Eurabia: speculaţii, conspiraţii sau motiv de îngrijorare?

1674

S-au înmulţit ştirile despre iniţiativele musulmane în ceea ce priveşte educaţia, religia sau respectarea drepturilor omului în Europa, pe fondul unei discuţii mai vechi despre o nouă invazie în Europa, de data aceasta una paşnică, a Islamului. Dar chiar este aceasta o tendinţă puternică pe continent sau este doar un alt subiect ce dă apă la moară conspiraţioniştilor?

Conspiraţioniştii numesc fenomenul „Eurabia”. Premisa de la care pleacă aceştia este aceea că populaţia musulmană din Europa va deveni majoritară în termen de câteva generaţii, ca urmare a imigraţiei continue şi a ratei ridicate a natalităţii în familiile musulmane. Termenul a apărut în 2005 şi a fost popularizat tot mai ades, după discursul fostului dictator libian Muammar Gaddafi, care declara în 2006: „Avem 50 de milioane de musulmani în Europa. Sunt semne că Allah va conferi Islamului victoria în Europa – fără săbii, fără puşti, fără cuceriri. Cele 50 de milioane de musulmani din Europa vor transforma continentul într-unul musulman, în numai câteva decenii." (discursul video poate fi vizionat aici)

Cauzele creşterii numărului de musulmani pe continent

Factorii principali care explică islamizarea accelerată a Europei sunt, în opinia sociologilor, migraţia continuă, rata mare a naşterilor în rândul populaţiei musulmane şi convertirile frecvente ale europenilor care devin adepţi ai Islamului, conform Christian Telegraph.

În sine, prezenţa musulmanilor nu este o noutate. De-a lungul anilor, mii de turci, arabi, algerieni şi alţi imigranţi au venit în Europa şi s-au situat în special în bazinul Mării Mediterane (Franţa, Italia, Spania) sau în nord-vestul continentului în căutarea unui loc de muncă şi, implicit, a unei vieţi mai bune.

Fenomenul este unul simplu. Imigranţii au venit ca muncitori sezonieri, dar au devenit rezidenţi permanenţi. Ani de zile, ţările europene i-au primit pe aceştia cu braţele deschise şi au profitat de salariile mici cu care aceştia erau mulţumiţi.

Însă numărul musulmanilor a crescut constant. Dacă în 1970, Enciclopedia Creştină a Lumii consemna că numărul creştinilor catolici era cu 20 de procente mai mare decât al musulmanilor, proporţia s-a inversat în 2000, când erau 1,2 miliarde de musulmani şi doar 1,06 miliarde de romano-catolici.

În 2010, Europa găzduia 44 de milioane de musulmani, adică 6% din populaţia continentului, potrivit unui studiu efectuat de Pew Research Forum. Datele au exclus Turcia, unde credincioşii musulamani înseamnă peste 95% din populaţie.

Astfel, de-a lungul anilor musulmanii au devenit o forţă culturală şi politică care afectează ţările gazdă şi care, în loc să fie asimilaţi paşnic, au potenţialul de a testa limitele toleranţei europene şi de a conduce la creşterea tensiunilor sociale.

Această tendinţă este vizibilă în mod clar în Franţa, dar nu numai. Gazdă a celei mai numeroase comunităţi islamice din Europa (6 milioane), Franţa s-a confruntat cu numeroase tensiuni, privitoare la interzicea vălului islamic în aprilie 2011, finanţarea şi construirea de moschei, mai exact Marea Moschee din Marsilia, dar şi cu atacul terorist de la Toulouse.

Totuşi, numărul exact de musulmani din Europa nu este decât unul aproximativ, deoarece statele seculare nu oferă întotdeauna statistici oficiale cu privire la rasă sau credinţa religioasă a locuitorilor.

În afară de imigranţi, numărul musulmanilor creşte încet şi prin convertirile al căror număr s-a dublat în ultimii 25 de ani. Deşi acestea nu depăşesc 200 pe an (şi însumează doar 100.000, comparativ cu 50.000 în 1986), semnalul de alarmă îl constituie trei aspecte. În primul rând, convertiţii provin în marea majoritate din închisori, unde sunt abordaţi de musulmanii radicali. În al doilea rând, convertiţii trebuie să facă eforturi mai mari pentru a fi acceptaţi, ceea ce deschide uşa extremismului religios, declară Didier Leschi, responsabil cu religia în Ministerul de Interne al fostului cabinet Sarkozy. Şi în al treilea rând, convertiţii reprezintă un pericol prin însuşi faptul că deţin paşapoarte occidentale, ceea ce îi face să nu iasă deloc în evidenţă.

Ascensiunea rapidă a Islamului în Europa are şi o altă cauză, despre care se vorbeşte mai puţin, dar pe care a evidenţiat-o Hasssen Chalghoumi, imam moderat al unei suburbii a Parisului. Convertirile s-au înmulţit şi din cauza secularismului din ţară, care cultivă „un gol spiritual la care Islamul are răspunsul". Aşa se poate explica şi islamofilia unor francezi neconvertiţi, dar care ţin postul de Ramadan şi care mănâncă mâncare halal.

Care sunt pericolele

Scepticii consideră că islamizarea continentului este un ţap ispăşitor, menit să deturneze atenţia de la problemele cu adevărat importante ale continentului. Însă cifrele şi faptele par să sugereze că islamul european nu este un fenomen demn de ignorat.

Din punct de vedere al deficienţelor de imagine ale musulmanilor, europenii încă asociază Islamul cu terorismul. Iar terorismul care obişnuia să fie o problemă a Statelor Unite ale Americii a devenit mai viu ca niciodată cu ocazia atacurilor teroriste din Spania (2004), Marea Britanie (2005, 2007 şi 2008) şi Franţa (2011, 2012). În plus, musulmanii radicali s-au făcut foarte auziţi şi cu ocazia caricaturilor cu Profetul Mahomed care au inflamat sentimentele musulmanilor din întreaga lume.

Însă declaraţiile liderilor europeni, în speţă Angela Merkel, care consideră că Islamul este parte din Germania nu arată decât intenţia acceptării sociale a Islamului paşnic.

În cazul în care proiecţiile cu privire la numărul tot mai ridicat al musulmanilor se adeveresc, anul 2020 va cunoaşte o dublare a acestora pe continent. Însă nu existenţa propriu-zisă a musulmanilor reprezintă o ameninţare, ci riscurile asociate creşterii radicalilor şi extremiştilor musulmani. Islamiştii francezi au deschis deja o şcoală care să reprezintă un incubator care să scoată islamişti moderaţi. Dar iniţiativa este puţin cunoscută şi are un impact prea mic pentru a fi considerat o tendinţă.