi, că viaţa noastră nu este un accident, ci un dar al unui Dumnezeu iubitor. Potrivit Cuvântului, existenţa umană glisează pe trei coordonate: dependenţă, demnitate, autonomie. Suntem dependenţi de El pentru fiecare respiraţie și pentru ca viaţa noastră să continue și în veșnicie. Demnitatea fiinţei umane derivă din faptul că a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar aspiraţia spre bunătate, adevăr sau frumuseţe reprezintă dovezi ale acestei asemănări, pe care păcatul n-a reușit să o șteargă cu totul. Stăpânirea are de-a face cu faptul că, deși parte a naturii, omul deţine calităţi esenţiale care depășesc cadrul lumii naturale și exercită un anumit grad de control asupra acesteia – deși nu este vorba despre un cec în alb pentru a exploata natura, ci de privilegiul de a o administra într-un mod echilibrat, susţin Brown, Phillips și Stonestreet.
Elementul central al viziunii creștine asupra lumii este aducerea omului în prezenţa lui Dumnezeu, scrie Dockery. Un Dumnezeu suveran, etern, atotputernic, care interacţionează cu omul, care Și-a făcut auzită vocea în istorie și care ţine toate lucrurile sub control, oricât de mult ar fi degradat păcatul planeta noastră și pe locuitorii ei. Imperfecţiunea lumii este însă una temporară, pentru că Dumnezeu Își duce la îndeplinire lucrarea Lui de mântuire, de răscumpărare și de recreare a lumii. Atunci când privim lumea prin perspectiva pe care o oferă Cuvântul, înţelegem faptul că Dumnezeu are un plan și un scop pentru lumea noastră. Iar această înţelegere ne ajută să percepem faptul că suntem copiii Săi și ne oferă stabilitate și speranţă pentru viitor. Mai mult decât atât, o viziune creștină asupra vieţii oferă sens în toate aspectele vieţii, conchide Dockery, care inventariază diferenţa de perspectivă adusă de credinţa biblică în domenii precum tehnologia, sexualitatea, mediul, arta, munca și știinţa.
Modul în care împărtășim și altora viziunea biblică asupra vieţii rămâne o artă care trebuie exersată și studiată pe tot parcursul vieţii.
Să infuzezi această viziune într-o societate care ignoră, dacă nu chiar respinge, adevărurile absolute și moralitatea reprezintă o provocare pentru ucenicii lui Iisus. În special pentru aceia care nu realizează că viziunea indivizilor despre viaţă este parte integrantă din ei, subliniază profesorul Gregory Thornbury. Insensibilitatea faţă de acest adevăr transformă creștinul într-un evanghelist neinformat și lipsit de putere, mai ales în interacţiunea cu necreștinii care își apără în mod inteligent propriile credinţe, notează Thornbury. În cele din urmă, deși diseminarea veștilor bune ale Evangheliei nu reprezintă o misiune rezervată doar intelectualilor, modul în care împărtășim și altora viziunea biblică asupra vieţii rămâne o artă care trebuie exersată și studiată pe tot parcursul vieţii.
Fiecare cultură are o întrebare pentru care doar Biblia oferă răspuns, susţine teologul Harry Lee Poe, observând că, pentru început, creștinul are nevoie să asculte cu atenţie întrebarea.
Înapoi la Biblie și la Autorul ei
Ideile care contrazic viziunea creștină asupra lumii nu stau cuminţi în cărţi etichetate ca atare, așteptându-și cititorii, ci sunt împrăștiate peste tot de programele de televiziune, de filme, melodii în vogă, ziare, reviste și materiale ce provin din mediul academic, observă profesorul Del Tackett. Aceste idei interferează cu slăbiciunile noastre și pot ajunge să fie integrate în propria noastră viziune asupra lumii, avertizează Tackett, observând cât de ușor poate fi pentru un creștin să dea credit învăţăturii biblice despre imoralitatea sexuală și să alunece totuși în relaţii sexuale premaritale sau extraconjugale.
Mai mult de jumătate dintre americani citesc foarte puţin Biblia sau n-o citesc deloc.
Pe deasupra, Biblia nu mai este atât de citită pe cât am crede nici măcar de către cei care se declară creștini practicanţi. Mai mult de jumătate dintre americani citesc foarte puţin Biblia sau n-o citesc deloc, potrivit unui sondaj realizat în 2017. Sondajul a arătat că mai puţin de un sfert dintre subiecţi citesc sistematic Biblia, iar o treime nu au deschis-o niciodată. Liderii bisericilor ar trebui să fie îngrijoraţi de acest analfabetism biblic, a declarat Scott McConnell, director executiv al organizaţiei Lifeway Research, care a subliniat că nici jumătate din cei care participă regulat la închinare în biserica lor nu citesc zilnic Biblia și că singura ocazie în care majoritatea americanilor aud versete biblice este atunci când altcineva citește sau citează din ea.
Modul în care cei mai mulţi tratează Biblia se aseamănă cu felul în care ne raportăm la exerciţiul fizic, arată McConnel: știm că ne face bine, dar nu ne apucăm serios de mișcare niciodată. Totuși, Cuvântul se descrie pe sine însuși ca fiind „viu și lucrător”, iar acest adevăr este confirmat de cei care citesc Biblia zilnic și spun că viaţa lor este schimbată de acest obicei. Având în vedere acest lucru, bisericii îi revine responsabilitatea de a găsi modalităţi care să ajute oamenii să experimenteze puterea Scripturii de a-i schimba pe cei care se apropie de mesajul ei, conchide McConnel.
Cuvântul se descrie pe sine însuși ca fiind „viu și lucrător”, iar acest adevăr este confirmat de cei care citesc Biblia zilnic și spun că viaţa lor este schimbată prin acest obicei.
Deși, în sine, citirea Bibliei nu rezolvă problema păcatului și nici pe cea a ideilor noastre deformate despre viaţă, lume sau Dumnezeu, totuși niciodată un creștin nu va ajunge matur dacă nu dedică timp în mod regulat studiului Scripturii, scrie pastorul John Piper. De fapt, atunci când deschidem Biblia, ne întâlnim cu Autorul ei, iar această întâlnire repetată ne umple viaţa și o transformă. Adevărul revelat de Dumnezeu în scrisoarea Sa către pământeni este cel care ne eliberează (Ioan 8:32), iar faptul că acest Cuvânt rămâne în noi este singura noastră speranţă în lupta cu un inamic supranatural (1 Ioan 2:14).
Un alt motiv pentru care creștinii trebuie să-și citească Scriptura mai mult decât o fac este acela că astfel ajung la cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, în loc să fie „duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură”. În final, Scriptura este cea care susţine viaţa spirituală, pentru că trăim, potrivit cuvintelor lui Iisus, nu doar cu pâine, ci „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).
Chiar dacă procesul de construire a unei viziuni biblice asupra lumii începe acasă, în primii ani de viaţă, el va fi influenţat semnificativ de modul în care se predă literatura sau istoria (sau oricare altă materie) la școală, scrie autorul David Closson. În timp ce toţi părinţii își doresc o educaţie de calitate pentru copiii lor, părinţii creștini trebuie să urmărească modul în care ceea ce se întâmplă în sala de clasă interferează cu formarea unei perspective biblice asupra lumii. Implicarea părinţilor în procesul educaţiei școlare poate lua diferite forme, de la găsirea unei școli creștine la discutarea împreună cu copiii a programei școlare și a teoriilor care contrazic învăţătura biblică, dar este absolut necesară, punctează Closson, amintind că, potrivit America’s Worldview Inventory, viziunea unei persoane asupra lumii este deja închegată la vârsta de 13 ani.
Divertismentul ca solvent al convingerilor religioase
Atunci când vorbim despre diluarea sau pierderea vizunii creștine asupra lumii trebuie să remarcăm cât de puternic este impactul pe care îl are divertismentul asupra modului în care trăim, gândim și ne raportăm la închinare, susţine scriitorul creștin Blake Gardiner, într-un articol intitulat sugestiv Divertismentul L-a înlocuit pe Iisus, devenind calea, adevărul și viaţa. Aceasta nu este o preocupare nouă pentru biserică, scrie Gardiner, amintind că Blaise Pascal inventase termenul „divertissement” pentru a numi acest fenomen.
Divertismentul ne îndepărtează de preocupările legate de sensul vieţii, până când mintea se obișnuiește mai degrabă cu realitatea fictivă decât cu lumea reală.
Preluând termenul de la Pascal, filosoful polonez Ryszard Legutko îi oferă o nouă definiţie: „activitate care separă oamenii de seriozitatea existenţei și umple această existenţă cu conţinut ieftin și superficial”. Divertismentul ne propune reguli artificiale și obiective adesea triviale și ne îndepărtează de preocupările legate de sensul vieţii, până când mintea se acomodează cu realitatea fictivă în locul lumii reale și devine tot mai acaparată de ea, observă Legutko.
Pe de o parte, conţinutul livrat de industria de divertisment nu mai este de mult atât de inofensiv precum era acum 100 de ani, când divertismentul însemna operă, balet, teatru sau muzică simfonică. Astăzi, divertismentul este îmbibat de sex, violenţă și limbaj vulgar într-un mod de neconceput pentru pionierii divertismentului, arată un articol publicat de organizaţia Focus on the Family, subliniind că această schimbare a fost posibilă prin desensibilizarea treptată a societăţii, care s-a adaptat la scăderea progresivă a standardelor morale. Această desensibilizare operează și în cazul creștinilor, cei mai vulnerabili fiind copiii și tinerii.
Un sondaj Barna realizat în 1992 arăta faptul că procentul adolescenţilor creștini care urmăreau canalul de divertisment MTV era semnificativ mai mare decât cel al adolescenţilor necreștini (42% faţă de 33%). Copiii creștini ascultă 4 ore de muzică pe zi, cea mai mare parte a acestui buget de timp fiind alocat muzicii necreștine, declara Alan Weed, președintele organizaţiei Interlinc, observând că până și un copil care merge de două ori pe săptămână la biserică, care are timpul său de rugăciune și poate care are și un mentor creștin petrece mai mult timp cu mesajele pe care le primește din mediul secular decât cu cele dintr-un mediu religios.
Copiii creștini ascultă 4 ore de muzică pe zi, cea mai mare parte a acestui buget de timp fiind alocat muzicii necreștine.
Derapajul moral al mass-mediei și divertismentului ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru creștini – chiar dacă se cred imuni, ceea ce văd și aud îi afectează în mod imperceptibil și le modelează viziunea asupra lumii, opiniile și dorinţele, scrie pastorul Craig Cabaniss. De altfel, dacă această influenţă nu ar fi una reală, de ce s-ar cheltui anual peste 200 de miliarde de dolari pentru reclame de televiziune, se întreabă Cabaniss.
Studiul regulat al Bibliei, rugăciunea pentru discernământ, selectarea grupului de prieteni, stabilirea unor standarde în ce privește consumul de divertisment sunt câteva dintre metodele deja verificate pentru a ne proteja mintea de mesaje care ne diluează convingerile biblice.
Învăţând să trăim în prezenţa Lui
În cartea sa Zvonurile altei lumi, Philip Yancey povestește despre discuţia avută cu pastorul lui, care se plângea că membrii bisericii nu au nicio problemă în a spune bancuri deocheate în parcarea bisericii, ca și cum, odată ce au ieșit pe ușa bisericii, ar fi pășit într-un perimetru eviscerat de orice fărâmă de sacru. De fapt, mulţi creștini se simt liberi să acţioneze ca și cum viaţa cotidiană nu ar avea nimic de-a face cu spiritualitatea, pe care o consideră exclusiv apanajul activităţilor bisericești, observă scriitorul.
Pentru că disociază sacrul de viaţa de zi cu zi sau din alte motive, unii creștini par să eșueze în a integra religia în viaţa de zi cu zi, după cum a arătat sondajul Barna amintit. Un sondaj realizat în 2016 de Pew Research Center a arătat că există segmente ale vieţii cotidiene pe care persoanele care se roagă zilnic și frecventează regulat biserica le gestionează la fel de nesatisfăcător ca persoanele mai puţin religioase. Persoanele din prima categorie erau, de exemplu, la fel de susceptibile ca și cele din a doua categorie să își piardă cumpătul, să spună minciuni albe, să mănânce în exces sau să fie puţin preocupate de reciclarea deșeurilor.
Nu există un adevăr spiritual care să fie rupt de viaţa de zi cu zi; întregul contează, dar și fiecare părticică a acestui întreg, pentru că Iisus este Domn peste toată viaţa noastră, după cum concluzionează profesorul Thornbury. Pentru a-L include pe Dumnezeu în toate compartimentele vieţii noastre, în loc de a-L închide în spaţiul activităţilor spirituale, avem nevoie să învăţăm cum să trăim în prezenţa Lui în mod constant.
Nu există un adevăr spiritual care să fie rupt de viaţa de zi cu zi.
Rugăciunea este mijlocul prin care intrăm și rămânem în prezenţa Lui, scrie autorul creștin Charles Peek, subliniind nevoia creștinilor de a depăși stadiul părtășiei ocazionale cu Dumnezeu (în urgenţe sau atunci când mergem la biserică), pentru a face din rugăciune un mod de viaţă. Iar atunci când exersăm bucuria de a fi în prezenţa Lui permanent, gândurile, acţiunile și valorile noastre se află în raza de acţiune a iubirii care ne face în stare să o luăm de la capăt, ori de câte ori am fi rătăcit drumul.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
