Cultura anilor 70, de vină pentru abuzurile din B. Catolică

19

Dezbaterea privind abuzurile sexuale în Biserica Catolică este reaprinsă de publicarea unui studiu extensiv, care relevă existenţa unei legături cauzale între promiscuitatea anilor ’60-’70 și pedofilia în Casa Domnului.

Scandalul sexual care a izbucnit în 2002 a fost o problemă temporară, cauzată de seminarişti slab instruiţi, episcopi care s-au concentrat prea puţin asupra victimelor şi o cultură permisivă tipică anilor 1960 şi 1970 care s-a manifestat și prin creșterea divorţurilor, a jafurilor și a consumului de droguri, spune cel mai mare studiu efectuat asupra fenomenului tragic al abuzurilor în Biserica Catolică.Studiul, care a durat patru ani, a beneficiat de finanţarea și cooperarea Bisericii Catolice. Facultatea de Justiţie și Criminologie „John Clay” (SUA) a primit fonduri de 2 milioane de dolari pentru realizarea acestei cercetări, la care și-au dat concursul experţi în istorie și avocaţi atât ai victimelor, cât și ai preoţilor implicaţi în scandal, relatează Washington Post.Tom Plante, unul dintre psihologii care a intervievat preoţi pentru acest studiu a salutat iniţiativa în care a fost implicat, spunând că „oamenii au tot soiul de idei nebunești privind abuzul comis de preoţi, iar studiul acesta ajută la negarea lor”.Studiul va include analize ale motivelor pentru care preoţii au devenit abuzatori. Aceste radiografii motivaţionale vor fi bazate pe informaţiile obţinute de cercetători din dosarele de personal ale preoţilor respectivi, precum și din dosarele psihologice cuprinzând psihotestele la care au fost supuși abuzatorii și tratamentele urmate de aceștia. Potrivit cercetătorului Karen Terry, analizele au arătat că, pentru o anumită perioadă de timp, diocezele catolice „s-au arătat îngrijorate mai mult de bunăstarea preoţilor și mai puţin de cea a victimelor”.Experţii consimt că, în ultimii ani, s-a înregistrat o scădere a numărului de abuzuri sexuale împotriva copiilor, și în biserică, și în societatea americană în general. Însă voci independente de această cercetare contestă că problema a fost diminuată. „Nu există încă dovezi că, în unele locuri, informaţia nu a fost manipulată pentru a sugera o cooperare deplină cu autorităţile superioare și o grijă adecvată faţă de copii”,  a declarat David Finkelhor, director al Departamentului Crime  Împotriva Copiilor din Centrul de Cercetare al Universităţii din New Hampshire.Unii dintre apărătorii victimelor sunt, de asemenea, sceptici faţă de cercetare, subliniind că aceasta a fost finanţată de Biserica Catolică și a folosit date furnizate de aceasta. „E greșit să descrii abuzatorii ca niște tipi de treabă, debusolaţi de anii ’60”, a declarat Terrence McKiernan, directorul celui mai mare registru independent cu informaţii publice privind preoţii acuzaţi.Scandalurile sexuale care au implicat persoane aflate în poziţii de răspundere au apărut periodic în ultimii 20 de ani și nu s-au menţinut doar în graniţe ecleziastice. Potrivit unei analize a cotidianului francez Le Figaro, de-a lungul timpului, mai mulţi lideri importanţi au avut de suferit din cauza păcatelor sexuale.

Jack Welch, CEO al General Electric și-a distrus reputaţia după un divorţ scandalos provocat de relaţia sa extraconjugală, în 2002. În 2005, directorul Boeing, Harry Stonecipher, a fost forţat să demisioneze după ce s-a aflat că avea o relaţie cu o subordonată. Șeful consiliului de administraţie de la Volkswagen, Klaus Volkert, a fost condamnat în 2005 pentru incitare la delapidare, după ce directorul de resurse umane a recunoscut că i-a dat bani pentru servicii de prostituţie. Max Moslez, președintele Federaţiei Internaţionale de Automobilism, a provocat un adevărat seism mediatic după ce publicaţia britanică News of The World a difuzat imagini cu el, participând la o orgie cu temă nazistă.