Experimentul inventării unei religii de la zero

361

Un creștin care consideră că nu are nimic de schimbat la credinţa sa poate fi un creștin care s-a plafonat. Între semănarea nemulţumirii și acceptarea oarbă a tot ce se întâmplă într-o comunitate religioasă, mulţi creștini ar avea ceva de reformat. Alţii însă ar lăsa totul baltă și ar lua-o de la capăt, după cum le-ar dicta conștiinţa. Ce poate ieși dintr-un asemenea demers a aflat Candace Chellew-Hodge, profesoară de religie comparativă.

În fiecare semestru, Candance își împarte studenţii pe grupe și îi pune să creeze o nouă religie de la zero. Ceea ce trebuie să aibă toate în comun sunt următoarele elemente: doctrină, dogmă, simboluri, muzică, ritualuri și reformatori. Pe lângă câţiva studenţi care s-au distrat cu religia pastelor făinoase sau Biserica lui Charlie Sheen (un actor american celebru), majoritatea au preluat din religiile existente elemente comune, care ilustrează foarte bine poziţia milenialilor (generaţia Y) faţă de religie în general.

Franken-religie

Scriind pentru Religion Dispathces, o revistă a Universităţii din California de Sud, profesoara povestește că majoritatea religiilor create incorporau idei din religiile estice, precum meditaţie, karma și reîncarnare, iar din religiile vestice au fost preluate ritualuri precum rugăciunea și pelerinajul.

Însă niciunul dintre aceste elemente nu a fost preluat cu tot cu funcţia sa originară. Meditaţia era folosită în special pentru creștere psihologică și împlinire personală, iar rugăciunile serveau întotdeauna eul, ca metodă de îmbogăţire personală și chiar materială.

De asemenea, toate religiile inventate au eliminat o serie de elemente comune. Niciuna dintre ele nu avea un cler care să se ocupe de serviciile divine sau să aibă grijă de congregaţie și de fapt nici nu se organizau întâlniri regulate ale credincioșilor. Unele dintre ideile studenţilor includeau conferinţe lunare sau anuale, dar majoritatea erau religii individualizate, axate pe creștere personală în afara vreunei comunităţi fizice.

Mai mult decât atât, cel mai intrigant pentru profesoară a fost să observe că niciuna dintre religiile inventate nu includea vreo formă de iad, vreo formă de pedeapsă pentru încălcarea regulilor stabilite. „Ce se întâmplă dacă cineva se îndepărtează de la credinţă?", și-a întrebat ea studenţii. Răspunsul a fost: „Nimic. Poate să își găsească altă religie", fără excomunicare. „Religia astăzi este atât de critică. Nu avem nevoie de nicio biserică să ne spună ce să facem, când nici ei nu fac ceea ce spun", cred studenţii.

Părerile lor sunt consecvente cu un sondaj care arată că 7 din 10 protestanţi cu vârste între 18 și 30 de ani, care în liceu frecventau o biserică, au renunţat până la vârsta de 23 de ani. Sondajul efectuat de către LifeWay Research arată ca și cauze: dorinţa unei pauze de la biserică, ipocrizia membrilor bisericii, lipsa de conexiune cu oamenii din biserică etc.

Biserica sau iluzia bisericii?

Concluziile profesoarei sunt că tinerii au o viziune foarte romanţată despre meditaţie, reîncarnare, pelerinaj și alte elemente majore din religiile lumii. Le place ideea reîncarnării pentru că oferă încă o șansă chiar dacă viaţa asta au făcut-o praf, le place ideea pelerinajului ca excursie, le place ideea meditaţiei, ca metodă de eliberare de stres.

„Ceea ce nu înţeleg despre toate aceste practici spirituale este că la baza fiecăreia stă ideea suferinţei umane, conceptul disciplinei și ameninţarea foarte reală cu pedeapsa", scrie Candance.

Pentru budiști și hinduși, meditaţia nu este doar o cale de a-și calma mintea, este un vechicul pentru iluminare. Iar conceptul reîncarnării nu este o invitaţie să îţi faci de cap și să mai încerci o dată, ci să înveţi lecţiile pe care nu le-ai învăţat prima oară. Iar pelerinajul, de asemenea, este un simbol al suferinţei în credinţă.

„Ignorând suferinţa umană și rolul pe care religia îl are în această problemă, mă tem că această generaţie își neagă oportunitatea de a avea o conexiue reală nu doar cu divinitatea, ci și cu cei din jur", spune profesoara.

Ce se poate schimba

Autorul creștin Skye Jethani crede că soluţia unei vieţi trăite cu scop zi de zi stă în felul în care îţi imaginezi ziua de mâine.

„Cu toţii luăm decizii bazate pe ceea ce credem că se va întâmpla în viitor. Un birou de avocatură din Chicago își făcea reclamă susţinând că viaţa este scurtă și că nu trebuie să stai pe gânduri să divorţezi. În spatele acestei idei se ascunde un mesaj care spune să te bucuri cât mai poţi de plăcerile acestei vieţi. Eu îmi fac griji că mulţi creștini au o viziune ne-creștină asupra viitorului, iar asta influenţează în mod negativ felul în care se angajează azi în lume", citează Religion News.

Trebuie însă să ţinem cont că există o diferenţă între a trăi în „lumina zilei de mâine" și a-ţi face griji pentru ziua de mâine. În aceeași predică în care Iisus Christos le-a spus evreilor să nu își facă griji pentru ziua de mâine, a spus povestea unui om neprevăzător, care nu și-a construit casa pe un fundament solid. Ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să ducă o viaţă înţeleaptă, având mereu în minte viitorul, dar totodată trebuie să Îi acorde lui Dumnezeu încredere cu privire la problemele de azi și de mâine.