Există multe bătălii demne de purtat în această lume. De multe ori însă, problemele personale cotidiene sunt prea multe și mari ca să mai avem timp să luptăm pentru principii, pentru democraţie, dreptate etc. O să vă spun totuși de ce bătălia pentru cea mai persecutată religie din lume contează.

Din păcate, nu este același motiv pentru care pare să creadă vice-președintele american, Mike Pence, că merită dusă această luptă. Din discursul lui Pence ţinut la primul Summit Mondial pentru Apărarea Creștinilor Persecutaţi, organizat recent la Washington de reverendul Franklin Graham, se poate înţelege că motivul pentru care trebuie dusă această luptă este separarea grâului de neghină și a adevăraţilor martiri de „restul” martirilor. Mai întâi trebuie însă remarcat caracterul bizar al invitării unui vicepreședinte american, reprezentantul unui stat separat de biserică, să fie vorbitor la un asemenea eveniment, dar Pence a fost prezent tocmai pentru că, „înainte de a fi om politic și republican, este mai întâi creștin”, în cuvintele sale, iar în cuvintele lui Graham, vicepreședintele este un creștin apreciat pentru că nu îi este „frică” să pună din nou creștinismul pe primul loc în societatea americană. Astfel, în numele președintelui Donald Trump, care recent a făcut posibilă reapariţia discursului politic la amvoane, Pence a anunţat că în prezent creștinismul este „sub asediu” și că „la nivel mondial nicio altă religie nu este mai urâtă și nu suferă mai multe ostilităţi”[1] decât creștinismul. Comunitatea creștină deţine „adevărul”, a completat Pence, iar pentru împărtășirea acestuia trebuie să fie persecutată, conform Bibliei. De aceea avem parte de bombe și jihadul se extinde în Vest, crede vicepreședintele american.

Cauza creștinilor persecutaţi la nivel global a fost susţinută în principal prin referirea la câteva cazuri macabre din Orientul Mijlociu, iar discursul a fost aplaudat în sală pentru mesajul său antiterorism. În schimb, internetul nu a fost nici pe departe impresionat. Pe lângă cei care și-au exprimat nedumerirea cu privire la participarea sa la acest eveniment, alţii l-au acuzat direct că dezinformează cu privire la gravitatea persecuţiei asupra creștinilor.[2] Repede au început să curgă și articolele de presă care au încercat să lămurească situaţia, dar fără să și reușească din păcate, pentru că s-au raportat la studii diferite cu concluzii diferite.

La finalul dezbaterii provocate de eveniment, rămâne de răspuns la două întrebări importante: (1) Dacă este adevărat ce a spus Pence și creștinismul chiar este cea mai persecutată religie, de ce sunt unii atât de revoltaţi când un lider creștin afirmă public acest lucru și cere ca statul să ia măsuri? Oare un stat secular nu mai trebuie să impună și să asigure condiţiile în care drepturile umane sunt respectate, inclusiv dreptul la liberă închinare? (2.) Dacă nu este adevărat ce a spus vicepreședintele american și există religii cel puţin la fel de persecutate sau chiar mai persecutate decât creștinismul, de ce Pence și alţi lideri creștini și politici – în loc să încurajeze chiar și indirect perceperea fenomenului persecuţiei ca pe un fel de cursă în care creștinii au „meritul” de a fi în frunte – nu subliniază mai degrabă că trebuie să luptăm cu toţii împotriva oricărei forme de persecuţie religioasă, indiferent cine ar putea fi afectat de ea într-o lume multiculturală?

Controversa cu privire la cea mai persecutată religie

Poate că aţi citit deja undeva că un creștin este omorât la fiecare șase minute. Această propoziţie a făcut ocolul presei în ultimul an, fiind preluată dintr-un interviu de la Radio Vatican, în care un sociolog explica rezultatele ultimului studiu al Centrului pentru Studierea Creștinismului Global.[3] Profesorul Massimo Introvigne, director al Centrului de Studii ale Noilor Religii (CESNUR), menţiona că în 2016 aproximativ 90.000 de creștini ar fi murit din cauza credinţei lor, adică o medie de un creștin omorât la șase minute. Astfel că, „fără să uităm de suferinţa altor religii, creștinii sunt cel mai persecutat grup religios din lume”[4] (adică grupul cu cei mai mulţi martiri), afirmaţie preluată și de papa Francisc și apoi de alţi lideri politici. Afirmaţia nu este însă atât de fără echivoc, dacă luăm în calcul mai multe aspecte.

Primul aspect este că cercetătorii de la Centrul pentru Studierea Creștinismului Global avertizează că măsurarea martiriului este în sine un calcul controversat, pentru că „numărul de martiri este determinat de un set specific de criterii, care iau în considerare argumente istorice, sociologice și teologice”[5], supuse de multe ori dezbaterilor academice și schimbărilor în timp.

În al doilea rând, în 2011, profesorul Introvigne, pe atunci reprezentant al Organizaţiei pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ţinea același discurs la o conferinţă interconfesională, doar că atunci anunţa că un creștin era ucis la fiecare cinci minute, adică 105.000 pe an.[6] Înseamnă aceasta că atât cu 105.000 de victime pe an, cât și cu 90.000, creștinismul rămâne cea mai persecutată religie?

În al treilea rând, unii istorici sunt de părere că religia creștină nu ar fi cea mai persecutată religie. Conform calculelor iniţiate în 1986 de primul statistician al martiriului creștin, David Barrett, și publicate în 2001, la nivel global aproximativ 70 de milioane de creștini au fost omorâţi din primele zile ale creștinismului și până astăzi, în timp ce numărul musulmanilor omorâţi pentru credinţa lor de la apariţia islamului și până în prezent este aproximat la 80 de milioane.[7] Problema este că în multe studii de analiză a creștinismului aceste comparaţii nu se fac, pentru că, explică Barrett în studiul său, din punct de vedere creștin, „«martir» se referă exclusiv la persoana care moare ca martor pentru Hristos”[8], iar martirii celorlalte religii nu sunt recunoscuţi ca martiri decât strict în cadrul propriilor religii. Totuși studiul său prezintă un tabel care pune martiriul creștin în contextul global al martirilor din orice religie. Din tabelul acesta reiese că musulmanii au fost cei mai persecutaţi de-a lungul istoriei. Barrett notează că martirii altor religii și cei creștini au în comun problema privării de drepturi[9], însă subliniază că doar martiriul creștin, văzut ca „cea mai completă formă de mărturie a credinţei în Iisus Hristos”, este „gestul suprem de evanghelizare”[10] (nu că ar fi recomandat, dar, conform calculelor, la fiecare martir din istorie, un număr important de persoane au fost convertite la creștinism[11]).

Poate că aţi citit deja undeva că la fiecare șase minute este omorât câte un creștin. Această afirmaţie a făcut ocolul presei în ultimul an, fiind preluată dintr-un interviu de la Radio Vatican, în care un sociolog explica rezultatele ultimului studiu al Centrului pentru Studierea Creștinismului Global.

În al patrulea rând, martiriul este doar o parte din ceea ce înseamnă persecutarea unei religii. Persecuţia este o situaţie complexă și greu de definit în toată complexitatea ei, pentru că nu este mereu clar dacă suferinţa creștinului este direct generată de faptul că este creștin. Situaţii în care creștinii sunt antipatizaţi și excluși din viaţa unei comunităţi, de exemplu, nu sunt mereu ușor de identificat, monitorizat și înregistrat ca persecuţie, explică una dintre organizaţiile care urmărește fenomenul, Open Doors.[12] De cele mai multe ori, studiile iau în considerare doar acţiunile violente sau presiunile sistematice asupra creștinilor. Totuși, după calculele Open Doors, persecuţia creștină pare să împărtășească aceeași soartă apocaliptică cu încălzirea globală – fiecare an îl întrece pe cel precedent în recorduri negative. Astfel, 2014 trebuia să fie cel mai prost an pentru creștini din istoria modernă (din punctul de vedere al numărului de martiri), doar că fiecare dintre anii care au urmat a fost mai prost. Se anticipează că 2017 va continua acest trend nefericit.[13] Aceste așteptări contrazic rezultatele studiilor de mai sus, care arată o scădere a numărului de martiri creștini de la 105.000 la 90.000. De vină ar fi metodologiile diferite aplicate în studii, explică Introvigne.

Cu ce concluzie ar trebui să rămânem, în acest caz? Înainte să răspundem la această întrebare, ne-ar fi util un studiu care să aibă o metodologie cât mai cuprinzătoare, care să analizeze tendinţa în locul situaţiilor punctuale și, cel mai important, care să compare creștinismul cu celelalte religii, nu doar cu situaţia creștinismului din trecut, așa cum fac majoritatea celorlalte studii.

Aparent cel mai complex studiu asupra persecuţiilor religioase la nivel global a fost furnizat recent de Centrul de Cercetare Pew, ca parte a unui proiect ce analizează schimbările religioase și impactul asupra societăţilor. Cuvântul de ordine la analiza Pew nu este „persecuţie” sau „martiriu”, ci „restricţii” și se bazează pe calcularea Indexului Restricţiilor Guvernamentale și a Indexului Ostilităţilor Sociale în 198 de ţări din toată lumea. Primul index ia în considerare 20 de indici care se referă la legi, la politici și la acţiuni din partea conducătorilor politici, chiar și declaraţii peiorative care ar putea restricţiona credinţele și practicile religioase. Al doilea index ia în considerare 13 indici care măsoară acţiuni ostile religiilor întreprinse de persoane private, organizaţii sau grupuri din societate, de la abuz și hărţuire la conflicte armate și terorism. Ultima perioadă analizată este 2014-2015 și concluzia este clară – la nivel global, restricţiile asupra religiilor au crescut „modest”, dar suficient pentru a răsturna tendinţa pozitivă de dinainte.[14] Trăgând linie, patru din zece ţări incluse în studiu se încadrează în categoria cu cele mai ferme restricţii. Unele dintre ele sunt printre cele mai populate din lume, precum Indonezia sau Pakistanul. Ideea este că, în final, 79% din populaţia lumii a trăit în 2015 în ţările cu cele mai multe restricţii sau/și ostilităţi la adresa religiei, faţă de 74%, în 2014.[15]

Procentul ţărilor cu cele mai proaste punctaje la capitolul restricţii guvernamentale a crescut cu un punct, în timp ce procentul ţărilor cu cele mai proaste punctaje la capitolul ostilităţi sociale a crescut cu patru puncte. Creșterea procentului la capitolul restricţii guvernamentale s-a datorat în principal creșterii a doi indici – hărţuire din partea statului și folosirea forţei împotriva grupurilor religioase. Și, deși regiunea Orientul Mijlociu-Africa de Nord continuă să fie campioană la acești doi indici, Europa a înregistrat cele mai mari creșteri, în peste jumătate din cele 45 de ţări europene analizate existând o intensificare a acestui tip de comportament din partea guvernului. Totodată Europa, alături de Africa Subsahariană, a fost campioană în 2015 la creșterea numărului de ostilităţi sociale. Studiul Pew leagă aceste creșteri de faptul că, în anul 2015, aproximativ 1,3 milioane de imigranţi au cerut azil în Europa, mai mult de jumătate dintre ei venind din ţări musulmane. Aceasta, în condiţiile în care Europa începea deja să resimtă șocul atacurilor teroriste provocate de extremismul islamic. Prin urmare, ostilităţile asupra musulmanilor s-au înmulţit considerabil, afectând cu 13% mai multe ţări europene decât înainte, pe când ostilităţile asupra creștinilor nu s-au răspândit decât cu 9%.[16]

În aceste calcule, mărimea și distribuţia grupurilor religioase sunt factori extrem de importanţi pentru a putea face comparaţii corecte. Grupurile cu o distribuţie geografică mai mare sunt persecutate în mai multe ţări, dar, în același timp, dacă au puţini adepţi, s-ar putea să deţină o pondere mai mică din totalul actelor de persecuţie asupra religiei la nivel global și vice-versa. Spre exemplu, studiul arată că hindușii au fost persecutaţi în doar 18 ţări, mult mai puţine decât în cazul altor religii. Dar pentru că majoritatea hindușilor trăiesc în India, Nepal, Bangladesh, Pakistan, toate ţări cu nivel înalt de restricţii și ostilităţi, înseamnă că, de fapt, 99% din toţi hindușii din lume trăiesc în ţări unde sunt persecutaţi, într-o proporţie mult mai mare decât alte religii, inclusiv creștinismul.[17]

La nivel global, creștinii și musulmanii sunt cele mai mari grupuri religioase, dar și cele mai dispersate. Cum se compară în final cele două religii? Numărul ţărilor persecutoare a crescut semnificativ pentru ambele grupuri, de la 108 la 128 pentru creștini și de la 100 la 125 pentru musulmani. Dar creștinii sunt mai dispersaţi geografic decât musulmanii, ceea ce înseamnă că persecutarea musulmanilor în anumite ţări vizează o bucată mai mare din populaţia musulmană globală. Adică, deși creștinii sunt persecutaţi în mai multe ţări (128 faţă de 125), sunt mai mulţi musulmani care trăiesc în ţări care îi persecută decât creștini în aceeași situaţie (97% faţă de 78%).[18]

Cursa pentru mântuire

În concluzie, privind tabloul global, protejarea creștinismului ar trebui să fie o preocupare pusă în contextul mai larg al apărării tuturor religiilor în societăţile multiculturale în care trăim. În Occidentul creștin se pare că, dincolo de cifre, preocuparea pentru problema persecuţiei creștine are și un pronunţat caracter subiectiv, care se observă chiar pe Google. La o căutare cu sintagma „christian persecution statistics”, motorul de căutare oferă articole despre persecuţiile la care sunt supuși creștinii de către musulmani. La o căutare după sintagma „muslim persecution statistics”, respectiv „hindu persecution statistics”, motorul de căutare oferă preponderent articole despre persecuţiile la care supuși creștinii din ţări musulmane, respectiv din India, în timp ce ar fi fost de așteptat să ofere statistici despre numărul de musulmani, respectiv hinduși, persecutaţi. Îngrijorător este faptul că acest „unghi mort” din care nu se vede suferinţa membrilor celorlalte religii se poate naște dintr-o anumită înclinaţie spirituală. De exemplu, un sondaj recent realizat de Institutul de Cercetare a Religiei Publice din SUA arată că, deși majoritatea americanilor cred că musulmanii sunt mai persecutaţi decât creștinii, părerea nu este împărtășită printre republicani și nici printre evanghelici. Dintre marile grupuri religioase, evanghelicii albi protestanţi sunt singurii care consideră că cei mai persecutaţi sunt creștinii.[19] Acest lucru coincide cu preferinţele politice demonstrate la ultimele alegeri prezidenţiale și explică de ce un reverend republican ca Franklin Graham invită un republican religios ca Mike Pence să ţină discursuri despre persecutarea creștinilor. Subiectul a fost folosit în trecut ca armă politică de lideri precum David Cameron, Angela Merkel, papa Benedict, iar în prezent este folosit la fel de fiecare dată când ideea „ciocnirii civilizaţiilor” poate susţine planuri militare sau politice ori poate să promoveze pe plan intern o imagine care să justifice o acţiune pe plan extern.

Creștinii sunt persecutaţi sub regimuri autoritare din lumea îndepărtată care au o tradiţie în nerespectarea de niciun fel a drepturilor umane, pe când musulmanii sunt persecutaţi în ţări europene unde se invocă în paralel principiile diversităţii și ale democraţiei bazate pe respectarea drepturilor omului.

În schimb, persecutarea musulmanilor nu este o cauză căreia să aibă mulţi curajul sau preocuparea să îi confere aceeași importanţă în lumea occidentală ca persecutării creștinismului. Cel puţin, nu în condiţiile actualei presiuni ca musulmanii imigranţi să fie scoși de sub protecţia „corectitudinii politice” și obligaţi să se conformeze regulilor culturale ale ţărilor care i-au primit, să intre într-un proces de contopire, și nu de acceptare a diversităţii. Presiune se pune și pe liderii politici din aceste ţări să ia măsuri de politică externă pentru apărarea drepturilor creștinilor care au emigrat în ţări unde acum sunt și ei obligaţi să se conformeze altor norme culturale. Astfel creștinii sunt persecutaţi sub regimuri autoritare din lumea îndepărtată care au o tradiţie în nerespectarea de niciun fel a drepturilor umane, pe când musulmanii sunt persecutaţi în ţări europene unde se invocă în paralel principiile diversităţii și democraţiei bazate pe respectarea drepturilor omului. Care situaţie este mai îngrijorătoare? Conform datelor, ambele ar trebui să ocupe același loc în mentalul colectiv, dar, practic, persecutarea creștinilor iese câștigătoare.

Este o mândrie fatală în a te considera parte din cea mai persecutată religie. Pentru unii, din păcate, martiriul demn de băgat în seamă nu poate fi decât al creștinilor, pentru că Iisus Hristos nu poate fi decât al creștinilor. Restul sunt „știri false”, „martiri alternativi”, autoînșelaţi, care aleargă și ei cursa mântuirii, dar care nu au cum să câștige, pentru că nu aleargă în echipa „acreditată”, cea care poartă tricouri pe care scrie un anume nume – „Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”[20] Însă Iisus a explicat ce înseamnă „Numele” Său – „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”[21] Totodată înseamnă umilinţă, blândeţe, milă, empatie, spirit împăciuitor, curaj, generozitate, o fire luminoasă și o minte ocupată cu intenţii pozitive, curate. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: Cine ar câștiga oare cursa mântuirii dintre un musulman care posedă toate calităţile de mai sus și un creștin preocupat de sabotaj și răzbunare? În ochii lui Dumnezeu, niciunul, pentru că mântuirea nu se câștigă pe merit, ci se oferă ca dar tuturor, prin jertfa lui Iisus Hristos. Cursa aceasta, care antrenează tot soiul de comparaţii, devine un joc uman al înălţării de sine și al umilirii altora, care nu poartă marca dumnezeirii, ci a căderii în păcat. În final, când „mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi”[22], mulţi vor pierde pentru că au alergat împotriva altora, iar unii vor câștiga pentru că au alergat alături de Dumnezeu și au ieșit biruitori.

Footnotes
[1]„«Vice President Pence Adresses World Wummit In Defence of Persecuted Christians», Freedom Crossroads, 11 mai 2017, youtube.com”.
[2]„Benny Johnson, «FACT CHECK: Pence Called Christianity the World’s Most Persecuted Religion. That’s Very, Very True», 16 mai 2017, ijr.com”.
[3]„«Persecuzioni anticristiane. Introvigne: 90 mila uccisi nel 2016», 26 dec. 2016, it.radiovaticana.va”.
[4]„Idem.”
[5]„Todd M. Johnson, Gina A. Zurlo, «Christian Martyrdom as a Pervasive Phenomenon», în Society, dec. 2014, vol. 51, nr. 6, p. 679-685.”
[6]„«Sociologist: Every 5 Minutes a Christian Is Martyred», 3 iun. 2011, zenit.org”.
[7]„«Global Diagram 16. Evangelization through martyrdom: 70 million Christians killed for their faith in 220 countries across 20 centuries», http://www.gordonconwell.edu/ockenga/research/documents/gd16.pdf”.
[8], „Idem.”
[9]Ibidem.
[10]Ibidem.
[11]Ibidem.
[12]„Vezi opendoorsusa.org, secţiunea «Resources».”
[13]„Samuel Smith, «2015 Deadliest Year for Christians Worldwide, Open Doors’’ World Watch List Finds”, 13 ian. 2013, christianpost.com»”.
[14]„«Global Restrictions on Religion Rise Modestly in 2015, Reversing Downward Trend», 11 apr. 2017, pewforum.org”.
[15], „Idem.”
[16]Ibidem.
[17]Ibidem.
[18]Ibidem.
[19]„Daniel Cox, Robert P. Jones, «Majority of Americans Oppose Transgender Bathroom Restrictions », 10 mar. 2017, prri.org”.
[20]„Marcu 13:13.”
[21]„Matei 5:10”.
[22]„Marcu 10:31.”

„«Vice President Pence Adresses World Wummit In Defence of Persecuted Christians», Freedom Crossroads, 11 mai 2017, youtube.com”.
„Benny Johnson, «FACT CHECK: Pence Called Christianity the World’s Most Persecuted Religion. That’s Very, Very True», 16 mai 2017, ijr.com”.
„«Persecuzioni anticristiane. Introvigne: 90 mila uccisi nel 2016», 26 dec. 2016, it.radiovaticana.va”.
„Idem.”
„Todd M. Johnson, Gina A. Zurlo, «Christian Martyrdom as a Pervasive Phenomenon», în Society, dec. 2014, vol. 51, nr. 6, p. 679-685.”
„«Sociologist: Every 5 Minutes a Christian Is Martyred», 3 iun. 2011, zenit.org”.
„«Global Diagram 16. Evangelization through martyrdom: 70 million Christians killed for their faith in 220 countries across 20 centuries», http://www.gordonconwell.edu/ockenga/research/documents/gd16.pdf”.
„Vezi opendoorsusa.org, secţiunea «Resources».”
„Samuel Smith, «2015 Deadliest Year for Christians Worldwide, Open Doors’’ World Watch List Finds”, 13 ian. 2013, christianpost.com»”.
„«Global Restrictions on Religion Rise Modestly in 2015, Reversing Downward Trend», 11 apr. 2017, pewforum.org”.
„Daniel Cox, Robert P. Jones, «Majority of Americans Oppose Transgender Bathroom Restrictions », 10 mar. 2017, prri.org”.
„Marcu 13:13.”
„Matei 5:10”.
„Marcu 10:31.”