Nu au trecut decât câteva zile de când suveranul pontif a întins o mână deschisă lumii ortodoxe, că a şi sosit o știre din mediul evanghelic, încadrându-se în același format ecumenic şi tulburând din nou apele. Unul dintre cei mai cunoscuţi pastori evanghelici americani, Rick Warren, a făcut apel pentru unirea cu Biserica Catolică.

Rick Warren este pastorul unei megabiserici din California și este cunoscut publicului român prin cartea Viaţa condusă de scopuri. A intrat intens în atenţia publică odată cu sinuciderea fiului său, dar și datorită apropierii nedisimulate faţă de Vatican. Recent, Warren a fost invitat să participe la o conferinţă interconfesională găzduită de statul papal, unde a ţinut un discurs despre importanţa familiei tradiţionale.

De fapt, nu este singurul lider neoprotestant care este în relaţii cordiale cu papa Francisc. Opinia publică din mediul religios este deja obișnuită cu tatonările repetate din spaţiul ecumenic, intensificate odată cu pontificatul lui Francisc. Din acest punct de vedere, nu ar fi nimic neobișnuit. Surpriza vine din faptul că declaraţii în favoarea unirii sunt făcute fără eschive din partea unor lideri proeminenţi ai creștinismului evanghelic. Rick Warren este unul dintre aceștia. Într-o declaraţie video (înregistrată de Catholic News Service), el le-a solicitat creștinilor protestanţi să se unească cu Biserica Catolică.

Invitaţie la prăbușirea barierelor

În aprecierea pastorului american, relaţiile de apropiere cu catolicii sunt justificate prin faptul că există mai multe lucruri în comun decât „cele care ne despart”. Din punctul său de vedere, există o platformă comună, „o viziune ecumenică”, atât pentru catolici, cât și pentru protestanţi. Este vorba de a acţiona împreună pentru apărarea „sanctităţii vieţii, a relaţiilor sexuale și a căsătoriei”, susţine Warren, citat de christiannews. În ceea ce privește elementele de ordin teologic, „cu toţii credem în Trinitate, în Biblie, în înviere, în mântuirea prin Iisus Christos. Acestea sunt chestiunile importante”, insistă pastorul american.

Cât despre existenţa unor obstacole dogmatice „aproape” insurmontabile, Warren consideră că este greșit înţeleasă practicarea închinării și mijlocirii la Fecioara Maria și la alţi sfinţi ai religiei catolice. „Uneori, protestanţii cred că cei din religia catolică se închină Mariei ca și când ea este un alt Dumnezeu, dar nu despre asta este vorba în doctrina catolică. Oamenii se întreabă ce este cu toţi acești sfinţi și de ce se închină catolicii la ei, dar când înţelegem ce au însemnat ei, atunci totul capătă un nou sens, pe care îl avem în comun cu romano-catolicii”.

Echipa lui Christos

Pentru o persoană educată în cultura protestantă, mesajele lui Warren sunt provocatoare, fiindcă încearcă să minimalizeze existenţa unor aspecte importante care ţin nu atât de mult de forma religioasă, cât de esenţa mântuirii. Pentru Warren, chiar și acele diferenţe care există pot fi depășite prin concentrarea atenţiei pe un singur aspect teologic: Iisus Christos. „Sigur, încă există diferenţe reale – nu există îndoială cu privire la acest lucru, dar cel mai important este că, dacă Îl iubim pe Iisus, suntem în aceeași echipă”, a continuat pastorul american.

Unitatea pe care el o percepe este una de substanţă. Nu forma unităţii primează, ci scopul ei. „Unitatea pe care o văd realizată nu este o unitate structurală, ci o unitate de misiune.” În sinteză, abordarea lui Warren simplifică foarte mult problema disputelor care există între teologia catolică și cea protestantă. Pentru pastorul evanghelic, diferenţele pot fi micşorate printr-un  apel la sentimente, nu și la principiile Scripturii. Cu alte cuvinte, dacă există dragoste, restul sunt doar detalii. Viziunea sa este provocatoare, dar nu se bucură de prea multă simpatie nici în propria tabără.

Vaticanul nu are prieteni peste tot

Chiar dacă strategia lui Francisc de refacere a unităţii creștine se bucură de interes public și marchează o deschidere fără precedent în spaţiul creștin și necreștin, nu toată lumea este entuziasmată de pașii fermi pe care Vaticanul îi face în acest demers. Iar cei care au intrat în acest joc nu sunt mereu elogiaţi.

Astfel, comentariile lui Warren i-au îngrijorat pe unii lideri creștini, așa cum este Matt Slick, de la Christian Apologetics and Research Ministry. El a contrazis abordarea lui Warren, fără să nege experienţa creștină autentică pe care orice creștin o poate avea indiferent de crezul său teologic. Există însă o problemă, iar aceasta constă în faptul că „Biserica Romano-Catolică are o învăţătură falsă în ce privește închinarea la mama lui Iisus, Maria, și în ce privește mântuirea”. Apologetul american a insistat asupra acestor diferenţe menţionând că „Toţi credem în mântuire, dar catolicii resping ideea de a fi mântuiţi doar prin Hristos. În schimb, au alte învăţături, și anume că faptele bune și alte lucruri sunt necesare pentru mântuire.”

Slick îl acuză pe Warren că, prin declaraţiile sale, și-a compromis calitatea de pastor protestant și ceea ce a făcut „nu ar trebui niciodată făcut de vreun pastor protestant care ia în serios Biblia. Trebuie să concluzionăm că domnul Warren nu ia Cuvântul lui Dumnezeu în serios și nu înţelege învăţăturile nimicitoare ale romano-catolicismului în ceea ce privește mântuirea.”

Un viitor descifrabil

Dincolo de atitudinile polarizante faţă de iniţiativele ecumenice, se poate anticipa că tatonările interreligioase vor lua amploare și se va creiona o formă de unitate creștină în numele unor elemente comune. Pe de altă parte, este posibilă configurarea unei mișcări intense de rezistenţă și protest.

Este dificil de precizat în acest moment care dintre cele două direcţii este benefică. Pe de o parte, există probleme majore globale ale căror rezolvare necesită o abordare unitară, iar creștinismul trebuie să dea un răspuns adecvat. Pe de altă parte, există suficiente temeri faţă de o posibilă ștergere a identităţii proprii sub valul ecumenic. Este ușor de anticipat că aceste două poziţionări vor marca istoria religioasă a anilor care urmează.

Dacă este luată în considerare o declaraţie mai veche a lui Warren, se poate deduce posibila acuzaţie adusă la adresa celor care nu se vor încolona în marșul ecumenic. Warren nu a avut rezerve să prezică faptul că fundamentalismul constituie cel mai mare obstacol pentru armonia lumii, fiind cea mai mare ameninţare pentru secolul al XXI-lea. „Fundamentalismul islamic, fundamentalismul creștin, fundamentalismul iudaic, fundamentalismul secular – toate sunt motivate de teamă. Teama unuia faţă de celălalt.”

Pe fond, este posibil să aibă dreptate. Fundamentalismul a demonstrat că este generator de probleme. Însă cine definește termenul și unde este limita? Nu este exclus ca acuzaţia de fundamentalism la adresa oponenţilor, împletită cu promovarea unei religii ce accentuează componenta sentimentală, să constituie formula de succes al unui viitor ecumenic ale cărui repere majore pot fi deja întrezărite.

Foto: Facebook