Monitorul Oficial a publicat vineri decizia prin care Curtea Constituţională (CCR) statuează că este neconstituţional să se aștepte din partea elevului o solicitare de retragere de la orele de religie. Ce înseamnă mai exact acest lucru?

Ora de religie a constituit un front de luptă pentru interesele mai multor tabere, ceea ce a făcut ca bătălia să dureze ani buni, fără vreo izbândă semnificativă care să aducă satisfacţie tuturor.

În ansamblu, avem de-a face cu trei actori majori. Pe de o parte, avem tabăra seculară (formată din organizaţii, asociaţii sau independenţi umaniști) care susţine că predarea religiei în școli încalcă dreptul elevilor atei sau de altă religie decât cea majoritară la libertate religioasă și de conștiinţă.

De cealaltă parte, avem Biserica Ortodoxă Română, a cărei infrastructură depinde semnificativ de predarea religiei în școli prin integrarea absolvenţilor de teologie ca profesori și prin catehizarea membrilor.

La mijloc sunt elevii, care, indiferent de religie, au dreptul la o educaţie religioasă conformă conștiinţei lor. Școala este un fundal pentru această dispută, iar Ministerul Învăţământului este singurul pion prin care legea poate schimba poziţia și strategia actorilor implicaţi.

Firul acţiunii

Lucrul acesta s-a întâmplat în septembrie 2014, când CCR a dat o turnură nouă discuţiei. La cererea profesorului Emil Moise, care predă filosofie, având totodată și o specializare în drept, Curtea Constituţională s-a văzut nevoită să evalueze dacă metoda prin care școlile respectau libertatea religioasă a elevilor (admiterea retragerii de la oră, pe baza unei cereri) este sau nu constituţională.

Profesorul a argumentat că dispoziţia care le permite copiilor să participe sau nu la orele de religie ar trebui să reglementeze o cerere bazată pe participare, nu pe neparticipare la ore. Prin aceasta se presupune că, din oficiu, un elev nu participă la ora de religie, așa cum, din oficiu, participă obligatoriu la alte materii. Având dreptul la o educaţie religioasă, el poate însă solicita încadrarea la un curs care să îi asigure această educaţie, în funcţie de apartenenţa sa religioasă.

Judecătorii CCR i-au dat dreptate profesorului, hotărând că, potrivit actualei legi a educaţiei, „oferta educaţională referitoare la disciplina religie este de natură să afecteze libertatea de conștiinţă”. Curtea a argumentat că „manifestarea liberă a opţiunilor implică în mod necesar iniţiativa proprie a persoanei în sensul frecventării disciplinei religie, iar nu consimţirea tacită sau refuzul expres”.

Câteva implicaţii practice

Ministrul Educaţiei, Sorin Câmpeanu, a explicat că noua metodologie va intra în vigoare din anul școlar următor. Subsecretarul de stat în Ministerul Educaţiei Liliana Preoteasa a detaliat implicaţiile deciziei CCR, subliniind că „ceea ce s-a suspendat este modalitatea de opţiune, nu faptul că religia este în trunchiul comun, deci obligatorie”. Mai exact, a spus subsecretarul, „religia rămâne obligatorie pentru școală și pentru Ministerul Educaţiei, iar opţiunea este a părintelui și a elevului”.

Așadar, așa cum rezuma profesorul Emil Moise, „școala este în continuare obligată să ofere disciplina religie, însă nu mai avem modalitatea de înrolare a elevilor la aceste ore, pentru că CCR a decis că este neconstituţională modalitatea pusă în aplicare până acum”.

Decizia ridică și chestiuni pragmatice care trec dincolo de libertatea de conștiinţă. Prima ar fi aceea că, de la anul, profesorii de religie ar putea beneficia doar de un contract pe perioadă determinată (de câte un an), nemaiputând fi angajaţi permanenţi ai unei școli, anticipează Csaba Asztalos, președintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pe de altă parte, elevii care nu vor participa la orele de religie nu vor beneficia de acele câteva zecimi sau sutimi pe care o notă mare la religie le-ar putea aduce mediei generale.

De la negativ la pozitiv

O declaraţie publică a Patriarhiei Române nota în noiembrie anul trecut că decizia Curţii Constituţionale este „discriminatorie și umilitoare”. În plus, în timp ce afirma că „așteaptă publicarea motivaţiei acestei decizii”, Patriarhia remarca și că decizia CCR „transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare. Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie.”

Cel mai recent comunicat al Patriarhiei mizează pe o abordare, de data aceasta, pozitivă: „Motivarea responsabilă, nuanţată şi echilibrată a Curţii Constituţionale corectează orice propagandă alarmistă şi agresivă de discreditare a orei de religie, propagandă oarecum asemănătoare cu cea din timpul comunismului ateu. Cine se înscrie pentru a participa la ora de religie doreşte să cunoască şi să cultive valorile spirituale perene în locul modelor efemere şi nu confundă libertatea cu vidul spiritual. Să-i învăţăm pe copii şi tineri iubirea de Dumnezeu şi de oameni pentru a creşte spiritual în cultura generozităţii.”

Foto: brailachirei.wordpress.com