Despre Cer și Pământ, un volum semnat de Papa Francisc

50

Recent tradusă din limba spaniolă, cartea On Heaven and Earth, semnată de nimeni altul decât Papa Francisc – care la momentul redactării volumului încă purta numele Jorge Mario Bergoglio – scoate la iveală numeroase aspecte interesante ale viziunii actualului suveran pontif cu privire la viaţă și religie.

Volumul documentează o serie de conversaţii pe care Jorge Mario Bergoglio le-a avut cu rabinul Abraham Skorkape diverse teme, notează theatlantic.com.

De exemplu, Bergoglio afirmă că religia nu poate transcende cultura. El menţionează faptul că în ultima vreme, biserica a trebuit să se adapteze noilor tendinţe culturale în ceea ce priveşte divorţul, spre exemplu, şi va trebui să facă acelaşi lucru în continuare, pentru a face schimbările necesare. În mod surprinzător, vorbind de schimbări, el spune că biserica ar trebui să fie suficient de sensibilă la nevoile umane, încât, într-o zi, să elimine celibatul din viaţa clericilor.

Irving Kristol, în Commentary, în anul 1948, spunea că iudaismul are ca punct de plecare experienţa umană, în timp ce creştinismul are ca punct de plecare principiile despre care se crede că sunt în mod absolut eterne şi adevărate, iar omul trebuie să se supună lor. De asemenea, el spunea că iudaismul creează o legătură indestructibilă între dragostea lui Dumnezeu şi dragostea pentru realitate, în timp ce creştinismul încurajează ascetismul. Comentând pe marginea acestor afirmaţii, Jorge Mario Bergoglio, în schimb, susţine că nevoile umane trebuie înţelese de către creştinism, iar biserica trebuie să fie sensibilă şi respectuoasă cu schimbările culturale care au loc. Din puntul lui de vedere, religia are dreptul de a opina atâta timp cât se află în slujba oamenilor.

Jorge Mario Bergoglio condamnă societatea modernă, care pune atât de mult accentul pe lucrurile materiale, atitudine considerată narcisistă, consumeristă şi hedonistă. Cu toate acestea, nu contestă faptul că biserica şi preceptele ei au fost modificate de-a lungul timpului din cauza presiunii sociale. Din punctul lui de vedere, chiar şi imaginea despre Dumnezeu depinde de cultură, deoarece, fiecare popor o trece prin filtrul acesteia.

În carte, Papa Francisc scrie că se bucură de faptul că doar de foarte puţine ori a vorbit în cadrul slujbelor sale despre politică, pe când era preot la Buenos Aires, iar atunci când a făcut-o, a fost din punct de vedere procedural, nu filosofic. De asemenea, îi avertizează pe preoţi că ei nu trebuie să simpatizeze cu o anumită mişcare politică, ci trebuie să fie mai presus de orice tendinţă, curent sau partid politic. Ei, ca reprezentanţi ai bisericii, nu pot fi asociaţi cu niciun partid politic. În plus, Bergoglio critică liderii religioşi care îşi impun punctul de vedere mai ales în public. El crede că religia trebuie să slujească oamenilor, iar misiunea preoţilor este aceea de a-i încuraja pe oameni să nu încalce doctrina catolică, însă fără a-i constrânge. El susţine că dacă Dumnezeu a creat omul liber, nimeni nu are dreptul de a-l constrânge, lucru care nu exclude menirea bisericii de a oferi sprijin şi călăuzire spre drumul cel bun.