Copţii, o comunitate prinsă într-un lanţ al persecuţiilor

820

Copţii revin în atenţia publică după ce, recent, mai multe persoane au fost ucise după explozia unei bombe în Catedrala ortodoxă coptă din Cairo, în timpul liturghiei. Catedrala reprezintă sediul papei ortodox copt.

„Un terorism corupt se năpustește asupra copţilor și musulmanilor din această ţară. Egiptul va ieși mai puternic și mai unit din această situaţie”, a declarat președintele egiptean, la scurt timp după ce a stabilit trei zile de doliu naţional. Și papa Francisc a intervenit, solicitând rugăciune pentru victimele atacului, afirmând că la „violenţa care seamănă moarte și distrugere” există un unic răspuns: „credinţa în Dumnezeu și unitatea valorilor umane și civile”.

Biserica Ortodoxă Coptă este cea mai mare biserică creștină din Egipt și din Orientul Mijlociu și, cu toate acestea, se vorbește destul de puţin despre ceea ce se întâmplă cu această comunitate. „Copţii – creştinii uitaţi ai Egiptului”, își intitula descoperă.ro un articol din anul 2013. Nu sunt doar uitaţi, ci și izolaţi, copţii constituind o comunitate aparte, chinuită deseori atât în trecut, cât şi în prezent, dar care se încăpăţânează să supravieţuiască. „Cine sunt acești fraţi și surori care suferă persecuţie pentru Christos?”, se întreabă un jurnalist pe un site de știri religioase.

Istoria Bisericii Copte din Egipt se suprapune cu istoria creştinismului primar. Deși originea creștinismului egiptean ar putea merge până în timpul lui Iisus (ajuns în Egipt în condiţia de refugiat), totuși, tradiţional, se consideră că evanghelistul Marcu a fost cel care a predicat învăţăturile lui creștine în Egipt, în anul 42 d. Chr. Marcu a murit în Alexandria, atunci, unul dintre cele mai solide centre de cultură din lumea mediteraneană, în perioada când Nero domnea la Roma. Mai mult chiar, prin tradiţie, se consideră că primul patriarh al Alexandriei ar fi fost hirotonit de însuși Marcu. Apoi, prin martirajul apostolului s-au consolidat bazele uneia dintre cele mai vechi comunităţi creștine din lume.

Pe cât de veche este comunitatea, pe atât de intens a fost persecutată. Primii creştini din Egipt au avut mult de suferit de pe urma administraţiei romane, până în perioada edictului de toleranţă promulgat de împăratul Constantin. Ulterior, disputele teologice au agitat apele în sânul înfloritoarei comunităţi egiptene. Biserica Ortodoxă Coptă a respins deciziile Conciliului de Calcedon din 451, fapt care i-a dus în situaţia de a fi priviţi ca fiind monofiziţi, adică susţinători ai ideii că Christos ar fi avut o singură natură. Decizia luată de Sinodul din Calcedon (acceptată de majoritatea creștinilor) nu a fost adoptată și de discipolii patriarhului Chiril din Alexandria, aceștia ajungând astfel în situaţia de a fi consideraţi eretici. În consecinţă, au suferit persecuţii, mulţi copţi fiind torturaţi, închiși, uciși.

Mai degrabă au fost musulmanii înţelegători cu ei, cel puţin în faza iniţială a cuceririi Egiptului, Mahomed solicitând clemenţă şi milă faţă de creştinii copţi. „Când veţi cuceri Egiptul, să fiţi miloşi cu copţii, căci se află sub protecţia mea şi a voastră”, a ordonat Mahomed trupelor sale. Copţii au fost prin urmare cruţaţi, fiind liberi să-şi urmeze religia, evident în schimbul unei taxe. Ulterior, liderii musulmani au interzis reprezentarea grafică a formelor umane în artă, distrugând multe icoane și fresce din biserici. Izolată tot mai mult în sânul Islamului, Biserica Ortodoxă Coptă a rămas în afara comuniunii nu doar cu Roma, ci și cu bisericile ortodoxe, având propriul rit liturgic și continuând să utilizeze limba coptă pentru liturghie. Până în ziua de astăzi, copţii, la fel ca mulţi creștini orientali, au rămas fideli calendarului iulian, cu Crăciunul sărbătorit pe 7 ianuarie.

Creștinii din Egipt, majoritatea copţi, formează 10% din populaţia de 83 de milioane a ţării, restul de 90% fiind musulmani. De aici derivă și dificultăţile majore cu care se confruntă, copţii acuzând faptul că sunt discriminaţi într-o societate majoritar musulmană. Astfel, atacul recent din Cairo nu este singular, el adăugându-se unui șir neîntrerupt de violenţe din partea radicalilor musulmani. De exemplu, în 2011, un atac cu bombă într-o biserică coptă din Alexandria a dus la moartea a peste 20 de persoane. Apoi alte 24 de persoane au fost ucise și cel puţin 200 au fost rănite în ciocnirile care au însoţit o demonstraţie a creștinilor copţi în centrul Cairo. Spre primăvara acestui an, patru tineri copţi au fost găsiţi vinovaţi de insultarea islamului și au primit 5 ani de închisoare. Acestor acţiuni agresive li se adaugă și forme de persecuţie tacite. De exemplu, copţii au nevoie de permisiune din partea președintelui pentru a construi biserici. În plus, Egiptul recunoaște convertirea de la creștinism la islam, dar nu și invers.

Niciun articol afișat