Francisc și campania de cucerire a Asiei

807

Iubit în America și Europa, Suveranul Pontif a demonstrat că reușește să provoace sentimente de simpatie chiar și pe un continent care, prin compoziţia sa etnică, are mai puţin legătură cu creștinismul catolic.

În ultimii 15 ani, niciun papă nu a mai pus piciorul în Asia. Însă zilele acestea, Papa Francisc a reeditat ceea ce Ioan Paul al II-lea făcuse în 1999. Vizita Suveranului Pontif în Extremul Orient face parte dintr-o strategie mai amplă a teologilor catolici. Consolidarea catolicismului pe continental asiatic reprezintă un obiectiv declarat al Vaticanului.

Catolicismul se mută spre Asia?

Primul dintre cele trei obiective ale vizitei, prezentate anterior de către Sfântul Scaun, este transmiterea unui mesaj de evanghelizare a Asiei, un continent în care catolicii reprezintă 3,2% din populaţie, dar înregistrează o creştere constantă.

Este o evidenţă faptul că secularizarea a lovit puternic în catolicismul european. Nici în America de Sud Vaticanul nu este lipsit de probleme. Ascensiunea puternică a mișcărilor evanghelice a creat „hemoragii” puternice în anumite ţări cu o pregnantă consistenţă catolică.

Unii teologi nu ezită să emită ipoteza că apropierea actuală a Pontifului roman de evanghelici și, în special, de charismatici se circumscrie acestei preocupări ale sale de a opri valul convertirilor spre neoprotestanţi.

În schimb, Coreea de Sud este mai mult decât un bastion al rezistenţei catolice. Aici Biserica Catolică se află în plină ascensiune. În prezent, există peste 5,4 milioane de membri, adică 10,4% din populaţia sud-coreeană.

Francisc s-a „adresat tuturor ţărilor de pe continent”, aducând un mesaj pentru „viitorul Asiei”, a declarat numărul doi de la Vatican, secretarul de stat Pietro Parolin, într-un interviu televizat, după eveniment.

Putem înţelege din această declaraţie că strategia pontificală are și o altă ţintă precisă. Este vorba despre China, acolo unde Biserica Catolică se străduieşte să reziste în faţa imixtiunilor statului comunist.

„Vizita Papei este un simbol puternic al recunoaşterii de către Vatican a faptului că Biserica creşte cel mai rapid în Asia şi Africa subsahariană”, consideră Lionel Jensen, de la Universitatea americană “Sfânta Maria”. Euforia creată în jurul vizitei Suveranul Pontif în Coreea demonstrează din plin acest lucru.

Importanţa laicităţii în viziunea Suveranului Pontif

Beatificarea la Poarta Gwanghwamun, la Seul, a lui Paul Yun Ji-chung şi a altor 123 de martiri din perioada de început a creştinismului din Coreea a fost al doilea obiectiv al vizitei. Aceasta a implicat în primul rând o onorare a rezistenţei creştinilor asiatici în faţa numeroaselor persecuţii din trecut. Mai apare însă un element deloc neglijabil, precum sublinierea rolului laicilor în Biserică.

Practic, prin momentul beatificării, papa a intenţionat să accentueze importanţa implicării laicilor în dezvoltarea creștinismului.

„Au fost dispuşi să facă sacrificii enorme şi s-au lăsat deposedaţi de orice lucru pământesc ce îi îndepărta de Christos, de terenuri sau alte proprietăţi, de prestigiu şi de onoare, pentru că ştiau că doar Christos este adevărata comoară. Ne-a făcut să ne gândim la ce am fi noi dispuşi să sacrificăm, pentru ce am fi în stare să ne dăm viaţa“, s-a adresat Papa Francisc mulţimii adunate să asculte slujba.

Papa, arbitru în zonă de conflict

Rolul de pacificator pe care Francisc și l-a asumat din nou a fost demonstrat chiar din prima zi a vizitei. Acesta a fost de fapt al treilea motiv al prezenţei sale în Coreea.

Așa cum a procedat și cu ocazia vizitei din Israel, papa a lansat un mesaj către cele două Corei să renunţe la acuzaţii reciproce şi să nu mai recurgă la „desfăşurări de forţe“, subliniind că pacea poate fi obţinută numai prin dialog şi iertare. Mesajul său a fost mai mult decât o predică, în condiţiile în care mesajul său are puternice implicaţii politice.

Suveranul Pontif a avut posibilitatea să experimenteze personal gradul de conflictualitate generat de Coreea de Nord. În apropierea momentului sosirii sale, Coreea de Nord lansa spre mare trei rachete cu rază scurtă de acţiune, un mijloc frecvent utilizat pentru a ameninţa Seulul şi aliaţii acestuia. Mai mult decât atât, Phenianul a refuzat participarea catolicilor nord-coreeni la întâlnirea cu papa, deși li s-a adresat o asemenea invitaţie.

Este probabil și motivul pentru care Suveranul Pontif nu a făcut referiri deschise la regimul comunist din Coreea de Nord, chiar dacă aluziile la nedreptate, persecuţie şi desfăşurare de forţe au vizat în primul rând Phenianul.

În ultima zi a vizitei sale, le-a solicitat celor prezenţi, inclusiv autorităţilor de la Seul,„în calitate de creştini şi coreeni, să respingă cu forţă o mentalitate bazată pe suspiciune, pe diviziune şi competiţie”. În viziunea sa, „iertarea este uşa care conduce către reconciliere”.

 Un papă de care coreenii s-au îndrăgostit

A mai existat un motiv al prezenţei papei în Seul, unul pe care oficialii Vaticanului nu l-au menţionat în mod expres. Rămânând consecvent în atitudinea sa antibogăţie, papa nu a evitat să aibă mesaje îndreptate în această direcţie. Şi încă o dată a cerut o „grijă specială” pentru „cei săraci, vulnerabili şi pentru cei ce nu au voce”.

Însă nu doar cuvintele au contat. Gesturile sale au fost mai convingătoare. Opţiunea Papei Francisc pentru maşina cu care s-a deplasat în vizita de cinci zile în Coreea de Sud i-a surprins pe mulţi dintre locuitorii acestei ţări. Aceștia erau obișnuiţi să vadă personalităţile publice apărând întotdeauna în maşini de lux, comentează catholica.ro.

Alegerea nu a trecut neobservată într-o ţară extrem de competitivă, în care bogăţia este afişată ostentativ. Presa coreeană scrie că Papa ar fi cerut pentru vizită “cea mai mică maşină sud-coreeană”.

Imaginea Papei cu zâmbetul pe buze călătorind cu o maşină mică a atins coarda sensibilă a multor coreeni, care au început să facă glume pe marginea numelui maşinii (Soul, engl. “suflet”): „Papa foloseşte un Soul deoarece este un suflet mare.”

Este o remarcă ce ar putea rezuma impactul pe care Francisc îl are oriunde pașii săi îl îndreaptă. A acumulat un capital de simpatie suficient de mare în așa fel încât influenţa sa la scară globală cu greu să mai poată fi ignorată. Rămâne o necunoscută dacă mesajele care creionează strategia Vaticanului vor avea și rezultatele scontate asupra mediului politic. Unul care este tot mai puţin modelat de valorile religioase.