Pe vremuri, pentru a preveni intoxicaţia cu gaz metan, minerii care coborau în mină luau cu ei un canar într-o colivie. Micuţ și fragil, acesta murea la cea mai ușoară creștere a nivelului de metan din aer, iar pentru mineri era un semnal suficient că trebuie să părăsească mina.

Povestea stă la originea expresiei „efectul canarului din mină”. Iar unii spun că ce li s-a întâmplat recent în Rusia membrilor organizaţiei Martorii lui Iehova este subscris efectului. Că „martorii” au primii de suferit fiindcă sunt minoritari, apolitici și necombatanţi, dar că, în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, și alţii vor avea de suferit.

Din pârâș, martor

La 16 ani, evreul polonez Joseph Kempler supravieţuise torturii din șase lagăre naziste, însă despre credinţa lui nu putea spune același lucru. Fiecare nedreptate, fiecare cruzime, fiecare gest animalic la care asistase îi încolţise, îi îmbrâncise și în final îi doborâse încrederea că un Dumnezeu bun și iubitor ar putea asista voit și neimplicat la atrocităţile la care el, un copil nevinovat, asistase fără voia lui. La fel ca în inima multora dintre prizonierii evrei, în inima lui Kempler se desfășurase un proces pe care Dumnezeu îl pierduse. Fusese găsit vinovat de îngăduirea unei suferinţe crunte asupra unor oameni care nu o meritau. „Nu noi L-am dezamăgit, El ne-a dezamăgit pe noi”, a fost crezul cu care Kempler a emigrat în SUA, după război. Acolo însă avea să își piardă necredinţa.

Kempler nu a știut atunci, însă când le-a deschis ușa celor doi misionari iehoviști, fără să se fi așteptat și-a deschis și inima. Imagini ale „studenţilor Bibliei”, cum li se spunea martorilor pe vremea naziștilor, au început să îi revină în minte odată cu amintirea consecvenţei lor nestrămutate faţă de principiile care i-au făcut pe naziști să îi arunce în lagăre. A acceptat să studieze Biblia cu ei și, treptat, și-a recăpătat puterea de a crede în Dumnezeu și chiar curajul de a se converti de la iudaism la creștinismul predicat de martori. Într-o răsturnare uimitoare de situaţie, Kempler a devenit, din acuzator al lui Dumnezeu, un martor dispus să pledeze de partea Lui.

Elemente periculoase

Circa 10.000 de membri ai organizaţiei Martorii lui Iehova, adică jumătate din câţi se aflau pe teritoriul Germaniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost trimiși în taberele de muncă silnică, pentru că, potrivit doctrinei lor de neutralitate politică, refuzau să rostească jurământul de loialitate faţă de regim, nu practicau salutul nazist, refuzau să se alăture Frontului Muncitoresc German, nu contribuiau la colectele pentru asigurările sociale, nu participau la paradele naziste și nu votau. În virtutea religiei lor, se aflau mereu în opoziţie cu directivele regimului, care, treptat, a ajuns să îi considere elemente periculoase pentru stat. Așa se face că, deși erau „arieni”, mii de martori au ajuns în aceleași tabere cu evreii, pe care regimul îi considera o rasă inferioară și josnică.

Istoria a consemnat pasivitatea bisericilor majoritare și chiar a multora dintre bisericile minoritare în faţa genocidului nazist. Sunt celebre cuvintele pastorului luteran german Martin Niemöller: „Când naziștii au venit sa îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democraţi, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”[1] Însă mult mai puţin cunoscută este rezistenţa intransigentă cu care martorii lui Iehova au răspuns persecuţiei naziste și modul în care această consecvenţă faţă de principii a dus la un progres uluitor al libertăţii religioase în toată lumea occidentală.[2]

În anul 2006, organizaţia Martorilor lui Iehova era interzisă prin lege în 28 de ţări și era implicată în 400 de procese în toată lumea, potrivit documentarului Knocking („Ciocănind“, într-o traducere care nu redă jocul de cuvinte din original), regizat de Joel Engardio.

După ce statul german le-a interzis literatura confesională și apoi câteva landuri i-au scos cu totul în afara legii, credincioșii nu au tăcut resemnaţi așteptând intervenţia altora, ci au pornit independent o amplă ofensivă împotriva nedreptăţilor pe care le percepeau. Interdicţiilor le-au răspuns cu campanii masive de distribuire de broșuri din ușă în ușă, iar incriminării i-au răspuns organizând întruniri cu mii de membri, în care lansau pledoarii pentru dreptul de a predica public și pentru a contracara ceea ce ei numeau „campanii de dezinformare din partea altor religii”, în speţă repetatele declaraţii de condamnare a doctrinei iehoviste pe care le lansau acestea. Până și în lagăre, martorii au continuat să organizeze în secret adunări pentru studiu, iar unii dintre ei au reușit chiar să scoată din tabără și să pună în circulaţie informaţii despre tratamentul la care erau supuși prizonierii.[3]

Unii istorici[4] cred și astăzi că ostilitatea cronică dintre credincioșii iehoviști și naziști s-a acutizat pentru că ambele tabere se bazau pe ideologii similare, autoritare și totalitare, în care fiecare parte era convinsă că deţine monopolul adevărului și reţeta unică a mântuirii. Potrivit acestui tipar de interpretare, persecuţia aprigă la care au fost supuși iehoviștii a fost rezultatul ciocnirii a două ideologii care se excludeau reciproc, însă dintre care doar una avea puterea efectivă de a o exclude pe cealaltă. Alţii spun însă că ceea ce i-a înfuriat pe naziști a fost încăpăţânarea cu care martorii refuzau să se conformeze ordinelor și își intensificau eforturile de prozelitism după fiecare lovitură. Adevărul este, probabil, undeva la mijloc, fiindcă iehoviștii au avut de purtat lupte crâncene pentru libertatea lor religioasă chiar și sub sisteme politice netotalitare, cel mai vizibil și grăitor exemplu fiind persecuţia de care au avut parte chiar în patria democraţiei contemporane: SUA.

Antipaticii

Fervoarea patriotică a americanilor din ajunul Primului Război Mondial i-a scos pe „studenţii Bibliei” complet în afara oricărei scheme de popularitate. Iehoviștii erau profund antipatici statului – căruia îi condamnau public eforturile de război –, precum și membrilor altor religii, cărora le propovăduiau distrugerea ca o pedeapsă ce avea să se abată iminent asupra lor, prin voinţă divină, dacă nu își părăseau „religiile false”.

Guvernul federal american i-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe membrii consiliului director al Societăţii Turnul de Veghe, afiliată „studenţilor Bibliei”, după ce o publicaţie a organizaţiei a diseminat critici la adresa implicării Statelor Unite în război. Se întâmpla în 1918, însă, câteva luni mai târziu, decizia a fost anulată.[5] Zece ani mai târziu, după moartea fondatorului Societăţii Turnul de Veghe, o dispută la nivelul conducerii organizaţiei i-a făcut pe mulţi să renunţe la afiliere.[6] Cei care au rămas asociaţi cu organizaţia sunt cei care au ajuns astăzi să se numească „Martorii lui Iehova”.

Însă nu agitaţia din bucătăria organizaţiei era cea mai mare problemă a ei. Principalele provocări veneau din modul în care organizaţia se raporta la cei din afara ei. Stilul direct și agresiv de a critica doctrinele altor confesiuni, precum și poziţia aproape politică de a rămâne apolitici i-au transformat pe martori în probabil cea mai antipatică religie minoritară din SUA.[7] Iar sentimentul s-a perpetuat de-a lungul deceniilor, chiar dacă la intensităţi diferite.

Între anii 1930 și 1940, de pildă, unele state americane le-au interzis martorilor să mai distribuie literatură, iar o parte din aceste state au mers până la exmatricularea copiilor acestora, fiindcă, instruiţi de acasă, copiii refuzau să participe la salutarea steagului american, un ritual matinal în fiecare școală de stat. Pentru martori, salutarea steagului era o formă de idolatrie. Pentru stat, a refuza salutul era o formă de trădare. „Inocularea patriotismului este un motiv de o importanţă suficientă pentru a justifica o imixtiune minoră în libertatea religioasă”[8], explica la vremea aceea judecătorul Frankfurter decizia Curţii Supreme care declara obligatorie salutarea steagului.

Hotărârea a catalizat un val de persecuţie civilă care a atins un nivel maxim în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când civili americani se organizau în grupuri și atacau casele martorilor sau le vandalizau lăcașurile de cult.[9] Și chiar dacă nu avem statistici din acea perioadă, putem să ne facem o impresie despre amploarea sentimentului negativ faţă de martori aflând că prima doamnă a Statelor Unite, Eleanor Roosevelt, le-a luat public apărarea într-o cuvântare, în care a solicitat întregii societăţi americane să manifeste calm faţă de minoritatea religioasă.[10] Și procurorul general Francis Biddle a luat atunci poziţie, condamnând într-o emisiune radiofonică naţională violenţa asupra martorilor.[11]

Recapitularea istoriei, în Rusia

De astfel de voci politice este nevoie și astăzi, spunea jurnalistul american Joel Engardio în contextul recentei interdicţii a Federaţiei Ruse împotriva organizaţiei Martorii lui Iehova. Mai exact, de voci care să conteste ferm decizia Curţii Supreme ruse, din 20 aprilie 2017, de a scoate în afara legii minoritatea religioasă care numără azi 175.000 de membri în Rusia. În luna martie, agenţia naţională de presă, TASS, anunţa că Ministerul rus al Justiţiei a suspendat activitatea Centrului Administrativ al Martorilor lui Iehova din Rusia, pe motiv că instituţia ar fi fost o pepinieră extremistă.[12] Oficialii i-au acuzat pe membrii organizaţiei religioase că distrug familii, propagă ura și pun vieţi în pericol, motiv pentru care au cerut suspendarea activităţilor instituţiilor lor și interzicerea broșurilor distribuite de ei. Una dintre acestea, informa BBC, îl cita pe Lev Tolstoi ca spunând că doctrina Bisericii Ortodoxe Ruse este superstiţioasă și de tip „magic”.[13]

La circa două săptămâni de la decizie, raportorul special la ONU pe probleme de libertate de exprimare și opinie, David Kaye, raportorul pentru libertatea de asociere pașnică, Maina Kiai, împreună cu raportorul special pe probleme de libertate religioasă și credinţă, Ahmed Shaheed, au condamnat public intenţia Rusiei de a interzice organizaţia religioasă. N-a ajutat la mare lucru, fiindcă, după alte două săptămâni, Curtea Supremă a dat decizia finală sprijinind iniţiativa Ministerului Justiţiei.

Astfel, pentru prima dată în istoria Federaţiei Ruse, o curte judecătorească a decis împotriva unei organizaţii religioase recunoscute la nivel naţional și, catalogând-o drept „extremistă”, i-a impus lichidarea organizaţională, închiderea tuturor celor 395 de lăcașuri de cult și confiscarea tuturor bunurilor.

Din fericire, reacţiile la această decizie au fost cât se poate de vocale. Președintele Comisiei americane privind Libertatea Religioasă la Nivel Internaţional (USCIRF) nu s-a sfiit să declare într-un interviu acordat Newsweek[14] că această interdicţie este o demonstraţie de „paranoia” din partea guvernului lui Vladimir Putin. Acesta a catalogat legile antiextremism din Rusia ca fiind de-a dreptul „absurde” în condiţiile în care este evident că guvernul atacă numai grupările religioase care nu și-au arătat simpatia faţă de guvern și în contextul în care, iată, un grup religios pacifist a fost pus pe același palier cu organizaţia teroristă Stat Islamic.

Cadrul în care s-au întâmplat toate aceste lucruri combină pretexte și interpretări de motive dintre cele mai variate. Reprezentanţii guvernamentali spun că doctrinele iehoviștilor sunt un atac la drepturile cetăţenilor ruși și că organizaţia pune în circulaţie în mod ilegal literatură care a fost trecută pe listele de cenzură ale guvernului.[15] De partea cealaltă, reprezentanţii organizaţiei spun că sunt la curent cu numeroase incidente în care autorităţile au încercat să le „planteze” literatură incriminatoare pentru a fabrica dovezi împotriva lor.[16] Unele dintre rudele martorilor lui Iehova care suferă astăzi din pricina interzicerii confesiunii lor au fost printre miile de martori exilaţi în Siberia în timpul lui Stalin. Martorii erau și pe atunci incomozi liderilor guvernamentali, care, având puterea, și-au permis să îi văduvească de drepturi fundamentale și atunci, la fel cum se întâmplă în zilele noastre.

Sociologii explică ce se întâmplă fără să facă apel la niciunul dintre argumentele anterioare. De pildă, sociologul Roman Lunkin, directorul Institutului pentru Religie și Drept (un think tank moscovit), spunea într-un interviu[17] că guvernul este deranjat de organizaţia martorilor de teama unei noi Revoluţii Portocalii[18], pro-democraţie. Autorităţile s-ar teme de organizaţia de origine americană, care, odată cu religia, ar importa și valorile individualismului democratic american. Sociologul avertiza că, la nivelul societăţii ruse, există temerea că toate grupările religioase neortodoxe independente, adică cele care nu au legături cu guvernul, urmăresc să comită diverse infracţiuni, prin urmare tratamentul aplicat martorilor ar fi doar precedentul unor noi interdicţii. Imediat după publicarea interdicţiei aplicate organizaţiei martorilor au apărut zvonuri cum că următoarea vizată ar fi Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Reprezentanţii ruși ai acestei instituţii au transmis însă un comunicat de presă prin care au informat că organizaţia lor este în relaţii bune cu statul și că, în prezent, are în desfășurare un amplu proiect de educaţie de sănătate care se bucură de patronajul direct al președintelui rus.

Mereu outsideri

În anul 2006, organizaţia Martorilor lui Iehova era interzisă prin lege în 28 de ţări și era implicată în 400 de procese în toată lumea, potrivit documentarului Knocking („Ciocănind”, într-o traducere care nu redă jocul de cuvinte din original), regizat de Joel Engardio, un fost martor care a părăsit organizaţia din pricina incompatibilităţii orientării lui sexuale cu principiile comunităţii de credinţă.

Filmul a fost difuzat de televiziunea naţională americană (PBS) și a primit, pe lângă zeci de nominalizări, patru premii în cadrul unor festivaluri de film independent. Și, deși unii i-au reproșat că nu a prezentat în termeni mai duri controversele din jurul doctrinelor organizaţiei, filmul a zugrăvit totuși o imagine convingătoare a unei organizaţii care, fără să intenţioneze neapărat acest lucru, a făcut ca principiile libertăţii religioase să avanseze pentru toate cultele. Procesele câștigate de martori au dus la o schimbare de paradigmă, fiind ușor de identificat printre cauzele atenţiei juridice deosebite care li se acordă astăzi minorităţilor din Statele Unite.

Chiar dacă mulţi nu (mai) știu, martorii și-au dovedit fidelitatea lipsită de orice compromis faţă de ceea ce cred. Poate că este momentul ca și cei care nu sunt de acord cu ei să dea dovadă de aceeași consecvenţă faţă de propriile principii, între care libertatea de conștiinţă, de exprimare și libertatea religioasă să fie mai mult decât concepte de fluturat în convenţii internaţionale.

Dintre multele procese care le-au fost intentate sau pe care le-au intentat în diferite state, unele câștigate le-au asigurat martorilor, dar și altor culte dreptul de a predica pe stradă, de a evangheliza din ușă în ușă, de a publica mesaje neconvenţionale fără să fie arestaţi, dreptul de a fi necombatanţi în război și dreptul pacienţilor aflaţi sub tratament de a decide ce se întâmplă cu corpul lor.[19]

Fără a minimaliza impactul tragic pe care l-a avut în nenumărate ocazii refuzul martorilor lui Iehova de a primi transfuzii, cu atât mai tulburător cu cât uneori a implicat copii în dreptul cărora părinţii au luat această decizie, este bine să ţinem cont și de progresele medicale care au fost făcute pentru ca, acolo unde este posibil, medicii să respecte dorinţa pacienţilor de a nu primi sânge. Aceste progrese servesc întreaga societate astăzi, când cel puţin 137 de spitale din întreaga lume, ca să le menţionăm doar pe cele prezente pe noblood.org, au dezvoltat capacitatea tehnică de a efectua operaţii „fără sânge” (de exemplu transplanturi de organe în timpul cărora se recirculă sângele pacientului receptor). Aceste instituţii pot să trateze nu doar pacienţi iehoviști care nu acceptă transfuzii, ci și să protejeze ceilalţi pacienţi de infecţiile care pot surveni accidental în urma unei transfuzii.

Unde să punem canarul

Pentru că istoria a demonstrat deja ce este posibil, interdicţia aplicată în Rusia este una deopotrivă regretabilă și condamnabilă. Deja coordonatele ei sună foarte asemănător cu ceea ce a mai fost: o minoritate nonviolentă este demonizată și clasată ca extremistă, considerată o sursă a relelor; case de cult sunt vandalizate, credincioși sunt ameninţaţi, ridiculizaţi și loviţi. Însă, spre deosebire de trecut, când nu se puteau bizui decât pe ei înșiși și pe ajutorul divin, astăzi martorii au, teoretic cel puţin, un tezaur de drepturi internaţionale pe care inclusiv un lider imprevizibil și capricios ca Vladimir Putin ar trebui să le respecte.

Chiar dacă mulţi nu (mai) știu, martorii și-au dovedit fidelitatea lipsită de orice compromis faţă de ceea ce cred. Poate că este momentul ca și cei care nu sunt de acord cu ei să dea dovadă de aceeași consecvenţă faţă de propriile principii, între care libertatea de conștiinţă, de exprimare și libertatea religioasă să fie mai mult decât concepte de fluturat în convenţii internaţionale. Dacă ar fi ca istoria să se repete și, prin suferinţa aceasta, martorii să câștige ceva, aș îndrăzni să sper ca acel lucru să fie o solidarizare internaţională fără precedent în favoarea unui grup nedreptăţit. Ar fi, din nou, un câștig pentru noi toţi.

Footnotes
[1]„Harold Marcuse, Martin Niemöller famous quotation: «First they came for the Communists…», Univ. California Santa Barbara, sep 2010, history.ucsb.edu”.
[2]„Vezi Sarah Barringer Gordon, «What we owe Jehova’s Witnesses», ian. 2011, historynet.com. Sarah Barringer Gordon este autoarea volumului The Spirit of the Law: Religious Voices and the Constitution in Modern America, publicată de Harvard University Press în anul 2010.”
[3]„Vezi Detlef Garbe, Between resistance and martyrdom: Jehova’s Witnesses in the Third Reich, University of Wisconsin Press, 2008.”
[4]„Precum Michael H. Kater (Canada), Christine Elizabeth King (Marea Britanie), Wolfgang Neugebauer (Austria).”
[5]„Vezi M. J. Penton, Apocalypse Delayed: The Story of Jehova’s Witnesses, University of Toronto Press, 1985.”
[6]„M. J. Penton citează în Apocalypse Delayed prima scădere în statistici a numărului de «studenţi ai Bibliei» după o perioadă constantă de creștere.”
[7]„Vezi «Distress of the Nations: Cause, Warning, Remedy», în publicaţia The Golden Age, 1920, http://www.a2z.org/wtarchive/docs/1920_Golden_Age.pdf”.
[8]„Kermit Hall, The Oxford Companion to the Supreme Court of the United States, Oxford University Press, New York, 1992.”
[9]„Idem.”
[10]„«Jehova’s Witnesses and the Supreme Court», pbs.org”.
[11]„«The Persecution of Jehova’s Witnesses», American Civil Liberties Union, ian. 1941, Universitatea din Indiana, http://debs.indstate.edu/a505p4_1941.pdf”.
[12]„«Russia: Jehova’s Witnesses banned from Russia, ruled to be extremist group», Ruptly Tv, 21 apr. 2017, https://www.youtube.com/watch?v=ehb7AmYk0vc”.
[13]„ «Russia court outlaws „extremist” Jehovah’s Witnesses», 20 apr. 2017, bbc.com”.
[14]„Jason Le Miere, «US: Russia’s Jehova’s Witnesses Ban Shows „Paranoia” of Vladimir Putin’s Government», 21 apr. 2017, newsweek.com”.
[15]„Victoria Arnold, «Russia: Jehova’s Witnesses banned, property confiscated», 20 apr. 2017, forum18.org”.
[16]„«Caught on Camera: Russian Authorities’’ Fabricate Evidence Against Jehovah’s Witnesses”, Kingdom Truth, 28 febr. 2017, https://youtu.be/mzmJ4T_f8WQ»”.
[17]„«Russia bans Jehovah’s witnesses», Al Jazeera English, 22 apr 2017, https://www.youtube.com/watch?v=9WP96QDbbOU”.
[18]„Revoluţia Portocalie este numele dat unei serii de proteste, blocade și greve generale la nivel naţional în Ucraina, organizate de susţinătorii candidatului la președinţie Viktor Iușcenko, după ce rezultatele alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2004 au fost foarte diferite de cele ale sondajelor de la ieșirea de la urne. După ce Ianukovici a fost confirmat oficial în funcţie, Iușcenko le-a vorbit susţinătorilor din Kiev, cerându-le să înceapă o «Revoluţie Portocalie» de greve generale și blocade umane pentru a forţa puterea să accepte înfrângerea.”
[19]„Vezi KNOCKING: Fundamentalism and freedom meet at the front door, disponibil la engardio.com/knocking”.

„Harold Marcuse, Martin Niemöller famous quotation: «First they came for the Communists…», Univ. California Santa Barbara, sep 2010, history.ucsb.edu”.
„Vezi Sarah Barringer Gordon, «What we owe Jehova’s Witnesses», ian. 2011, historynet.com. Sarah Barringer Gordon este autoarea volumului The Spirit of the Law: Religious Voices and the Constitution in Modern America, publicată de Harvard University Press în anul 2010.”
„Vezi Detlef Garbe, Between resistance and martyrdom: Jehova’s Witnesses in the Third Reich, University of Wisconsin Press, 2008.”
„Precum Michael H. Kater (Canada), Christine Elizabeth King (Marea Britanie), Wolfgang Neugebauer (Austria).”
„Vezi M. J. Penton, Apocalypse Delayed: The Story of Jehova’s Witnesses, University of Toronto Press, 1985.”
„M. J. Penton citează în Apocalypse Delayed prima scădere în statistici a numărului de «studenţi ai Bibliei» după o perioadă constantă de creștere.”
„Vezi «Distress of the Nations: Cause, Warning, Remedy», în publicaţia The Golden Age, 1920, http://www.a2z.org/wtarchive/docs/1920_Golden_Age.pdf”.
„Kermit Hall, The Oxford Companion to the Supreme Court of the United States, Oxford University Press, New York, 1992.”
„Idem.”
„«Jehova’s Witnesses and the Supreme Court», pbs.org”.
„«The Persecution of Jehova’s Witnesses», American Civil Liberties Union, ian. 1941, Universitatea din Indiana, http://debs.indstate.edu/a505p4_1941.pdf”.
„«Russia: Jehova’s Witnesses banned from Russia, ruled to be extremist group», Ruptly Tv, 21 apr. 2017, https://www.youtube.com/watch?v=ehb7AmYk0vc”.
„ «Russia court outlaws „extremist” Jehovah’s Witnesses», 20 apr. 2017, bbc.com”.
„Jason Le Miere, «US: Russia’s Jehova’s Witnesses Ban Shows „Paranoia” of Vladimir Putin’s Government», 21 apr. 2017, newsweek.com”.
„Victoria Arnold, «Russia: Jehova’s Witnesses banned, property confiscated», 20 apr. 2017, forum18.org”.
„«Caught on Camera: Russian Authorities’’ Fabricate Evidence Against Jehovah’s Witnesses”, Kingdom Truth, 28 febr. 2017, https://youtu.be/mzmJ4T_f8WQ»”.
„«Russia bans Jehovah’s witnesses», Al Jazeera English, 22 apr 2017, https://www.youtube.com/watch?v=9WP96QDbbOU”.
„Revoluţia Portocalie este numele dat unei serii de proteste, blocade și greve generale la nivel naţional în Ucraina, organizate de susţinătorii candidatului la președinţie Viktor Iușcenko, după ce rezultatele alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2004 au fost foarte diferite de cele ale sondajelor de la ieșirea de la urne. După ce Ianukovici a fost confirmat oficial în funcţie, Iușcenko le-a vorbit susţinătorilor din Kiev, cerându-le să înceapă o «Revoluţie Portocalie» de greve generale și blocade umane pentru a forţa puterea să accepte înfrângerea.”
„Vezi KNOCKING: Fundamentalism and freedom meet at the front door, disponibil la engardio.com/knocking”.