Papa: Avortarea copiilor cu probleme, o mentalitate nazistă

943

Surprinzător, papa Francisc a adoptat un discurs extrem de dur recent, vorbind despre avortarea feţilor cu deficienţe, în faţa unui public restrâns, format din membrii unei asociaţii familiale din Italia.

Papa nu s-a referit atât la mamele care optează pentru această variantă, cât la ceea ce vede ca fiind practica obișnuită în cabinetele de obstretică-ginecologie: „Este la modă, sau cel puţin uzual, ca în primul trimestru de sarcină să se facă analize pentru a se vedea dacă copilul are probleme, iar dacă este așa prima variantă oferită este să scăpăm de el”, citează Catholic News Agency.

Iar, dacă în secolul trecut, „toată lumea a fost scandalizată de ce făceau naziștii pentru a asigura puritatea rasei, astăzi facem la fel, doar că o facem cu mănuși albe”, a spus papa referindu-se la medicii care fac avorturi. Sub programul nazist de curăţire a rasei de cei cu probleme fizice sau dizabilităţi cognitive, sute de mii de oameni au fost sterilizaţi și zeci de mii, uciși.

Astăzi, avorturile nu se fac pe baze ideologice, dar se fac pentru a asigura comoditatea, o viaţă ușoară pentru părinţi, acuză papa. „Copiii ar trebui acceptaţi așa cum sunt, așa cum îi trimite Dumnezeu, așa cum permite Dumnezeu, chiar dacă uneori sunt bolnavi”, citează DW.

Remarcile papei vin la doar câteva zile după ce democraţii argentinieni au votat legalizarea avortului. Până acum, legea nu permitea avortul decât în caz de viol sau dacă viaţa mamei era pusă în pericol, însă noua măsură le va permite femeilor să avorteze în spitalele publice, fără cost, până la 14 săptămâni de sarcină. Dacă Senatul, for decizional, va vota pozitiv, deja președintele Mauricio Macri și-a exprimat intenţia de a promulga legea.

Irlanda a fost însă prima ţară profund catolică care a trecut printr-o astfel de schimbare, după ce luna trecută 66,4% din populaţie a votat într-un referendum să se renunţe la un amendament care limita avortul strict la cazurile în care viaţa mamei este pusă în pericol. Papa urmează să facă o vizită oficială în Irlanda în luna august și cel mai probabil va vorbi pe acest subiect.

În general, papa a demonstrat în pontificatul său o preocupare pentru problemele actuale pe care instituţia căsătoriei, dar și familiile în general le au în societatea modernă. Și, deși întotdeauna a căutat să menţină doctrinele catolice, a făcut-o cu cât de multă empatie practică a fost posibil. În cazul de faţă, de exemplu, deși papa este un apărător al familiei tradiţionale și al dreptului la viaţă al tuturor copiilor, în 2016 le-a extins preoţilor din toată Biserica Catolică puterea de a ierta păcatul avortului prin confesiune, dintr-o dorinţă de a apropia biserica, cu empatie practică, de enoriașii săi.

Cu toate acestea, papa nu face abstracţie de problemele cărora ar trebui să li găsească soluţii, iar avortarea copiilor cu dizabilităţi este cu siguranţă una dintre ele. Un documentar realizat de BBC arată că, în Marea Britanie, 90% dintre femeile care află că vor avea copii cu sindrom Down aleg să avorteze „într-o eră în care cei cu sindrom Down se descurcă mai bine ca oricând”. Teama că tot mai mulţi astfel de copii vor fi avortaţi este cât se poate de reală, din moment ce în unele ţări s-au introdus deja teste prenatale de diagnosticare, care nu sunt invazive și care au o acurateţe de 99%. În sistemul privat de sănătate din Marea Britanie, unde testul este oferit contracost, s-a înregistrat o creștere a numărului de avorturi cu aproape 25%, se arată în documentar.

Problema nu este testul în sine și nici informaţia medicală primită, ci felul în care societatea se raportează la oamenii cu probleme de sănătate. Dacă, la începutul secolului XX, speranţa de viaţă era de 9-10 ani pentru copiii diagnosticaţi cu Down, astăzi media de vârstă pentru adultul cu Down este de 60 de ani. Cu toate acestea, atitudinea unor medici poate părea de-a dreptul agresivă pentru o mamă care refuză să își facă testele necesare tocmai pentru a se proteja de presiunea de a avorta, așa cum este prezentat în documentar. Iar din pliantele medicale pe care mamele le primesc, impresia este că acești copii sunt chinuiţi și că vor duce vieţi care nu merită trăite, însă în realitate nu a existat niciodată o dezbatere etică, publică, care să îi implice și pe ei. „Ceea ce ne trebuie este ajutorul de a trăi cu demnitate până când murim natural”, spune, de exemplu, Alison Davis, reprezentanta No Less Human, un grup activist pentru persoanele cu dizabilităţi.