În mijlocul dezbaterilor, Biserica Adventistă își reafirmă poziţia pro necombatanţă

1950

Președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea la nivel mondial, Ted Wilson, a publicat recent o declaraţie pe site-ul oficial de știri al Bisericii, Adventist News Network, în care explică poziţia oficială a Bisericii faţă de rolurile pe care adventiștii ar trebui sau nu ar trebui să și le asume în cazul înrolării în armată.

În mod tradiţional, adventiștii și-au exprimat admiraţia pentru persoane precum Desmond Doss, un veteran de război adventist care a primit cea mai înaltă onoare militară pe care o poate oferi Statele Unite ale Americii, pentru salvarea a cel puţin 75 de soldaţi în Bătălia de la Okinawa, din al Doilea Rzăboi Mondial, în ciuda faptului că a refuzat să poarte armă ajungând să fie supranumit „necombatantul”. Regizorul Mel Gibson a realizat filmul Hacksaw Ridge despre povestea sa, considerând-ul pe Doss „un adevărat supererou, care a făcut ceva supraomenesc”.

Astfel, deși Biserica Adventistă are o poziţie istorică bine cunoscută în favoarea necombatanţei, subiectul a revenit în actualitate, mai ales în urma premierei filmului Hacksaw Ridge, pe fondul numărului tot mai mare de adventiști americani care aleg astăzi cariere militare.

„Ca adventiști de ziua a șaptea, trebuie să fim un popor al rugăciunii. (…) Trebuie să ne rugăm pentru ţările noastre și pentru liderii ţărilor noastre oriunde suntem în lume. Trebuie să ne rugăm unii pentru alţii să fim fermi pe poziţia noastră de necombatanţi și să ne rugăm pentru membrii Bisericii care, din diverse motive, se găsesc în armată. Și cel mai mult trebuie să ne rugăm pentru pace – pacea pe care doar Iisus o poate aduce acum, și pentru Noul Pământ, unde nu vor mai fi războaie”, a declarat Ted Wilson.

Cu toate acestea, istoric vorbind, dar și în prezent, poziţia de necombatant nu este „un test” de fidelitate faţă de Biserică, pentru că aceasta „nu caută să ţină loc de conștiinţă pentru membrii ei, dar caută să informeze conștiinţa și comportamentul acestora, pentru a putea lua decizii bine informate și bine gândite”, mai spune președintele. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea înţelege că sunt ţări în care nu există opţiunea de a fi necombatant și unde toţi cetăţenii, inclusiv adventiștii, sunt obligaţi să intre în armată. Însă, chiar și în aceste situaţii, „membrii sunt încurajaţi să găsească metode prin care să îi rămână credincioși lui Dumnezeu”, iar Biserica, prin capelanii ei, este chemată să îi îndrume spiritual.

Problema este că în America tot mai mulţi credincioși adventiști intră în armată, în roluri combatante, și fac acest lucru ca o alegere de viitor, o carieră, aproape nemaifiind conștienţi de dilemele morale pe care ar trebui să le cântărească înainte de a face această alegere, crede capelanul Gary Councell, director-asociat la Asociaţia Capelanilor Adventiști (Adventist Chaplaincy Ministries). Aproape toţi cei 7.500 de adventiști care servesc astăzi în Armata Americană sunt combatanţi, excepţie făcând aproximativ 50 de capelani, care sunt necombatanţi prin definiţie. Astfel, unii adventiști americani se îndepărtează de modelul lui Doss, crezând sincer că valorile religioase și armata nu sunt deloc în contradicţie, și asta fiindcă ei jură să apere Constituţia Americii, adică să apere drepturile de bază ale americanilor, printre care se numără și libertatea religioasă.

„Totul se reduce la motivaţie. Dacă vrei să porţi armă ca să te simţi puternic și că deţii controlul, atunci o faci din motivele greșite. Trebuie să fii conștient de motivele pentru care o faci. (…) Citind Biblia am rămas cu sentimentul că Dumnezeu întotdeauna a avut o armată, un grup de persoane dedicate să lupte pentru ce e bine și just”, mărturisește Felipe Vielmann, un tânăr adventist american care spune că înrolarea sa în armată s-a dovedit a fi „o mare binecuvântare”.

Reinder Bruinsma, președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Olanda, spune însă că acest punct de vedere nu este popular printre tinerii adventiști olandezi, de pildă – „Cred că atitudinea europeană faţă de rolurile combatante din armată este mai de tradiţie adventistă decât în State. Schimbarea aceasta de atitudine printre adventiști, care cred acum în a-ţi sluji ţara inclusiv prin luptă, este mai degrabă un fenomen american.” Gary Councell este de acord cu Bruinsma că schimbările de atitudine reflectă trenduri culturale și sociale, în care America joacă un rol activ la nivel global, iar Europa, adoptând mai degrabă o poziţie de observator, se profilează ca având o atitudine pacifistă.

Există însă și alte explicaţii. Ekkehardt Mueller, director-asociat la Institutul de Cercetare Biblică (Biblical Research Institute) și adventist de naţionaliate germană, spune că Biserica din Germania a depus eforturi conștiente pentru a descuraja implicarea în armată, o atitudine probabil înrădăcinată în experienţa traumatică a ţării din al Doilea Război Mondial. „Aminiti dureroase s-ar putea să fie încă prezente în conștiinţa colectivă a adventiștilor europeni”, spune și Bruisma.

În aceste circumstanţe, președintele Ted Wilson vrea să le reamintească adventiștilor poziţia adoptată oficial de Biserică la Sesiunea Conferinţei Generale din 1954 (for suprem decizional, unde delegaţi adventiști din toată lumea se adună o dată la 5 ani) și care, printre altele, menţionează că „parteneriatul dintre om și Dumnezeu prin Iisus Hristos care a venit în lume nu pentru a distruge vieţi omenești, ci pentru a le salva, este ceea ce îi face pe adventiști să militeze pentru poziţia de necombatant, urmând modelul divin în a nu lua vieţi, ci a face tot ce este posibil pentru a le salva.”