Şi zise Cel care şeade pe tron: Jată voiu face toate noui!’ Şi-mi zise: ,S’a făcut’“. A poc. 21, 5. 6.

Pe nesimţite s’a strecurat şi anul 1929. Cu ajutorul lui Dumnezeu păşim acum într’un an nou. Dacă ne ducem puţin cu mintea înapoi ne vine să zicem: parcă eri eră, Crăciunul, A- nul Nou, Bobotează, etc, ce repede au trecut toate!? Privim apoi în jurul nostru şi spre marea noastră mirare vedem că în acest interval de timp care a trecut, au avut loc o mulţime de schimbări.

Popoarele n’au încetat a se duşmăni între ele, ba chiar au avut loc şi vărsări de sânge, şi deşi marii bărbaţi de stat, conducători ai omenirii, se luptă din răsputeri pentru întronarea păcii şi a buneiînvoiri între oameni, totuş oamenii n’au devenit mai buni. Unii bogaţi au sărăcit, cei tineri au mai îmbătrânit, unii prieteni s’au depărtat de noi, cine ştie în ce loc; iar alţii cari erau departe s’au apropiat.

In ce priveşte avertismentele divine, ca semn al timpului, au avut loc o mulţime. Cutremurele şi inundaţiile s’au ţinut lanţ, uraganele şi alte diferite catastrofe au fost nenumărate, pustiind oraşe şi regiuni întregi. Vulcani furioşi au acoperit cu lava lor arzătoare, mii de oameni, omorîndu-i; iar accidentele pe apă şi pe uscat, incendiile, furturile, excroche- riile şi tâlhăriile la drumul mare au fost dea- semenea foarte numeroase.

Unele dintre rudeniile şi chiar dintre casnicii noştri cu cari anul trecut locuiam în aceeaş casă şi ne împărtăşeam din aceeaş masă, acum nu mai sunt printre noi, pentrucă au fost chemaţi de Domnul ca ei să-şi încheie această vieaţă pământească plină de atâtea griji şi necazuri. Amintirea lor ne e scumpă şi ochii ni se umplu de lacrămi când ne gândim la iubiţii noştri scumpi cari ne-au părăsit poate prea de timpuriu.

Aşa s’a încheiat anul care a trecut.

Acum întrebarea cea mare este cum am încheiat noi anul vechiu? Cum am umblat noi în faţa lui Dumnezeu şi a aproapelui nostru? Am fost noi buni creştini cu toţi cei din jurul nostru, în tot timpul anului? Ne-am purtat cu casnicii noştri într’un chip vrednic de chemarea Domnului Hristos, ori am întristat pe Bunul nostru Tată ca orice om necredincios? Este bine acum când păşim pragul noului an să ne facem recensământul faptelor noastre, bune sau rele, aşa după cum un bun comerciant îşi face bilanţul socotelilor la finele anului, ca să vadă dacă a câştigat sau a pierdut, dacă poate să mai adauge ceva la capital, sau a intrat în deficit, ca apoi să ia măsuri de îndreptare pe viitor.

Acest exemplu se potriveşte de minune şi cu vieaţa creştinului, deaceea apostolul Pavel scria credincioşilor depe vremuri: „Cercaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, dove- diţi-vă pe voi înşivă buni!“ 2 Cor. 13,5. „Cer- ce-se dar omul pe sine“. 1 Cor. 11, 28. Cercetarea faptelor şi a vieţii noastre este necesară, este spre binele nostru, ca să vedem cum stăm cu bilanţul nostru spiritual, am făcut mai mult bine sau din nefericire mai mult rău. Am a- dăugat ceva la capitalul faptelor noastre bune, sau am mai pierdut şi din ce bruma câştiga­sem în alţi ani? Da, e bine să ne cercetăm, dar să ne cercetăm profund, căci cum am încheiat anul, aşa vom încheia şi vieaţa noastră şi a- tunci va fi vai şi amar, dacă nu vom fi luat măsuri de îndreptare la timp, cu noi înşine, căci cine se judecă acum, zice Cuvântul lui Dumnezeu, nu va mai fi judecat ci va trece din moarte la vieaţă. Ioan 5, 24.

Un înţelept a zis: „Fiecare zi din vieaţa omu­lui este o pagină dintr9o carte, sileşte-te să scrii pe paginile vieţii tale numai lucruri frumoase de cari să nu roşeşti niciodată!“

Ce frumoasă şi ce sublimă învăţătură! Să lucrezi numai binele, să fii totdeauna folositor aproapelui, să chemi cu blândeţe pe cei greşiţi, să ierţi şi să te rogi chiar pentru vrăjmaşii tăi şi să îndrepţi paşii oamenilor pe calea care duce spre împărăţia lui Dumnezeu!…

Dar iubite cetitor, dacă din cercetarea celor 365 de pagini cari compun cartea vieţii noastre pe anul care a trecut, cercetând, am găsit că de multe ori am scris pagini negre, de al căror cuprins ne ruşinăm, ce să facem?

Cum să intrăm în Noul An?

Să ne desnădăjduim, ca şi cum faptele noastre rele ar întrece bunătatea lui Dumnezeu? O, nu, să nu pierdem nădejdea căci El n’a uitat de a fi îndurător şi milostiv cu noi, — numai să ne întoarcem către El din toată inima. Ps. 77, 10. Să venim aşa cum suntem, dar să mărturisim starea noastră şi să ne rugăm către Atotputernicul ca să ne ajute la tot ce e bun, după cum făcea şi David: „Mărturisi-voiu abaterile mele lui Dumnezeu şi Tu vina păcatelor mele ai iertat”. Ps. 32, 5. Şi iarăş: „A- proape este Domnul de cei cu inima sdrobită şi pe cei cu spirit umilit îi ajută”. Ps. 34, 19.

Dumnezeu, având în vedere slăbiciunea omenească, a trimis în toate timpurile oameni inspiraţi de Duhul Sfânt, ca să atragă atenţia poporului abătut să se întoarcă la calea cea dreaptă. Aşa a fost Isaia profetul care strigă către credincioşii din timpul său: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă, depărtaţi răutatea faptelor voastre, din faţa mea; încetaţi de a face rău, învăţaţi-vă a face bine; căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului şi apăraţi dreptul văduvei”. Isaia 1, 16. 17.

Cevâ mai târziu, profetul Ezechiel dease- menea a fost trimis ca să încurajeze pe cei desnădăjduiţi, cari credeau că faptele lor rele i-au depărtat cu totul de Dumnezeu. Profetul le spunea în auzul tuturor: „Nu-mi place moartea celui nelegiuit, ci să se întoarcă cel nelegiuit dela calea sa şi să trăească! Intoar- ceţi-vă, întoarceţi-vă dela căile voastre cele rele, căci de ce să muriţi!?” Ezech. 33, 11. Iată ce minunate invitaţii ne vin şi nouă astăzi! Să mai întârziem când Domnul ne oferă aşa frumoasă ocazie de a veni la El? Astăzi nu este prea târziu când putem zice: lată-mă Doamne, vreau să fiu al Tău, te rog transformă-mă într-un om nou, ca să duc o vieaţă nouă şi să mă pregătesc pentru cer!….

El se va îndura de noi şi ne va ajuta, căci mare bucurie se face în ceruri pentru un păcătos care se pocăeşte, chiar mai multă de cât de 99 de drepţi cari n’au nevoie de pocăinţă, a zis Mântuitorul.

Este adevărat că iubirea lui Dumnezeu, faţă de noi oamenii este nemărginită, dar în acelaş timp El este şi drept, căci la timp cuvenit va şi judeca cu dreptate.

Acum de curând am cetit o istorisire foarte mişcătoare, un exemplu de iubire al unei mame. In oraşul Maientza din Germania, cu ocazia unui mare incendiu, doamna Gertruda Blitz, voind să-şi salveze copila de 7 ani, care dormiâ într’o odae cuprinsă de foc, a străbătut prin flăcări în dormitorul fetiţei. Acolo mama şi-a legat în grabă fetiţa de subţiori cu un cearşaf lung şi a lăsat-o în jos pe fereastră până în stradă. Dar când iubitoarea mamă a voit să se salveze pe ea însăş, o grindă din tavan s’a prăbuşit peste dânsa omorând-o pe loc.

Sărmana mamă! Cum s’a sacrificat ea pentru copilul ei! Cum a ştiut ea să-şi încheie vieaţa aceasta cu o pagină aşa de frumoasă!

Dar Dumnezeu, câtă iubire şi îngăduinţă a arătat acestei lumi! Cu câtă milă şi compătimire priveşte El din înălţimea Sa cerească spre noi! Căci El ne iubi atât de mult, încât din dorinţa de a ne salva dela o moarte sigură dete pe Fiul Său să Se jertfească pentru toată lumea. Da, Domnul Hristos a venit ca să scape şi să mântuească pe cei păcătoşi. Harul Său mântuitor, mila Sa părintească precum şi sângele Său preţios este în stare să ne curăţească de orice păcat. „Căci de vor fi păcatele voastre roşii ca cârmâzul, se vor face albe ca zăpada“. Isaia 1, 18.

Da iubite cetitor, odată cu sosirea anului nou, să devenim şi noi oameni noui, cu un spirit nou şi cu fapte noui, căci Domnul zice: „Iată voiu face toate noui, cele vechi au trecut”. Apoc. 21, 5. 6.

Să lepădăm dar cu toţii: mânie, aprindere, răutate, defăimare, vorbire dispreţuitoare din gura noastră, să nu ne minţim unii pe alţii, fiindcă ne-am desbrăcat de omul cel vechiu dimpreună cu faptele lui, şi ne-am îmbrăcat în cel nou care se înnoeşte spre cunoştinţa deplină după chipul lui Dumnezeu46. Col. 3, 8—10

Orice amărăciune şi aprindere şi mânie şi strigare şi defăimare înlăturate fie dela voi împreună cu orice răutate. Faceţi-vă dar buni unii către alţii, miloşi, iertători unii altora, după cum şi Dumnezeu v’a iertat în Hristos44. Efeseni 4, 31. 32.

Aşa să ne ajute Dumnezeu ca să fim şi să petrecem în tot cursul noului an şi în toată vieaţa noastră ca la ziua arătării în mărire a Domnului Hristos, să putem zice cu toţii: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, II aşteptăm, ca să ne mântue“.

Bucureşti T. Coconcea.