Într-o cultură care apreciază povestea, oamenii sunt mai deschiși la mărturia creștină decât la alte forme de dialog religios. Pe de altă parte, împărtășirea poveștii convertirii ar putea consolida curajul creștinilor care ocolesc conversaţiile spirituale, creștini care nu sunt deloc o excepţie – 42% din totalul lor cred că „este înfricoșător să împărtășești unui necredincios [informaţii despre cum] să devii creștin”.

Într-unul dintre cele mai dificile momente pe care le-am traversat, am citit mărturia pastorului Neil Watts, după ce avionul cu care călătorea s-a prăbușit în Pacificul de Sud, în timpul unei ploi torenţiale. Watts a fost unul dintre cei 5 pasageri care au supravieţuit accidentului, în timp ce alţi 7 au murit înecaţi. Nu toţi pasagerii știau să înoate, dar printre cei decedaţi s-a numărat și antropologul Andrew Gray, în vârstă de 43 de ani, un bun înotător de altfel.

Pasagerii care au reușit să ajungă la ţărm au avut de înotat 6 ore prin furtună, sub un cer ca de smoală. Până în acea noapte, pastorul Neil Watts nu înotase pe o distanţă mai mare de o sută de metri și au fost momente în care a fost sigur că nu va ajunge la ţărm. Povestea salvării lui (și a celorlalţi 4 pasageri cu care s-a rugat în timp ce furtuna se dezlănţuia peste ei) nu este una despre forţa nebănuită pe care o avem în momente de criză. Sau cel puţin Watts nu o redă astfel. Dimpotrivă, el vorbește despre salvarea lui ca de o ancoră pentru credinţa lui. A existat chiar un moment în care, extenuat de lupta cu valurile, a fost convins că acela era sfârșitul poveștii sale, împăcat fiind totuși de siguranţa că, în viaţă sau în moarte, se afla în mâinile Dumnezeului îndurător căruia Îi slujise.

Dincolo de cerul de smoală de deasupra crizelor diferite pe care le trăim, este același Dumnezeu suveran, cu aceeași dragoste de neînţeles pentru nevrednicia umană.

Istoria lui Watts a fost una încurajatoare pentru mine și nu mă îndoiesc că deznodământul fericit al poveștii, dar și modul în care e relatată și toate elementele care compun această experienţă trebuie să fi trasat o dâră luminoasă pentru multe persoane captive în propria lor furtună. Pentru că, dincolo de cerul de smoală de deasupra crizelor diferite pe care le trăim, este același Dumnezeu suveran, cu aceeași dragoste de neînţeles pentru nevrednicia umană.

Povestea umblării cu Dumnezeu are cea mai mare greutate pentru cel care o trăiește, dar frumuseţea ei este că poate atinge nenumăraţi oameni, într-un mod în care alte instrumente nu reușesc s-o facă. Iar, dacă povestea noastră poate întări credinţa acolo unde deja există, la fel de bine îi poate ajuta pe cei care nu L-au întâlnit încă, pe potecile încurcate ale vieţii, pe Cel care îi caută de mult.

Seduși de poveste

Unul dintre instrumentele cele mai eficiente „din cutia personală cu instrumente spirituale” este mărturia personală, susţine pastorul Greg Laurie, subliniind că, până la urmă, indiferent de nivelul cunoștinţelor noastre spirituale, suntem totuși cei mai competenţi în a vorbi despre ceea ce s-a petrecut în viaţa noastră.

Pe de altă parte, experienţa, dar și studiile arată că puterea unei povești de viaţă are un impact cu mult mai mare faţă de informaţia seacă, oricât de valoroasă ar fi ea.

Povestirea creează o conexiune specială între cel care povestește și cel care ascultă, părţi similare din creierul ambilor activându-se și creând astfel un efect de oglindire numit cuplare neuronală. Odată ce naraţiunea captează interesul ascultătorului, acesta empatizează și acordă încredere povestitorului.

Folosirea poveștii în diseminarea mesajelor de sănătate duce la schimbări în cunoștinţele, atitudinile, convingerile și comportamentele legate de sănătate.

După ce a fost folosită cu succes în marketing și în industria divertismentului, naraţiunea este utilizată într-o măsură din ce în ce mai mare pentru diseminarea mesajelor de sănătate, după ce mai multe studii au arătat că publicul este absorbit de poveste (fenomen numit transport narativ) și se identifică cu personajele ei într-o manieră care duce la schimbări în cunoștinţele, atitudinile, convingerile și comportamentele legate de sănătate.

Povestea lui Terrie Hall, femeia diagnosticată de 11 ori cu cancer și care, pe ultima sută de metri a luptei cu boala, s-a lăsat filmată pentru a arăta impactul teribil al tutunului asupra corpului ei, a avut un impact neașteptat. O înregistrare care a devenit virală, în care Terrie arăta cum își instalează proteza traheoesofagiană și cum își așază peruca și proteza dentară, s-ar putea să fi salvat mai multe vieţi decât cei mai mulţi medici, a afirmat dr. Tom Frieden. Campania „Sfaturi de la foștii fumători”, pe care a condus-o Frieden, a determinat în jur de 100.000 de fumători americani să renunţe la ţigări.

Modul în care vorbim despre povestea noastră de viaţă ne influenţează și pe noi, arată studiile. Oamenii au stiluri diferite de a povesti despre evenimentele din viaţa lor, iar „poveștile pe care le spunem despre noi înșine ne dezvăluie, ne construiesc și ne susţin în timp”, a constatat un studiu al cercetătoarei Kate McLean.

„Ca fiinţe umane, avem o dragoste instinctivă pentru poveste.”

Persoanele care își spun povestea vieţii într-un mod pozitiv sau găsesc o concluzie pozitivă pentru lucrurile negative trăite se bucură de un nivel crescut bunăstare, a sugerat un studiu din 2015.

„Ca fiinţe umane, avem o dragoste instinctivă pentru poveste”, scrie experta în comunicare Kate Nicholas, care a supravieţuit cancerului în 2014 și a creat un blog în care scrie despre experienţa ei după ce cancerul a recidivat.

Mărturia personală, astăzi și în timpurile biblice

În Evanghelie, povestea (în sens de naraţiune ce cuprinde fapte reale, nu de basm) este importantă pentru întărirea credinţei și reprezintă un vehicul de transmitere a credinţei de la o generaţie la alta, spune autorul creștin Dan Taylor.

În Vechiul Testament, israeliţilor li se amintește constant despre eliberarea din Egipt, dar și de alte minuni pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei, credincioșia lor depinzând de această împrospătare a memoriei cu privire la credincioșia Lui. Atunci când ne salvează, Dumnezeu așteaptă nu doar să reţinem intervenţia Lui, ci și să spunem mai departe povestea eliberării noastre, punctează Taylor, subliniind că noi suntem, la rândul nostru, beneficiarii umblării cu Dumnezeu a generaţiilor de dinainte, care ne-au transmis povestea întâlnirii cu El.

Credinţa este elementul-cheie în împărtășirea poveștii tale cu Dumnezeu, spune terapeuta Katherine Townsend, explicând că acest tip de credinţă generează curajul, rezilienţa și puterea de a împărtăși celorlalţi lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru tine.

Mărturia personală rămâne unul dintre instrumentele cele mai potrivite pentru trezirea interesului spiritual, afirmă autorul creștin Shelby Abbott, povestind despre pasiunea lui de a spune și altora despre restaurarea relaţiei sale cu Divinitatea. Nu există un mijloc mai bun de a atrage pe cineva spre Salvatorul lui, crede Abbott, și aceasta „nu pentru că noi suntem atât de grozavi, ci pentru că Isus este atât de mare”.

Chiar dacă modul în care Dumnezeu lucrează în viaţa unui creștin este uimitor, trebuie să avem grijă să nu confundăm mărturia noastră cu Evanghelia, scrie teologul Will Metzger. Mărturia personală este povestea modului în care Dumnezeu ne-a atins viaţa, transformând-o, dar oamenii au nevoie să audă mesajul biblic în integralitatea lui, incluzând jertfa lui Iisus, cerinţele lui Dumnezeu sau sfinţirea noastră.

Povestea convertirii noastre ajută în transmiterea adevărului biblic, conchide Metzger, insistând că este nevoie să analizăm dacă mărturia noastră se concentrează pe ceea ce a făcut Dumnezeu sau ne aduce pe noi în lumina reflectorului. O primejdie reală pe care trebuie să învăţăm s-o detectăm și să o contracarăm, într-o epocă a narcisismului.

„Transformă-ţi povestea în povestea Lui” | Cum să transmiţi mărturia personală în mod eficient

Mărturia personală a celui care Îl urmează pe Iisus este singurul adevăr care nu poate fi contrazis, scrie pastorul Dwight Nelson în câteva materiale devoţionale intitulate „Transformă-ţi povestea în povestea Lui”.

Nelson analizează cele 3 ocazii menţionate de Scriptură în care apostolul Pavel relatează povestea convertirii sale pe drumul Damascului pentru a extrage instrucţiuni simple despre modul în care ne putem împărtăși credinţa.

Unii sugerează că 100 de cuvinte ar putea fi de ajuns pentru a transmite povestea convertirii noastre.

Prima mărturie a lui Pavel (consemnată în Faptele apostolilor 22:1-21) ne arată că o mărturie eficientă este simplă și conţine 3 elemente: 1. descrierea vieţii de dinainte de întâlnirea cu Iisus; 2. relatarea modului în care L-am întâlnit; 3. descrierea vieţii de după această întâlnire.

Cea de-a doua mărturie a lui Pavel (Faptele apostolilor 23:6) ne arată că povestea noastră cu Dumnezeu poate fi redată foarte succint. Unii sugerează că 100 de cuvinte ar putea fi de ajuns, punctează Nelson, subliniind că apostolul Pavel nu are nevoie, în ocazia în care e adus în faţa Sinedriului, decât de o frază pentru a reda povestea vieţii lui.

În final, cea de-a treia mărturie a apostolului (Faptele apostolilor 26:4-23), pe care o dă în faţa împăratului Agripa, ne învaţă că mărturia noastră trebuie să fie adaptată situaţiei în care ne aflăm, pentru a rezona cât mai bine cu nevoia ascultătorului.

Te-ar putea interesa și: Misionarul anului nu va fi milenial

misionarul-anului-nu-va-fi-milenial_exp

Păstrarea unei linii clare a evenimentelor („care să transmită punctual drumul credinţei tale, ca o bătaie de inimă”[1]), renunţarea la jargonul bisericesc și la superioritatea spirituală sunt alte elemente care fac din mărturia noastră o poveste memorabilă și ușor de transmis, scrie pastoral William Hybels.

De fapt, mărturia creștină este punctul în care se intersectează povestea vieţii mele cu povestea lui Dumnezeu, iar această întrepătrundere are potenţialul de a atinge o a treia poveste, cea a vieţii ascultătorului.

Prima și cea mai importantă condiţie a mărturiei este, de altfel, capacitatea de a transforma povestea ta în povestea lui Dumnezeu, scrie Nelson, subliniind că „mărturisirea credinţei nu este o chestiune de abilitate, ci ţine de disponibilitate”[2].

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Footnotes
[1]„Dwight Nelson, «Cei aleși», Ed. Viaţă și Sănătate, 2014, p. 268”.
[2]„Ibidem, p. 274”.

„Dwight Nelson, «Cei aleși», Ed. Viaţă și Sănătate, 2014, p. 268”.
„Ibidem, p. 274”.