Iisus, portret detaliat – O recenzie a cărţii „Hristos, lumina lumii” de Ellen G. White

372

Autoarea creştină Ellen White a publicat, în timpul vieţii, peste 5.000 de articole şi 40 de cărţi, dar astăzi există în limba engleză peste 100 de titluri, însumând cele 50.000 de pagini de manuscris ale autoarei. Scrierile ei acoperă o gamă largă de subiecte din domeniile religie, profeţie, educaţie, relaţii sociale, psihologie creştină, nutriţie şi management. Opera sa este încununată de câteva titluri pline de o proaspătă şi vitală spiritualitate. Hristos, lumina lumii[1] (publicată în 1898) face parte dintr-un set de cinci lucrări, intitulat Conflictul veacurilor, care cuprinde pe lângă titlul amintit cărţile Patriarhi şi profeţi (1890), Profeţi şi regi (1917), Istoria faptelor apostolilor (1911) şi Tragedia veacurilor (1888).

Hristos, lumina lumii nu este o carte de teologie. Ellen White nu teoretizează pe marginea vieţii lui Christos, nici nu se lansează în speculaţii teologice. Ea povesteşte viaţa lui Iisus aproape cu entuziasmul unui martor ocular: „Zi după zi lucrase pentru ei, abia luându-şi timp pentru masă sau odihnă. Criticile răutăcioase şi răstălmăcite cu care fariseii Îl urmăreau continuu făceau ca lucrarea Lui să fie cu atât mai grea şi mai obositoare; acum sfârşitul zilei L-a găsit atât de obosit, încât S-a hotărât să caute un loc liniştit, dincolo de lac” (p. 268). Este un exemplu al modului în care autoarea observă şi evaluează detaliile vieţii lui Iisus. Descrierile sale sunt cu atât mai mişcătoare cu cât autoarea avea certitudinea că vorbeşte despre Fiul lui Dumnezeu, nu doar despre un om înţelept care a trăit în Palestina secolului I. Aceasta este de fapt premisa tuturor scrierilor lui Ellen White – că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, care a venit şi care urmează să revină.

Biografia este structurată în 87 de capitole organizate în nouă părţi, fiecare secţiune sintetizând perioadele esenţiale din viaţa lui Christos: Privire generală, Primii ani, Cel Uns, Zile de făgăduinţă, Ivirea umbrelor, Cel lepădat, Aproape de sfârşit, Cel răstignit şi La tronul Tatălui. Astfel, cititorul devine martorul evenimentelor majore din viaţa Fiului întrupat, începând de la naşterea Lui, trecând prin anii copilăriei şi ai maturizării, pentru ca, apoi, centrul de greutate al cărţii să fie construit în jurul morţii şi învierii Sale – momente esenţiale pentru creştinism, deoarece jerfta şi învierea sunt garanţia eternităţii pentru fiecare creştin. Hristos, lumina lumii se încheie cu un capitol despre înălţarea lui Iisus la cer, punând punct unei istorii de excepţie, dar lăsând uşa larg deschisă pentru speranţele escatologice.

Naraţiune, stil, mesaj

În detaliu, această biografie a lui Isus este compusă din mici naraţiuni care prezintă cronologic călătoriile, minunile, predicile, exorcizările şi învierile săvârşite de Iisus. Autoarea nu se opreşte la o simplă prezentare a evenimentelor relatate în evanghelii, ci surprinde cu fineţe motivaţii, atitudini ascunse, dorinţe ale inimii omului, dovedindu-se un bun cunoscător al sufletului uman. Cu o intuiţie care se confundă cu inspiraţia divină, Ellen White surprinde sentimentele şi emoţiile care L-au încercat pe Iisus în timpul vieţii Sale pământeşti. De la mânie la milă şi duioşie, de la iubire la agonie – toate sunt dovezi ale profunzimii trăirilor şi ale umanităţii Sale complete. În final, cititorul rămâne cu impresia puternică pe care o lasă imaginea Mântuitorului. Niciun detaliu prezent în cele patru evanghelii nu este trecut cu vederea, autoarea armonizând toate detaliile acestor scrieri biblice, pentru a ni le reda sub forma uneia dintre cele mai emoţionante istorisiri ale vieţii lui Iisus.

Cartea le oferă cititorilor prilejul întâlnirii reale cu Christos. Dincolo de cuvintele tipărite se întrezăreşte imaginea unui Iisus care refuză autoritatea şi gloria pământească, dar care în momentul următor Se dovedeşte stăpânul absolut al valurilor înfuriate ale mării. Cititorul descoperă un Iisus care le porunceşte autoritar demonilor, dar care tânjeşte după simpatie, înţelegere şi sprijin din partea ucenicilor, un Isus a cărui prezenţă îi atrage ca un magnet pe copii, în preajma Sa, dar care pocneşte din bici pentru a-i alunga pe negustorii din curtea Templului. Treptat, se conturează portretul unui Om care este Dumnezeu, şi al unui Fiu de Dumnezeu care trăieşte, iubeşte, mănâncă, bea şi doarme, suferă şi plânge ca un om. Dumnezeul-om, în aceeaşi persoană, oferă prin cuvintele, faptele şi gesturile Sale un model de vieţuire, nu doar pentru contemporanii Lui, ci pentru oricine Îl întâlneşte, fie chiar şi prin cuvântul scris.

Ellen White îl prezintă pe Iisus dintr-o perspectivă devoţională, explicând pe înţelesul oricui faptele lui Christos şi raţiunile care au stat la baza interacţiunilor Lui cu persoanele care L-au întâlnit. Faptele şi învăţăturile Lui devin cheia rezolvării multora dintre problemele cu care se confruntă orice om, indiferent de timpul şi locul în care trăieşte. Subordonat acestei iubirii Sale pentru om, Christos îşi asumă rolul unui învăţător care trăieşte printre oameni pentru a-i îndruma în devenirea lor. Cuvântările sale şi discuţiile cu diverse persoane trădează o preocupare pentru toate aspectele vieţii omeneşti: educaţie, sănătate, relaţiile dintre oameni, mântuire etc., iar Ellen White are grijă să puncteze toate aceste lucruri, convinsă că sunt de folos cititorilor ei.

S-ar putea ca această carte să îndemne la serioase permutări în gândirea și în sufletul celui care citește. Există posibilitatea ca lectura să se demonstreze tulburătoare. Insă, indubitabil este faptul că, pentru mulţi creştini, Hristos, Lumina lumii este o sursă de hrană sufletească, ce secondează lectura evangheliilor. Citirea acestei cărţi îi induce cititorului sentimentul că trebuie să urmărească și cel mai mic detaliu, și cel mai neînsemnat episod sau o idee oarecare desprinse din viaţa lui Iisus, pentru că acestea pot însemna exact soluţia pentru problemele existenţiale cu care se confruntă.


[1] Apărută la Bucureşti, Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, 1997