Orice nedreptate săvârșită oriunde este o ameninţare la adresa dreptăţii de pretutindeni”, spunea Martin Luther King Jr. Lumea modernă are nevoie să-și reamintească permanent acest adevăr, în timp ce idealurile toleranţei religioase se deșiră cu repeziciune, nu doar în statele cu tradiţie în persecutarea minorităţilor religioase, ci și în democraţiile vechi din Europa și din lume.

În 2017, Rusia devenea prima ţară care interzicea funcţionarea organizaţiei Martorilor lui Iehova, declarând-o „ameninţare la adresa drepturilor cetăţenilor, ordinii și securităţii publice”, confiscându-i bunurile și închizându-i casele de cult. N-au fost prea multe voci care să condamne această măsură, care scotea în afara legii mai mult de 170.000 de persoane, aplicând peste noapte unei organizaţii religioase o etichetă care o transforma subit într-o grupare teroristă.

E imposibil să nu fi remarcat cum, în galeria reţelelor de socializare, unii internauţi se bucurau de interzicerea organizaţiei sau cel puţin considerau că măsura e justă, pur și simplu pentru că martorii lui Iehova n-ar fi creștini sau pentru că doctrina lor n-ar putea dovedi destulă puritate evanghelică.

De fapt, începând din 2014, Rusia le-a oferit multe motive de satisfacţie celor convinși că ereziile doctrinale trebuie corectate cu braţul lung al legii, mai ales când sunt propagate în mediul online.

Victor Krasnov, un ateu de 38 de ani din orașul Stavropol, a trecut foarte aproape de o condamnare la închisoare, după ce și-a exprimat necredinţa în existenţa lui Dumnezeu și convingerea că Biblia e o colecţie de basme creștine, pe reţeaua Vkontakte, cea mai cunoscută reţea de socializare din Rusia. Krasnov a fost cercetat sub acuzaţia de „lezare a sentimentelor credincioșilor ortodocși”, în urma plângerii depuse de doi tineri ortodocși, și a fost achitat în 2016. Între timp, Krasnov a petrecut o lună într-un spital de psihiatrie, unde specialiștii l-au examinat pentru a stabili care este starea lui de sănătate mintală.

Acest caz este de o „ironie îngrozitoare”, notează The Guardian, amintind că biserica din Rusia a suferit o persecuţie aprigă în deceniile comuniste, internarea în spitale psihiatrice fiind, pe atunci, una dintre metodele preferate ale regimului comunist de a distruge rezistenţa convingerii creștinilor.

Ostilitatea faţă de minoritarii religioși trece însă mult dincolo de graniţele Rusiei, înregistrând cote din ce în ce mai înalte, a arătat un raport foarte cuprinzător al Centrului de Cercetare Pew.

Din culisele studiului care măsoară ostilitatea religioasă din lume

Studiul acoperă situaţia din 198 de ţări și teritorii autoadministrate, care găzduiesc peste 99,5% din populaţia lumii. Deși ţările analizate se deosebesc foarte mult între ele în ce privește mărimea, populaţia, statutul economic, diversitatea etnică și religioasă sau forma de guvernământ, studiul nu ţine cont de aceste diferenţe și nu pornește de la presupoziţia că ţările cu o mare diversitate etnică sunt mai ostile minorităţilor decât cele mai omogene etnic și religios, iar „democraţiile nu sunt evaluate mai îngăduitor sau mai aspru decât regimurile autoritare”, subliniază autorii.

Studiul Centrului Pew a operat cu două mari categorii: Indexul Restricţiilor Guvernamentale asupra Activităţilor Religioase și Indexul Ostilităţilor Sociale privind Religia. Concluzia finală a fost că restricţiile guvernamentale asupra activităţilor religioase (legi, politici și acţiuni ale oficialităţilor care restricţionează credinţele și practicile religioase) au înregistrat o creștere semnificativă la nivel global, în timp ce ostilitatea socială privind religia (violenţe, hărţuieli și alte tipuri de acţiuni ostile legate de religie făcute de indivizi, grupuri sociale sau alţi actori neguvernamentali din societate), deși rămâne pe un trend ascendent, nu înregistrează creșteri de aceeași anvergură ca restricţiile de natură guvernamentală.

O particularitate a studiului a fost defalcarea celor 2 indicatori în alte 4 categorii, pentru a putea compara ţări cu indici asemănători, dar cu o situaţie foarte diferită în ce privește situaţia minorităţilor religioase. Astfel, Indexul Restricţiilor Guvernamentale a fost divizat în următoarele categorii: favorizarea anumitor grupuri religioase, legi și politici care restrâng libertatea religioasă, limitarea activităţilor religioase și hărţuirea anumitor grupuri religioase. La rândul său, Indexul Ostilităţilor Sociale privind Religia a avut ca principale categorii ostilitate din partea familiei, tensiuni și violenţe între grupări religioase, acţiuni violente din partea grupurilor organizate și persecuţii ale indivizilor și grupurilor.

Planeta, zugrăvită în culorile intoleranţei

Potrivit raportului Centrului Pew, 52 de guverne impun niveluri ridicate de restricţii asupra religiei, în creștere de la 40 de guverne, în 2007. Într-un top 10 al statelor cu cele mai severe restricţii religioase se regăsesc China, Iranul, Malaysia, Siria, Maldive, Rusia, Algeria, Egiptul și Uzbekistanul. Printre ţările cu un nivel scăzut de restricţionare a religiei se numără Canada, Portugalia, Japonia, Chile, Filipine, Brazilia sau Coreea de Sud.

În 2017, 83 de ţări au cunoscut un nivel ridicat sau foarte ridicat al restricţiilor privind libertatea religiei, din cauza fie a acţiunilor guvernamentale, fie a actelor ostile ale persoanelor, organizaţiilor sau grupurilor.

Cu excepţia Libanului, 17 ţări din Orientul Mijlociu au o religie oficială de stat, iar 2 favorizează o anumită religie este vorba despre islam în toate ţările din zonă, cu excepţia Israelului.

În Europa, scorul restricţionării activităţilor religioase de către guvern (inclusiv eforturile de a limita prozelitismul și circumcizia masculină) s-a dublat din 2007, în timp ce scorul hărţuirilor guvernamentale asupra minorităţilor religioase a crescut cu 72% în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord.

Creștinii rămân grupul religios cel mai persecutat din lume, confruntându-se cu persecuţia în 143 de ţări, în timp ce musulmanii fac obiectul persecuţiei în 140 de ţări, iar evreii, în 87 de ţări.

În general, regiunile lumii înregistrează scoruri ridicate la diferite forme de restrângere a libertăţii religioase. De exemplu, Orientul Mijlociu are scoruri înalte în ce privește favorizarea unei anumite religii. Cu excepţia Libanului, 17 ţări din Orientul Mijlociu au o religie oficială de stat, iar 2 favorizează o anumită religie este vorba despre islam în toate ţările din zonă, cu excepţia Israelului. Totuși, acest scor nu a crescut prea mult între 2007 și 2017, în special pentru că a fost atât de ridicat de la început, încât nu a existat prea mult spaţiu de creștere, explică autorii studiului. În același timp, dintre toate cele 198 de ţări studiate, doar 26, adică 13%, acordau în 2017 un tratament egal tuturor grupurilor religioase.

De asemenea, Orientul Mijlociu, Asia și Africa Subsahariană au cele mai mari scoruri în ce privește legislaţia și politica de restricţionare a libertăţii religioase. Astfel, China le permite doar anumitor grupări religioase să se înregistreze și să desfășoare servicii de cult este vorba de cultele care aparţin uneia dintre cele 5 „asociaţii patriotice religioase”: budiste, taoiste, musulmane, catolice și protestante. O lege de combatere a terorismului, adoptată în noiembrie 2017 de Arabia Saudită, interzice promovarea ideologiei ateiste, orice formă de contestare a religiei regelui, precum și practicarea publică a unei religii nemusulmane.

Surprinzător sau nu, Europa înregistrează și ea o creștere a implicării guvernelor în activităţile religioase, în special în ce privește restricţiile cu privire la îmbrăcămintea distinctivă pentru anumite religii, închinarea publică sau privată și literatura religioasă.

Formele intoleranţei religioase în Europa

În aproape o treime dintre ţările care au adoptat o religie de stat, aceasta este una creștină. Este vorba de 13 ţări, 9 dintre acestea fiind în Europa, iar pentru alte 28 de ţări, mai ales din America și din Europa, creștinismul este religie favorizată.

Deși în unele ţări religia de stat are un rol mai degrabă ceremonial, deseori distincţia aduce avantaje unei bisericii, de la statutul juridic și fiscal la sprijin financiar din partea statului, dar există și o tendinţă a acestor state de a reglementa mai strict practica religioasă, inclusiv de a stabili restricţii ori interdicţii practicii religioase a grupurilor minoritare, precizează cercetătorii.

În jumătate dintre ţările Europei există reguli de înfiinţare a grupurilor religioase, ceea ce afectează desfășurarea activităţii religioase a acestora. În Belarus, minorităţi religioase precum Martorii lui Iehova și anumite grupări baptiste nu au reușit să se înregistreze oficial, din cauza cerinţelor complexe, greu de îndeplinit, motiv pentru care sunt nevoite să-și limiteze activitatea religioasă, membrii acestora fiind uneori reţinuţi sau amendaţi pentru prozelitism.

Și Ungaria și-a crescut semnificativ scorul în ce privește restricţia activităţii grupurilor religioase, după adoptarea unei legi care a modificat procesul de înfiinţare, eliminând astfel peste 350 de grupuri religioase din lista celor deja înregistrate și a modificat criteriile de recunoaștere a grupărilor religioase ca biserici. De asemenea, mesajele antisemite transmise de partidul extremist Jobbik au devenit mai numeroase, iar observatorii au considerat că guvernul nu a luat o poziţie suficient de clară împotriva manifestărilor de intoleranţă.

De altfel, aproape 90% dintre evreii care locuiesc de mai multe generaţii într-un stat UE au remarcat o creștere a antisemitismului în ultimii 5 ani, mai mult dintre o treime dintre ei luând în calcul varianta emigrării, a arătat un studiu din 2018 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA). Despre creșterea valului de antisemitism în Europa ultimilor ani am scris pe larg în articolul „O Europă care nu mai e acasă pentru toţi locuitorii ei”.

Numărul guvernelor europene care intervin în practicile religioase ale minorităţilor este în creștere. În 2012, mai multe consilii locale din Moldova le-au interzis musulmanilor închinarea în public. Grupurile musulmane și evreiești din Slovacia și din Germania au protestat faţă de încercările guvernului de a interveni în restricţionarea practicii circumciziei băieţilor.

De asemenea, Spania a înregistrat unele dintre cele mai semnificative creșteri ale scorului său cu privire la intervenţia guvernului în activitatea religioasă. În 2010, câteva orașe din Catalonia au interzis burqa și niqabul (acoperirea corpului și a capului) în clădirile publice, iar în ultimii ani, grupuri religioase precum Martorii lui Iehova au avut restricţii în ce privește prozelitismul și predicarea publică. Numărul ţărilor europene care au impus restricţii vestimentare religioase a crescut de altfel de la 5, în 2007, la 20, în 2017. Astfel, Franţa a interzis din 2011 acoperirea totală a feţei la femeile musulmane, iar Bosnia-Herţegovina le-a interzis angajaţilor din instituţiile judiciare să poarte orice fel de emblemă religioasă la locul de muncă.

În 2015, comunităţile religioase din 38 de ţări europene s-au confruntat cu hărţuirea, comparativ cu 32 în anul precedent, unele incidente de hărţuire guvernamentală fiind provocate de numărul record de migranţi sosiţi în Europa în acest an. Un exemplu este cel al politicianului olandez de extrema dreaptă Gert Wilders, cunoscut pentru campania împotriva „islamizării Occidentului” și care a condus în 2015 o manifestaţie contra unui „tsunami al refugiaţilor ţărilor islamice, care ameninţă femeile și civilizaţia noastră”.

În 2017, 15 ţări europene au raportat incidente în care persoane sau grupuri au folosit ameninţarea sau violenţa pentru a-i forţa pe alţii să le accepte credinţele și practicile religioase, în creștere de la 5, în 2007. De asemenea, numărul atacurilor asupra persoanelor din cauză că identitatea sau practica religioasă a acestora este considerată ofensatoare pentru religia majoritară a urcat la 25 de ţări (din totalul de 45) din Europa, faţă de 6, raportate în 2007.

Printre cazurile de atacuri comise în numele religiei, raportul îl amintește pe cel al unui negustor din Marea Britanie aparţinând comunităţii religioase Ahmadiyya, ucis de un musulman sunnit pentru lipsă de respect faţă de profetul Mahomed, sau încarcerarea de către separatiștii din Ucraina a 4 martori ai lui Iehova, pe care i-au forţat să recunoască ortodoxia ca singură credinţă adevărată, sub ameninţarea cu execuţia.

Locul României pe harta (in)toleranţei globale

România se plasează în aceeași categorie cu ţări ca Rusia, Arabia Saudită, Ungaria, Statele Unite și Moldova în ce privește ostilitatea socială faţă de alte religii. Scorul României rămâne „ridicat” și în ce privește restricţiile guvernamentale asupra activităţilor religioase, regăsindu-se în aceeași categorie cu state precum Afganistanul, Thailanda, Spania, Franţa, Israelul sau Bulgaria, conform studiului Centrului Pew.

Potrivit raportului din 2017 al Comisiei americane pentru Libertate Religioasă, organizaţiile religioase din România care sunt recunoscute legal beneficiază de sprijinul statului și au permisiunea de a le oferi servicii religioase persoanelor din armată, spitale, azile de bătrâni, școli publice, mass-media, penitenciare și case de copii.

Raportul menţionează însă și o serie de incidente care arată fie o implicare a guvernului în activitatea religioasă a minorităţilor, fie ostilitate socială faţă de acestea. Astfel, minorităţile religioase au continuat să se plângă de ritmul lent de restituire a proprietăţilor confiscate, mai ales în cazul Bisericii Greco-Catolice și în cel al comunităţii evreiești. De asemenea, există mai multe rapoarte despre refuzul bisericii majoritare de a le permite bisericilor religioase neortodoxe să-și înmormânteze morţii în cimitirele publice, unul dintre incidentele amintite în raport fiind cel din satul Tiur, unde preotul greco-catolic a fost împiedicat să-și îngroape un enoriaș în cimitirul local.

Mai multe rapoarte vorbesc și despre măsuri de limitare a înmormântării persoanelor neortodoxe fie prin plasarea acestora în părţi izolate ale cimitirului, fie prin obligativitatea folosirii ritualului ortodox de înmormântare.

Comisia a constatat și că discursul antisemit și negarea Holocaustului sunt extrem de rar urmărite penal, iar educaţia cu privire la Holocaust a rămas opţională în școli. Presa continuă să publice materiale care diseminează viziunea antisemită, 59% dintre incidentele legate de discursul instigator la ură vizând evreii, potrivit unui raport publicat în 2016 de Institutul Wiesel. Raportul a consemnat și faptul că 22% dintre discursurile instigatoare la ură din social media au susţinut exterminarea evreilor sau alte acte violente.

De asemenea, în aprilie 2017, au fost distruse 10 pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc din București, de Ziua Memoriei Holocaustului, poliţia identificând doar 3 minori presupuși a fi responsabili de infracţiune. În iunie, comunitatea evreiască din Cluj-Napoca a anunţat poliţia după ce au fost pictate pe peretele exterior al sinagogii mesaje antisemite și de negare a Holocaustului.

Și membrii organizaţiei Martorii lui Iehova au raportat opoziţia întâmpinată în mai multe zone faţă de activităţile lor, din partea liderilor religioși și a poliţiei, existând mai multe plângeri cu privire la ameninţările cu violenţa fizice în cazul în care aceștia nu renunţă la „propaganda religioasă”.

Egalitate pentru toţi

În ultimii câţiva ani s-a înregistrat o creștere la nivel global a numărului de violenţe care vizează persoanele religioase, violenţe care glisează pe un continuum, de la acte de intoleranţă la genocid, și care nu pot fi regăsite, la aceeași scară, în amintirile noastre recente, observă Tomasz Grysa, observatorul Sfântului Scaun la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Atacurile asupra minorităţilor religioase au început să aibă loc la o scară „oarecum fără precedent”, spune Grysa, amintind de creșterea antisemitismului în Europa și în SUA, de actele de genocid asupra membrilor comunităţii Yazidi în Irak și din Siria, dar și de cazurile de discriminare tot mai numeroase ale hindușilor, budiștilor, samaritenilor, practicanţilor falun Gong, a Martorilor lui Iehova și a scientologilor. Creșterea persecuţiei are loc pe fondul accentuării formelor agresive de naţionalism, dar și ale dezvoltării așa-numitului terorism de vecinătate, crede Grysa, care punctează faptul că discriminarea religioasă este mai puternică în ţările cu o religie oficială de stat, deși multe acte de intoleranţă au loc în statele seculare care „tratează convingerile religioase ca nedemne de dialog public în piaţa publică, reducând libertatea religiei la libertatea de cult”.

Un tablou complex, în care persecuţia religioasă îmbracă forme brutale în anumite regiuni ale lumii și unde discriminarea are feţe mult mai blânde, în unele state comparativ cu altele, dar unde nimeni nu este cu adevărat la adăpost câtă vreme intoleranţa religioasă se menţine, la nivel global, pe un trend ascendent.

„Niciodată n-am urât atât de mult străinii” – această constatare a unui cotidian în urma unui sondaj Tarki din 2015 cu privire la atitudinile xenofobe din Ungaria ar putea deveni laitmotivul interacţiunilor religioase de mai aproape sau mai de departe de colţul de lume în care ne aflăm. (Rezultatele sondajului, precum și o analiză a reînvierii naţionalismului în Europa au fost prezentate în articolul „Noua vânătoare de vrăjitoare din Europa”, din Semnele Timpului).

Istoria își are mersul ei, și legile care discriminează și persecută persoanele din cauza credinţei religioase vor ajunge într-o zi la lada de gunoi a istoriei, declară Shaan Taseer, fiul guvernatorului statului Punjab, din India, care a fost asasinat în 2011 din cauza sprijinului acordat creștinei Asia Bibi. În timp ce speră că va trăi suficient cât să vadă răsărind zorii acelei zile, Taseer spune că acel moment ne va confrunta pe fiecare cu o întrebare: Ce-am făcut pentru a-i ajuta pe cei care au suferit din cauza acestor legi?

Vorbind despre situaţia tragică a creștinilor din Irak, și reverendul Bashar Warda, arhiepiscopul Irbilului, se întreba dacă lumea va accepta să devină martor nepăsător și complice la „eliminarea unui popor pașnic și nevinovat”.

Este înspăimântător să vezi intoleranţa răsărind chiar și în Europa, punctează o analiză a ziarului The Guardian, care arată că persecuţia intensă din diferite regiuni ale lumii se sprijină pe tăcerea statelor, iar în Europa anumite caracteristici, inclusiv religioase, sunt folosite ca teste de puritate pentru a determina cine este sau nu membru cu drepturi depline al societăţii”. Trebuie să facem mai mult pentru libertatea religioasă, scrie cotidianul, subliniind că doar egalitatea extinsă poate fi baza pe care se construiește o lume mai bună.

A lua act de nedreptatea cu care se confruntă semenii noștri, indiferent de crezul lor religios, a protesta împotriva acesteia sau a sprijini victimele ei sunt dovezi că am înţeles nu doar că libertatea noastră este fragilizată de încălcarea libertăţii altora, dar și că datoria de a-i preţui și ajuta pe ceilalţi nu se limitează la grupul exclusivist al celor care privesc pământul sau cerul prin ochelarii aceluiași crez religios pe care îl avem noi.