Dezbatere furtunoasă: educaţia religioasă școlară convertită în catehizare

829

„A nu ști Biblia, în speţă Vechiul Testament și Noul Testament, este un fapt de incultură îngrozitoare pentru un european.” Aceasta este poziţia exprimată de filosoful Gabriel Liiceanu în cadrul unei dezbateri în premieră în societatea românească, în cadrul căreia a fost semnalat analfabetismul religios generat chiar de orele de religie.

Impropriu numite ore de educaţie religioasă, ele sunt, de fapt, forme de catehizare cu efecte negative încă greu de anticipat.

Grupul pentru Dialog Social a organizat o dezbatere cu titlul „Religia în spaţiul public și în învăţământul școlar”, moderată de Eugen Ciurtin, cercetător la Institutul pentru Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române. La dezbatere au fost prezenţi membri ai societăţii civile, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, ai Patriarhiei și ai Secretariatului de Stat pentru Culte, conform Hot News. 

Dezbaterea a fost destul de furtunoasă, fiind abordate subiecte spinoase precum protocolul presupus iniţial a fi secret între Ministerul Educaţiei și BOR. La întrebarea dacă protocoale similare au fost încheiate și cu alte culte religioase, Gabriel Ispas, secretar general adjunct în Ministerul Educaţiei Naţionale, a oferit un răspuns sec: „Nu.”

Partea consistentă a dezbaterii s-a concentrat asupra modului în care este predată religia în școală. Nu este pentru prima oară când apar acuzaţii la adresa statului care girează un fel de catehizare în cadrul orelor de religie. Și că acestora le lipsește componenta educaţională. În loc să fie o ocazie de cunoaștere reciprocă și de învăţare a respectului faţă de diferenţele confesionale, orele de religie au devenit un mecanism de cultivare a intoleranţei și bigotismului.

Filosofii susţin educaţia religioasă

Dezbaterea organizată de către GDS a fost un nou prilej pentru a repune în discuţie publică nu doar statutul orei de religie, ci chiar conţinutul acesteia.

Una dintre cele mai incisive voci în această privinţă a fost cea a filosofului Gabriel Liiceanu. El și-a exprimat îngrijorarea cu privire la efectele nefaste pe care le poate avea educaţia religioasă dacă nu e făcută cum trebuie. În opinia sa, un profesor de religie dacă nu are cunoștinţele pedagogice necesare pentru a face din predarea religiei un fapt pozitiv, se poate ajunge la mutilări pe viaţă.

În această privinţă, exemplele pe care filosoful le-a oferit sunt mai mult decât elocvente. Copiilor de 8 ani li s-a transmis că dacă nu ţin postul de 2 luni vor ajunge în Iad. „E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat să ţină post”, a afirmat cu convingere Liiceanu. Un alt caz: „Dacă vă uitaţi duminica la film, veţi ajunge în Iad.” Sau unul și mai des întâlnit: „Să ridice mâna sus cine nu merge la biserică duminica. Spuneţi-le părinţilor că veţi intra în Iad.”

Potrivit observaţiilor filosofului, lipsa filtrării la nivelul exigenţelor pedagogice a calităţii profesorilor de religie poate să fie dramatică. Iar aceasta nu ar fi și singura problemă. Toate neajunsurile sunt subsumate, de fapt, unei anumite concepţii despre ora de religie. De aceea, întrebarea filosofului a fost cât se poate de pertinentă: Educaţie religioasă în sensul de catehizare sau cultură religioasă în sensul de cunoaștere a gândirii creștine? În esenţă, opţiunea lui Liiceanu nu este pentru scoaterea orelor de religie din învăţământul public, ci o cunoaștere a Bibliei, dar nu în sensul unei îndoctrinări, ci a unei modalităţi de a-l ajuta pe copil să gândească cu mintea proprie și să interpreteze valoarea etică a situaţiilor pe care le-a studiat.

De ce nu rezolvaţi problema învăţându-i Biblia pur și simplu, ca să nu moară inculţi și proști? Dar nu-i fanatizaţi, nu câștigaţi nimic”, a fost apelul de final adresat cultelor religioase.

În sprijinul poziţiei afirmate de către Liiceanu a intervenit un alt filosof, Andrei Cornea, profesor la Universitatea din București. Constatarea lui a fost că în cei 25 de ani de când este la catedra universităţii bucureștene, a avut ocazia să vorbească cu mulţi studenţi care au făcut ore de religie în școală și să constate că „nu știu nimic” din ceea ce ar presupune însușirea culturii elementare creștine.

Aceste aspecte l-au determinat pe Cornea să se adreseze reprezentanţilor bisericii majoritare, menţionându-le într-o formă ușor ironică că învăţământul religios „se face în așa fel încât dacă îl mai menţineţi un pic probabil că 80% din populaţia României va deveni atee. Sau poate chiar mai rău, va fi formal credincioasă.

Un curriculum religios cu direcţie eronată

Mai există un aspect care a fost menţionat în legătură cu conţinutul curriculum orelor de religie. Observaţia i-a aparţinut lui Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii din București. El a adus în discuţie modelele din Spania și Italia, precizând că există o diferenţă între ora de cateheză și ora de religie. Prima se face la biserică, și cealaltă în școală.

Nu doar că în spaţiul românesc această distincţie nu se face, însă prin conţinutul orelor de religie copiii sunt mai degrabă învăţaţi să se separe de cei care sunt diferiţi confesional decât să depășească aceste bariere. „Pe când un preot profesor catolic ar fi invitat la o facultate ortodoxă să prezinte partea de religie catolică?” a fost întrebarea mai mult decât retorică a teologului catolic.

Această chestiune a fost abordată și confirmată la scurt timp, într-un dialog live facilitat de ziarul Adevărul (aici video). Scriitorul Vasile Ernu şi Eugen Ciurtin, cercetător la Institutul pentru Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române (moderatorul dezbaterii), au concluzionat că în momentul de faţă asistăm la o catehizare a elevilor în urmă căreia se dezvoltă mai degrabă forme de excludere între elevi pe bază de diferenţe confesionale.

În această privinţă, Andrei Pleșu, într-un articol semnat pentru Dilema Veche clarifica aspectul important al dobândirii unei culturi religioase încă de pe băncile școlii. Însă, „dacă ora de religie e un curs de propagandă naţională, în dispreţul oricărei alterităţi, dacă e programatic anticulturală, antioccidentală, ruptă cu totul de problematica veacului, atunci votez împotrivă”.

Nu eliminarea orei de religie este soluţia. Ar fi însă catehizarea ceea ce ar putea schimba din temelii o societate aflată în momentul de faţă în derivă? Reintroducerea orei de religie în învăţământul de stat nu s-a făcut cu acest scop.

A spus-o fără echivoc chiar ministrul care a iniţiat acest demers. Este vorba despre Gheorghe M. Ştefan, ministru al Educaţiei în anii ’90. Conform afirmaţiilor sale, orele de religie au fost introduse sub aspect catehetic chiar de la început, în ciuda opoziţiei sale: „Au început să predea catehizare şi eu le-am spus că nu vreau catehizare, vreau educaţie. Catehizare faceţi la biserică!” Nimic nu s-a schimbat de atunci. Poate că dezbaterea organizată de GDS va fi urmată și de altele care să contureze o viziune mai coerentă despre conţinutul unor ore de religie care să le fie utile copiilor, nu doar în biserică, ci și în viaţă.