Lipsa accesului la igienă menstruală este a cincea cauză majoră de deces, la nivel mondial, în rândul femeilor. În lume, 1 din 3 fete se confruntă cu imposibilitatea de a-și asigura o igienă adecvată în timpul menstruaţiei, iar multe altele au de înfruntat limitări arbitrare, impuse de cultură, care le sunt uneori fatale.

Potrivit unui raport publicat de organizaţia WaterAid, în fiecare an, circa 800.000 de femei își pierd viaţa din cauza unei boli legate de lipsa accesului la apă și igienă de bază, ceea ce face ca aceasta să fie a cincea cauză majoră de deces, la nivel global, după bolile cardiovasculare, infarcte, infecţii ale sistemului respirator inferior și bolile pulmonare cronice.

O igienă menstruală deficitară comportă numeroase riscuri pentru sănătate și a fost deja asociată cu o paletă de infecţii ale sistemului reproducător și ale tractului urinar. Dermatitele, alterarea pH-ului secreţiilor vaginale, vaginoza bacteriană sunt alte efecte ale unei igiene improprii în timpul menstruaţiei.

Circa 2,3 milioane de persoane din lume nu beneficiază nici măcar de servicii sanitare de bază, ceea ce face ca discuţiile despre accesul la produse de igienă precum absorbantele sau tampoanele să fie aproape derizorii. În cele mai puţin dezvoltate ţări ale lumii, doar 27% din populaţie are acces acasă la apă curentă și săpun. Prin urmare, îngrijirea acasă în timpul menstruaţiei este o provocare reală.

Fetele și femeile cu diferite dizabilităţi se confruntă cu dificultăţi suplimentare și sunt afectate disproporţionat de lipsa accesului la toalete racordate la sisteme de apă și canal sau la materiale medicale, atrage atenţia UNICEF.

Miturile din jurul menstruaţiei, în diferite culturi

Unele culturi sărbătoresc apariţia menstruaţiei. Aborigenii din Australia sărbătoresc prima menstruaţie a fetelor cu băi ritualice și picturi speciale pe trup. În tribul mossi din Africa de Vest, femeile sunt scutite de muncă și sarcini în familie în timpul menstruaţiei, iar alt trib vest-african, dagara, atribuie puteri vindecătoare și o înţelepciune deosebită femeilor aflate în această perioadă a ciclului. În Orissa (un stat din estul Indiei), comunităţile organizează în fiecare an un festival dedicat menstruaţiei și femeilor, care durează nu mai puţin de patru zile. „Raja Praba” se numește festivalul, care cuprinde numeroase jocuri de interior și exterior. Fetele tinere se îmbracă în haine de sărbătoare și se bucură de leagăne împodobite cu flori și amenajate special pentru ele în copacii din împrejurimi.

Dar acestea sunt excepţii rare. În majoritatea culturilor, menstruaţia este asociată cu mituri negative și practici tabu care au afectat sănătatea fetelor și a femeilor de-a lungul secolelor. Femeile aflate la menstruaţie sunt văzute ca necurate, chiar contagioase, prin urmare sunt supuse unor seturi aspre de restricţii.

În anumite locuri din Indonezia, India, Nepal și Nigeria, fetele și femeile aflate în această perioadă a ciclului sunt gonite de acasă și obligate să locuiască în grajduri sau „colibe de ciclu”, în fiecare lună. Practica, numită „Chhaupadi” și care are vechi rădăcini hinduse, nu doar că discriminează femeile acuzate că ar „contamina” casa, ci le pune și viaţa în pericol. Incidente de viol sau chiar deces în colibele mici și neprotejate de insecte sau șerpi sunt frecvente.

În Japonia, se consideră că femeile nu pot fi bucătari de sushi din cauza menstruaţiei fiindcă aceasta le dezechilibrează gustul și nu pot prepara un sushi corespunzător. Femeile la menstruaţie nu pot păși în temple, nu se pot ruga, nu pot atinge cărţi sfinte și nu pot lua parte la ritualuri religioase în unele tradiţii din hinduism, budism și islamism.

În unele zone din Israel și din Afghanistan, femeilor la menstruaţie le este interzis să se spele în zona genitală din cauza mitului că spălarea ar duce la infertilitate. Potrivit UNICEF, în Bolivia, unele comunităţi cred că, dacă deșeurile menstruale și cele menajere nu sunt separate, vor apărea focare de cancer.

În India rurală, femeile nu au voie să intre în bucătărie, să gătească sau să atingă unele alimente în perioada menstruală, oamenii nutrind convingerea că acele alimente se vor strica dacă sunt atinse.

Priyanka Tanwar, Chaonli Chakraborty și Kalpana Apte, trei femei care conduc trei organizaţii din India pentru sprijinirea sănătăţii femeilor, spun că, în India, sănătatea discriminarea și rușinea au devenit nelipsite din orice subiect legat de sănătatea și drepturile sexuale și reproductive. „În cultura noastră, femeile sunt depozitarele mândriei întregii familii, întregii comunităţi și localităţi, precum și ale onoarei proprii. Pentru a proteja această povară impusă a mândriei, femeile și adolescentele cad în capcana practicării unui management neigienic al menstruaţiei. Lucrul acesta duce la deteriorarea sănătăţii reproductive, la creșterea numărului de zile lipsite de sănătate, la o scădere a productivităţii și a venitului, la relaţii sociale slabe, ș.a.m.d.”

„Femeile trebuie să înţeleagă, mai întâi, că menstruaţia este un proces natural biologic fundamental, care este intrinsec legat de corpul femeii. Nu este nimic rușinos cu privire la ea. (…) În al doilea rând, sângele menstrual, care este considerat atât de impur, este capabil și să hrănească sângele fătului în pântece. Deci, dacă un copil nu poate fi impur, mai ales un copil de sex masculin, atunci cum poate sângele menstrual să fie impur?”

Nu doar o problemă a lumii a treia

De la distanţă, România pare departe de situaţia dramatică în care se găsesc femeile din ţările sărace. La o privire mai atentă însă, România apare profund deficitară în cel puţin două domenii conexe igienei menstruale: infrastructura și educaţia. Un studiu publicat ieri de Institutul Naţional de Statistică a relevat faptul că doar puţin peste jumătate din populaţia ţării (52,7%) are acces la un sistem de canalizare. Cu alte cuvinte, aproape jumătate de Românie nu are apă curentă. Situaţia este și mai dezechilibrată atunci când statistica este defalcată pe medii: urban versus rural. Dacă, la oraș, 90% dintre gospodării sunt conectate la reţelele de apă și canal, în mediul rural procentul se oprește la un șocant 10%. Decalajul se menţine și în ceea ce privește educaţia. Tot Institutul Naţional de Statistică arăta că, în anul școlar 2018-2019 au fost înscriși 3,5 milioane de elevi și studenţi, iar numărul absolvenţilor a fost de doar 500.000. Însă 72% din elevi și studenţi învaţă la oraș. Deficitul de educaţie și de acces la mijloacele de asigurare a igienei contribuie la perpetuarea rușinii asociate perioadei menstruale și împământenite cu ajutorul unor eufemisme care accentuează perspectiva negativă asupra unui fenomen biologic absolut normal. Jurnalista Ana Stan făcea o listă a celor mai populare eufemisme românești cu privire la menstruaţie, iar aceasta nu era nici scurtă, nici demnă.

Rușinea este o marcă definitorie pentru raportarea la menstruaţie și în ţări cu pretenţii mai mari de civilizaţie. Organizaţia caritabilă britanică Plan International UK a dat publicităţii rezultatele unui studiu pe un eşantion de 1.000 de fete cu vârste între 14 şi 21 de ani, care arată că aproape jumătate dintre femei sunt jenate de menstruaţie.

Există o veritabilă istorie în spatele acestei perspective negative asupra menstruaţiei, și aceasta nu are întotdeauna legătură cu religia. Aristotel, de pildă, credea că sufletul femeilor are mai puţină energie decât sufletul bărbaţilor și în Metafizica scria că, spre deosebire de spermă, „sângele menstrual nu are nicio forţă vitală”. Toma d‘Aquino avea să preia aceeași ierarhizare.

Ce se poate face

Primul pas spre normalizarea viziunii asupra menstruaţiei și distrugerea tabuurilor din jurul acestui proces natural este iniţierea unor politici guvernamentale care să crească accesul la produse de igienă, spun reprezentanţii organizaţiei Global Citizen. „Politicienilor nu le place subiectul pentru că nu este sexy”, declara dr. Varina Tjon A Ten, fost parlamentar în Olanda, profesor la Universitatea The Hague.

În cea mai bogată ţară a lumii, Statele Unite, 70% dintre state aplică o taxă produselor de igienă feminină precum absorbantele și tampoanele pe care nu o aplică altor produse încadrate ca „necesare”, precum balsamul de buze, șamponul antimătreaţă, prezervativele și chiar dovlecii (în Pennsylvania) sau cardurile de membru în cluburi pentru arme (Wisconsin). Activiștii pentru drepturile femeilor sunt nemulţumiţi că atât de multe state nu au încadrat încă produsele de îngrijire în perioada menstruală pe lista obiectelor necesare. Se estimează că 150 de milioane de dolari ajung anual la bugetul de stat din taxele achitate pe aceste produse.

Însă numeroase organizaţii și-au asumat misiunea fără să mai aștepte sincronizarea guvernelor cu această prioritate.

În Malawi, o organizaţie pentru protejarea femeilor oferă gratuit „cupe menstruale” elevelor din mediul rural care nu ar avea bani să cumpere absorbante în fiecare lună. Dispozitivul, inventat în 1930, le ajută pe fete să nu mai lipsească de la școală în timpul menstruaţiei și să evite stigmatul care încă este asociat cu această perioadă. Produsul are anumite avantaje faţă de instrumentele obișnuite (spre deosebire de tamponul intern, nu absoarbe și secreţii benefice corpului și nu comportă un risc atât de crescut de sindrom toxic; iar, spre deosebire de absorbante, utilizarea mai multe ore nu vine cu riscul iritaţiilor sau a mirosului neplăcut). Însă cupele menstruale, care au căpătat tot mai multă popularitate chiar și în ţările cu acces la diverse opţiuni igienice, nu sunt recomandate femeilor cu infecţii vaginale recidivante, deoarece stagnarea sângelui până la 12 ore conferă bacteriilor patogene un mediu propice pentru a se dezvolta, determinând apariţia endometriozei sau a șocului toxico-septic.

Siguranţa și demnitatea în timpul perioadei mai vulnerabile a menstruaţiei rămân, din păcate, două elemente de lux, la care un număr impresionant de femei din lume încă nu au acces.