Nominalizarea la șase premii Oscar și câștigarea premiului la două categorii[1] au confirmat sentimentul publicului larg că au avut de-a face cu un film foarte bun, din toate punctele de vedere.

Însă, fără discuţie, ceea ce face specială și unică pelicula Hacksaw Ridge (Fără armă în linia întâi), a lui Mel Gibson, este povestea eroului neobișnuit: unul care nu are superputeri, dar care face fapte reale, de un curaj rar întâlnit, prin care salvează zeci de vieţi.

Oamenii ca Desmond Doss sunt supereroi. Adevăraţii supereroi nu poartă colanţi și nu sunt înconjuraţi de efecte speciale, dar toată acţiunea din viaţa lor se desfășoară la un nivel superior, supranatural. Ei privesc spre – și fac apel la – ceva mai mare ca ei și apoi merg și fac ceva supraomenesc.”[2] Acestea sunt cuvintele actorului și regizorului Mel Gibson, într-un interviu acordat pastorului Greg Laurie despre eroul filmului Hacksaw Ridge.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, americanul Desmond Doss și-a slujit ţara ca sanitar, fără să folosească arme. Rugăciunea lui: Doamne, ajută-mă să mai salvez încă unul! Încă unul!” a devenit refrenul faptelor sale eroice din ziua în care a salvat de unul singur 75 de soldaţi americani răniţi de japonezi la Okinawa. Gestul său i-a impresionat nu doar pe camarazii aflaţi pe front, ci şi pe cei de acasă. Desmond Doss a primit Medalia de Onoare din partea preşedintelui Truman, cea mai înaltă distincţie militară americană.

Faptele eroice ale lui Desmond Doss depășesc elementele surprinse de pelicula lui Mel Gibson. Dacă în alte filme regizorul tinde să exagereze sau să adauge elemente impresionante pentru a contura mai bine eroul acţiunii sale, în cazul lui Desmond Doss producătorii au decis să taie unele fapte din viaţa eroului filmului, care, deși reale, povestite de martori oculari, par fantastice, imposibil de crezut. De exemplu, după ce Desmond Doss a respins o grenadă aruncată de inamici, 17 bucăţi de șrapnel i-au pătruns în corp. Desmond a rămas pe câmpul de luptă și a așteptat cinci ore, până când camaradul său Ralph Baker a sosit să-i ofere ajutor. Baker și alţi soldaţi l-au luat pe Desmond pe o targă și, sub atacul intens al tancurilor inamice, au încercat să-și croiască drum spre propria tabără. În timp ce-l transportau, Doss a văzut un alt militar căzut la pământ, grav rănit; s-a rostogolit de pe targă, oferindu-i acestuia locul lui, în timp ce el a rămas pe câmpul de luptă. Pe când aștepta întoarcerea camarazilor, a fost împușcat în braţul stâng de un lunetist japonez. Și-a improvizat o atelă dintr-un pat de pușcă și s-a târât încă 300 de metri până în zona de siguranţă a unei tabere de prim-ajutor. De aici a fost transportat la nava-spital Mercy.[3]

Motivaţia pentru faptele sale eroice ne este oferită chiar de Desmond Doss, care povestește că, în copilărie, familia sa avea un tablou cu cele 10 porunci ilustrate; în cazul poruncii a VI-a – Să nu ucizi –, poza lui Cain ucigându-l pe Abel i-a marcat adânc conștiinţa tânărului Desmond, care nu înţelegea cum e posibil ca fraţii să se ucidă între ei.[4] Modelul biblic l-a inspirat și condus pe Desmond Doss să decidă că el nu va ucide, că nu va lua, ci va salva vieţi. Ca nimeni altul, și-a demonstrat decizia cu deplină consecvenţă, acolo unde era mai greu, adică în linia întâi pe unul dintre fronturile celui de-al Doilea Război Mondial.

 Tablouri în contrast

Cine citește Biblia ca și Desmond Doss va vedea tragedia produsă de cearta și crima apărută între primii fraţi de pe pământ, Cain și Abel, și, implicit, condamnarea acestei atitudini și fapte, care produce multă suferinţă și nefericire, chiar și în dreptul lui Cain, fratele ucigaș.[5] De asemenea, pasajele despre iubirea semenului ca pe tine însuţi”[6]ori cele în care credinciosul este îndemnat să-și iubească dușmanii, să le facă bine și să se roage pentru inamici lui[7] sau cele în care mânia îndreptată împotriva fratelui este condamnată[8], iar ura împotriva acestuia este echivalată cu crima[9]arată nobleţea modelului biblic, excelenţa sa morală. Așadar efectul produs asupra conștiinţei lui Desmond Doss nu este surprinzător.

Însă, în aceeași Biblie în care Dumnezeu poruncește Să nu ucizi”[10], din partea aceluiași Dumnezeu, din diferite motive, apare îndemnul adresat poporului Israel de distrugere completă a unei comunităţi[11]. La aceasta putem adăuga mult mai cunoscutele intervenţii directe ale Divinităţii în istoria omenirii: prin distrugerea universală de la potop, prin moartea instant a contestatarilor lui Moise – Core, Datan și Abiram[12] – sau a mincinoșilor Anania și Safira[13]Punctul culminant al pedepselor capitale administrate de Dumnezeu, conform Bibliei, va fi reprezentat de judecata și sentinţa finală, în urma căreia Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc”[14], care este moartea a doua[15].

Văzând cele două planuri prezente în Sfânta Scriptură – pe de o parte, cel al iubirii absolute faţă de om, cel al moralităţii gingașe, în care până și sentimentele negative faţă de cineva sunt condamnate, și, pe de altă parte și în opoziţie, planul conturat de pasajele pedepsei capitale – ne uimim încă o dată de alegerea lui Desmond Doss. Dar ne putem întreba în același timp: Oare modul de conduită al eroului american este mai nobil, mai moral și deci superior celui descris de Biblie în cazul lui Dumnezeu Însuși? Oare caracterul exteriorizat în fapte al lui Desmond Doss întrece caracterul lui Dumnezeu? Oare copia a bătut originalul?

Dacă i-am adresa lui Desmond Doss o asemenea întrebare, s-ar dovedi a fi cea mai nepotrivită idee – întreaga lui viaţă a fost marcată de credinţa în Dumnezeu, de închinarea adusă Lui și, deci, de un respect sfânt, ceea ce ar face cât se poate de ridicolă ideea comparării sale cu Divinitatea, mai ales în situaţia în care el, om, să fie considerat superior divinităţii.[16]

Ce citea Desmond Doss în Biblia sa: Dumnezeu ucide?

În versiunea Bibliei, mai întâi de toate, Dumnezeu este descris ca fiind originea vieţii, Creatorul[17]. Mai mult decât atât, Dumnezeu este Susţinătorul vieţii, sau Proniatorul, adică, atâta timp cât El oferă viaţa, fiinţele trăiesc, iar când El retrage viaţa de la acestea, indiferent de circumstanţe, ele mor.[18] Scriptura merge și mai departe și le propune cititorilor ei învierea, care, în mod logic și consecvent Bibliei, vine tot de la Creator, de la Dumnezeu.[19] Astfel Biblia numește moartea vrăjmașul”[20]care va fi învins de înviere.

Toate aceste expuneri biblice reprezintă fundamentul pe care se poate dezvolta un răspuns la întrebarea: Dumnezeul care spune „Să nu ucizi”, El ucide?

Moartea, subiectul sensibil pentru noi oamenii, este o ecuaţie simplă, dar în același timp foarte complicată în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Simplă pentru capacitatea divină de a aduce învierea, complicată pentru relaţia și implicarea lui Dumnezeu în procesul trecerii în nefiinţă. Moartea este o realitate universală în lumea noastră și oare faptul că Dumnezeu permite ca toţi oamenii să moară fără să intervină, fără să le salveze viaţa, deși ar putea să o facă, Îl face vinovat de încălcarea poruncii a patra? Ce înseamnă, în opinia Bibliei, călcarea acestei legi?

Expresia ebraică pentru „ucidere” din porunca a patra, Exodul 20:13, este ratsach[21] și descrie crima cu premeditare, cea mai condamnabilă infracţiune umană. În Vechiul Testament, verbul este folosit în cazurile în care o persoană în mod intenţionat lovește o altă persoană cu un instrument din fier, piatră sau lemn, cauzând moartea acesteia.[22] În astfel de cazuri, întotdeauna avem de-a face cu o motivaţie rea, ca vrăjmășia sau gratificarea egoistă. Când se întâmplă așa ceva, are loc o crimă. Același verb ebraic ratsach poate desemna și uciderea accidentală, neintenţionată a unei fiinţe umane. Diferenţa fundamentală între o crimă, să spunem, vinovată și una accidentală se află la nivelul motivaţiei și la prezenţa sau absenţa premeditării. Dacă cineva ucidea neintenţionat alt om, își putea găsi refugiul într-o cetate de scăpare.[23] Aceste prevederi aveau menirea de a ţine sub control tendinţa și practica răzbunării individuale. La fel, când cineva era în situaţia de autoapărare și provoca moartea agresorului, nu era considerat ucigaș.[24]

Așadar, porunca a patra se referă la uciderile ilegale, adică la cele intenţionate. Niciodată nu este folosit acest verb, ratsach, pentru pedeapsa capitală sau pentru uciderile din război. Pentru aceste situaţii întâlnim alte verbe: mot, tradus cu „a da la moarte”, „a pedepsi cu moartea”[25], și harag, „a ucide”, „a măcelări”[26]Porunca a șasea nu trebuie folosită într-un sens strict, îngust și exclusiv în ceea ce privește pierderea vieţii.

În toate aceste cazuri vedem același model: în afară de cazurile involuntare, moartea este adusă fie ca mijloc de apărare, fie ca pedeapsă pentru păcate grave, care, dacă rămân nesancţionate, pun în pericol în general existenţa vieţii. Pe aceste feluri de moarte provocată Biblia nu le consideră ucideri, deci încălcări ale poruncii divine. Ca o comparaţie: În cazuri excepţionale, când o ambulanţă se grăbește prin oraș, nerespectând restricţiile de viteză sau alte reguli de precauţie, nu o face pentru a pune în pericol viaţa pasagerilor ei, ci, din contră, pentru a salva vieţi. La fel, când mașina poliţiei este în misiune și nu respectă regulile de circulaţie, depășind viteza legală sau rulând pe contrasens, aceasta nu încalcă spiritul legii circulaţiei, ci face ceea ce face tocmai pentru a menţine ordinea și a susţine legislaţia în vigoare. Astfel de lucruri se întâmplă mereu în viaţa noastră și le înţelegem ca atare. Tot așa, și pe aceste acţiuni de limitare, pedepsire sau eliminare a răului, Biblia le prezintă nu ca fiind în antiteză cu spiritul poruncii, ci fiind în armonie cu legea divină, chiar determinate de ea.

Intervenţiile divine care pot părea brutale nu sunt caracteristice lui Dumnezeu și sunt descrise ca fiind „lucrarea Lui ciudată”[27], făcută din necesitatea perpetuării vieţii. În situaţii extreme, Divinitatea aplică măsuri extreme, dar cu aceeași puritate morală pe care o citim în Biblie. A fost nevoie de tancurile aliaţilor să spargă zidurile Auschwitzului pentru a-i elibera pe sărmanii prizonieri, pentru că apelurile diplomatice nu produceau niciun efect.

Dar, dacă Desmond Doss găsea în Biblie astfel de pasaje biblice cu explicaţiile lor, de ce nu a considerat el războiul în care s-a înrolat ca fiind unul corect, în care invadatorul trebuie respins cu forţa și astfel să poarte armă în linia întâi, pe care să o folosească împotriva dușmanilor? Răspunsul, devenit celebru, ni-l oferă chiar Desmond Doss, într-unul din citatele ecranizării poveștii lui: „Când lumea e atât de pornită să se distrugă singură, nu mi se pare un lucru atât de rău că vreau să pun la loc o bucăţică din ea.”[28] Cu alte cuvinte, dintre diferitele modalităţi de a lupta sau a susţine lupta împotriva răului, el a ales serviciul medical și s-a decis să repare ce alţii strică. În linia întâi, puţini sau nimeni nu era ca el; prin urmare, curajul său atinge înălţimi legendare. Astfel Doss a sprijinit războiul, și-a slujit naţiunea și așa a luptat împotriva răului iniţiat de dușmanii ţării sale. Iar susţinerea sa a fost una foarte eficientă, ce a adus încredere, îmbărbătare și însufleţire camarazilor de război. Decizia lui Desmond Doss de a nu purta armă și deci de a nu lua vieţi nu se transformă într-o judecată de valoare a celorlalţi, sau a Bibliei. Desmond nu teoretizează prea mult situaţia, ci pur și simplu acţionează conform conștiinţei lui, în favoarea camarazilor, a ţării sale și împotriva răului. Deși iniţial alegerea sa a atras suspiciunea și adversitatea colegilor, mai târziu și-l doreau pe Desmond între ei, amânau, dacă era nevoie, începutul asaltului pentru ca Doss să-și termine rugăciunea[29] și, în cele din urmă, au povestit iarăși și iarăși faptele lui eroice, încât numele credinciosului adventist Desmond Doss rămâne în istorie ca un monument de curaj și umanitate.

 Lucruri simple, pentru mine

Mai mult decât un dialog al argumentelor avocăţești – ce este sau nu este legal –, Biblia clădește problematica aceasta, așa cum am arătat, pe ideea că Dumnezeu este Creatorul, că El dă viaţa, El o retrage și El poate să aducă învierea. Iisus Însuși spune despre Sine Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii și ale Locuinţei morţilor”[30]. Astfel Biblia redirecţionează atenţia cititorului de la problematica generală a vieţii și a morţii, care este în mâna lui Dumnezeu și în legătură cu care individul nu are ce să facă, la problematica vieţii personale, a deciziilor pe care individul trebuie să le ia, pentru a se bucura de învierea și viaţa de apoi.

Acest accent pe atitudinea personală trebuie să-l remarcăm și la capitolul abordat anterior, cel al pedepsei divine. Faptul că în situaţii extreme Dumnezeu aplică măsuri extreme nu-i oferă individului justificare pentru o justiţie după bunul plac și nu poate fi motivaţie pentru răzbunarea personală. Este greșit ca individul să ia legea în mâinile sale. Răzbunarea Îi aparţine lui Dumnezeu”[31], spune Tim Corsby, într-un articol despre manifestarea mâniei lui Dumnezeu. Mesajul principal al Bibliei se îndreaptă spre o atitudine personală: Ce fac eu ca om acum și aici, lăsând problemele globale, generale, în grija călăuzirii divine.

Desmond Doss este dovada că un cititor atent al Bibliei, care ia foarte în serios apelurile la iubire și milă chiar faţă de dușman, se descurcă foarte ușor și natural în labirintul pasajelor biblice mai sus menţionate, aplicând la nivel personal îndemnurile citite. Așa a ajuns să fie numit erou Desmond Doss. El nu a problematizat prea mult, ci a acţionat așa cum a învăţat. Discernământul său practic, șlefuit de același sistem de valori al Scripturii la care se raporta, se vede din răspunsul lui Desmond la provocarea unui superior. Acesta l-a întrebat ce ar face dacă ar merge acasă și ar da peste un intrus care îi violează soţia și ar avea un pistol lângă el. Nu l-ar omorî? Doss a spus că nu l-ar omorî, dar că intrusul nu s-ar bucura să fie în viaţă când ar termina cu el. Desmond avea simţul proporţiei – nici astăzi violul nu se pedepsește cu injecţia letală.[32]

În concluzie, faptele eroice neobișnuite ale lui Desmond Doss, spune el, au fost inspirate și realizate cu suportul Bibliei, pe care o stima atât de mult. La nivelul aplicaţiilor individuale, Desmond Doss nu a fost stânjenit de pasajele biblice, uneori greu de explicat, în care pedeapsa capitală este poruncită și aplicată. Macroplanul acţiunilor lui Dumnezeu, care aduce judecata, moartea, dar și învierea, Desmond Doss nu-l judecă, pentru că nu are cum să intervină la acel nivel. Însă știe că, în dreptul său, are toată responsabilitatea să aleagă binele în defavoarea răului, să protejeze viaţa semenilor săi și astfel să trăiască o viaţă normală, dar deloc banală.

Footnotes
[1]„Vezi art. «Fără armă în linia întâi», la ro.wikipedia.org”.
[2]„ «Greg Laurie Interviews Mel Gibson at the SoCal Harvest», Pastor Greg Laurie, 28 aug. 2016, youtube.com”.
[3]„ «Hacksaw Ridge (2016)», http://www.historyvshollywood.com/reelfaces/hacksaw-ridge/”.
[4]„ Florina Pop, «VIDEO Povestea eroului fără armă din Al Doilea Război Mondial, demnă de Oscar: 75 de camarazi salvaţi de un singur om într-o noapte», 4 mar. 2017, adevarul.ro ”.
[5]„ Vezi alungarea lui Cain, descrisă în Biblie, Geneza 4:9-17.”
[6]„ Leviticul 19:18; Matei 22:39.”
[7]„ Matei 5:44.”
[8]„Matei 5:22.”
[9]„ 1 Ioan 3:15.”
[10]„ Exod 20:13.”
[11]„ Vezi Deuteronomul 13:15.”
[12]„ Numeri 16:32-33.”
[13]„Faptele apostolilor 5:5.”
[14]„ Apocalipsa 20:15.”
[15]„ Apocalipsa 20:14. ”.
[16]„ Despre credinţa în Dumnezeu a lui Doss, citește și urmărește linkul www.adventist.org/en/service/religious-liberty/desmonddoss/ ”.
[17]„ Geneza 1.”
[18]„Vezi Psalmii 104:27-29. ”.
[19]„ Ioan 11:25.”
[20]„ 1 Corinteni 15:26.”
[21]„ Analizarea și comentarea termenilor ebraici reprezintă o adaptare după Ángel Manuel Rodríguez, «Is Killing a Murder?», adventistbiblicalresearch.org”.
[22]„ Numeri 35:16-18.”
[23]„ Vezi Numeri 35:22-23.”
[24]„ Exodul 22:2.”
[25]„ Leviticul 20:10; Numeri 35:31.”
[26]„2 Samuel 10:18.”
[27]„ Isaia 28:21, comentat de Frank B. Holbrook, în «Does God Destroy?», adventistbiblicalresearch.org”.
[28]„ «Hacksaw Ridge – quotes», imdb.com”.
[29]„ Vezi nota 3.”
[30]„ Apocalipsa 1:18.”
[31]„ Tim Corsby, «Does God Get Angry?», adventistbiblicalresearch.org ”.
[32]„ Eliza Vlădescu, «Un supererou pentru toate războaiele», 4 nov. 2016, semneletimpului.ro”.

„Vezi art. «Fără armă în linia întâi», la ro.wikipedia.org”.
„ «Greg Laurie Interviews Mel Gibson at the SoCal Harvest», Pastor Greg Laurie, 28 aug. 2016, youtube.com”.
„ Florina Pop, «VIDEO Povestea eroului fără armă din Al Doilea Război Mondial, demnă de Oscar: 75 de camarazi salvaţi de un singur om într-o noapte», 4 mar. 2017, adevarul.ro ”.
„ Vezi alungarea lui Cain, descrisă în Biblie, Geneza 4:9-17.”
„ Leviticul 19:18; Matei 22:39.”
„ Matei 5:44.”
„Matei 5:22.”
„ 1 Ioan 3:15.”
„ Exod 20:13.”
„ Vezi Deuteronomul 13:15.”
„ Numeri 16:32-33.”
„Faptele apostolilor 5:5.”
„ Apocalipsa 20:15.”
„ Apocalipsa 20:14. ”.
„ Despre credinţa în Dumnezeu a lui Doss, citește și urmărește linkul http://adventist.org/en/service/religious-liberty/desmonddoss/ ”.
„ Geneza 1.”
„Vezi Psalmii 104:27-29. ”.
„ Ioan 11:25.”
„ 1 Corinteni 15:26.”
„ Analizarea și comentarea termenilor ebraici reprezintă o adaptare după Ángel Manuel Rodríguez, «Is Killing a Murder?», adventistbiblicalresearch.org”.
„ Numeri 35:16-18.”
„ Vezi Numeri 35:22-23.”
„ Exodul 22:2.”
„ Leviticul 20:10; Numeri 35:31.”
„2 Samuel 10:18.”
„ Isaia 28:21, comentat de Frank B. Holbrook, în «Does God Destroy?», adventistbiblicalresearch.org”.
„ «Hacksaw Ridge – quotes», imdb.com”.
„ Vezi nota 3.”
„ Apocalipsa 1:18.”
„ Tim Corsby, «Does God Get Angry?», adventistbiblicalresearch.org ”.
„ Eliza Vlădescu, «Un supererou pentru toate războaiele», 4 nov. 2016, semneletimpului.ro”.