De ce sunt mai sănătoși oamenii care se roagă

2108

Peste 85% dintre pacienţii americani care suferă de o boală deosebit de gravă se roagă, indică un studiu publicat de cercetători ai Universităţii Rochester (SUA). Acest procent este semnificativ mai mare decât cel al persoanelor care apelează la metode alternative de tratament (precum homeopatia). Această statistică pare justificată de numeroasele studii care indică o paletă variată de beneficii pe care rugăciunea le aduce sănătăţii.

Dr. Herbert Benson, specialist cardiovascular la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Harvard și un pionier al studiilor vizând legătura dintre minte și corp este cel care a descoperit „răspunsul de relaxare”, o stare a corpului care intervine după o perioadă de rugăciune sau de meditaţie. După astfel de perioade, metabolismul corpului încetinește, la fel și ritmul inimii, tensiunea arterială scade, iar ritmul respiraţiei devine mai calm și mai regulat.

Această stare psihologică a fost de asemenea corelată cu un sentiment de control, cu un sentiment de luciditate liniștită și cu o stare de pace a minţii. Efecte sunt notabile, mai ales din perspectiva faptului că mai mult de jumătate dintre controalele medicale din Statele Unite, sunt motivate de probleme precum depresia, tensiunea arterială ridicată, ulcere, migrene care, la rândul lor, sunt provocate în parte de nivelurile ridicate de stres și anxietate.

Numeroși cercetători au vrut să afle mai sigur ce mecanism biologic este acţionat prin rugăciune. Neurologul Andrew Newberg, directorul Centrului pentru Spiritualitate și Minte la Universitatea Pennsylvania a descoperit că, în timpul rugăciunii, regiunea creierului responsabilă de orientarea și asocierea, acea zonă care ne ajută să distingem între noi înșine și obiectele din jur, își reduce activitatea. Cercetătorul e de părere că reacţiile cerebrale din timpul rugăciunii sunt o dovadă că experienţele spirituale au o infrastructură biologică. Unii au interpretat aceste descoperiri ca fiind un indiciu că Dumnezeu este o invenţie a creierului uman. Alţii au spus că, din contră, cercetările relevă că oamenii sunt dotaţi din naștere cu suportul biologic potrivit pentru interacţiunea cu Dumnezeu.

Alte cercetări au încercat să afle dacă nu cumva rugăciunea ar funcţiona pe baza aceluiași mecanism ca și tehnicile de relaxare. Ken Pargement, de la Universitatea de stat Bowling Green din SUA, a testat comparativ efectele meditaţiei spirituale și a concentrării nespirituale asupra unor persoane care sufereau de migrenă. Rezultatul a fost că cei care au meditat folosind afirmaţii spirituale („Dumnezeu este bun. Dumnezeu este pace. Dumnezeu este dragoste.”) au prezentat o diminuare a numărului de dureri de cap și o creștere a toleranţei la durere, faţă de cei care s-au concentrat asupra unor afirmaţii fără substrat spiritual („Iarba e verde. Nisipul este moale.”).

Potrivit unui studiu finanţat de Institutul Naţional de Sănătate din Statele Unite, persoanele care se roagă zilnic prezintă un risc de a dezvolta probleme cu tensiunea arterială, cu 40% mai scăzut decât cei care nu au o disciplină spirituală constantă. Însă diferenţa este vizibilă și prin compararea celor care se roagă cu cei care nu se roagă deloc. Un studiu publicat recent în jurnalul Gerontology, a arătat că din cei 4.000 de subiecţi în vârstă folosiţi pentru studiu, cei care se rugau sau meditau, au făcut faţă mai bine bolilor și au trăit mai mult decât ceilalţi.

Studierea efectelor rugăciunii asupra celui care se roagă rămâne un câmp fascinant de analiză știinţifică, deși și știinţa are limitele ei. De pildă, știinţa nu a găsit metode pentru a măsura efectele rugăciunii de mijlocire – acea rugăciune adresată lui Dumnezeu în folosul altcuiva. În plus, știinţa nu deţine nici instrumentele pentru a izola cauzele biologice de cele care ţin de conștientizarea prezenţei unui Dumnezeu viu.

Surse: Huffington Post, Intro2psych