Moștenirea unei dileme grele: Dietrich Bonhoeffer

453

Creștinii și-au pierdut „și capul, și Biblia", avertiza un tânăr teolog german în anii tulburi ai celei de-a doua conflagraţii mondiale. Numele tânărului - Dietrich Bonhoeffer. Cuvintele lui - o provocare și pentru generaţia prezentului.

Scriitorul Eric Metaxas, autor al cărţii Dietrich Bonhoeffer, pastor, martir, profet, spion, atrage atenţia, într-un editorial publicat în Christian Post, că mesajul lui Bonhoeffer este încă unul actual și că moștenirea spirituală a lui Bonhoeffer rezonează și cu creștinii de azi. Metaxas consideră că o puternică ilustrare a acestei moșteniri o reprezintă spiritul de sacrificiu manifestat anul trecut de trei tineri implicaţi în masacrul din Colorado, care și-au pierdut viaţa interpunându-se între arma atacatorului și prietenele lor. „Ce anume i-a determinat să își riște vieţile lor pentru tinerele fete?”, se întreabă Metaxas. Convingerea lui este că tinerii care s-au plasat în traiectoria gloanţelor au evidenţiat „forţa dragostei” în aceeași manieră în care Bonhoeffer a demonstrat-o, în urmă cu 68 de ani.

Ce a făcut Bonhoeffer?

În timpul frământărilor celui de-al Doilea Război Mondial, Bonhoeffer s-a interpus între evrei și naziști, fiind deseori în situaţia de a se exprima incisiv chiar și împotriva creștinilor care au cedat în faţa retoricii antisemite a lui Hitler.

În opinia sa, Europa cea creștină trecea printr-o perioadă dramatică de derivă spirituală, care nu era altceva decât o consecinţă a adoptării filosofiei harului ieftin. Prin această expresie, Bonhoeffer definea atitudinea superficială și duplicitară a creștinilor care doreau să se bucure de binecuvântările divine, fără să manifeste și spiritul (marcat de responsabilitate) al creștinismului. „Har ieftin este harul fără ucenicie, harul fără cruce, harul fără Iisus Hristos”, afirma Bonhoeffer în cartea sa de referinţă, Costul uceniciei.

Acuzând indiferenţa faţă de situaţia evreilor, Bonhoeffer a insistat pentru o intervenţie a Bisericii [Evanghelice] în favoarea celor marginalizaţi: „Trebuie să se termine odată cu reţinerea motivată teologic faţă de acţiunile întreprinse de stat – acest lucru nu exprimă decât frica. «Vorbeşte tu pentru cei muţi» – mai ţine minte oare cineva din Biserică acest lucru, care este cerinţa minimă a Bibliei în astfel de timpuri?”, reclama teologul german, așa cum citează revista Sojourners.

Revoltat de atitudinea colaboraţionistă a Bisericii Evanghelice, Bonhoeffer a participat, alături de alte persoane cunoscute în spaţiul german – precum teologul Karl Barth sau pastorul Martin Niemoller – la constituirea Bisericii Mărturisitoare. În cadrul acestei noi structuri denominaţionale, el a avertizat că lupta împotriva nedreptăţilor trebuia desfășurată nu doar în cadrul bisericii, ci şi cu statul. Implicarea sa activă în subminarea guvernării naziste, inclusiv în sfera politică, a atras, drept consecinţă, arestarea sa, închiderea într-un lagăr de concentrare și, apoi, condamnarea la moarte prin spânzurare, pentru înaltă trădare.

Curajul de a trăi și curajul de a muri

Nu doar viaţa sa constituie un exemplu și un subiect de reflecţie, ci și atitudinea sa în faţa morţii. Conform Christian Today, unul dintre medicii din lagărul în care a fost închis Bonhoeffer, care a asistat la aplicarea pedepsei capitale, relata că „la locul de execuţie [Bonhoeffer, n.r.] a spus din nou o rugăciune și apoi a urcat treptele spre spânzurătoare, curajos și liniștit. În cei aproape 50 de ani în care am lucrat ca medic, cu greu am văzut un om să moară astfel în întregime supus voinţei lui Dumnezeu”.

Remarcând curajul lui Bonhoeffer, manifestat atât în timpul vieţii, cât și în pragul morţii, pastorul Reinhold Niebuhr sugera că viaţa acestuia „poate fi încadrată într-o istorie a apostolilor moderni […] În ciuda tinereţii sale – de abia împlinise treizeci de ani – el a fost unul dintre cei mai influenţi lideri ai rezistenţei bisericeşti din Germania. El a fost cu siguranţă cel mai hotărât dintre aceştia şi cel mai curajos”, a afirmat în 1945 pastorul evanghelic american, citat de platforma online d@dalos, parte a serverului internaţional UNESCO.

Dilemele etice generate de implicaţiile acţiunilor lui Bonhoeffer

Între actele de curaj ale lui Bonhoeffer intră și o intenţie dificil de catalogat drept exemplară: Bonhoeffer a planificat să îl ucidă pe Hitler. Pentru mulţi creștini, aceasta este o manifestare paradoxală. Cum ar putea un creștin autentic să intenţioneze să ia viaţa unui om? Departe de a fi accesibil, răspunsul rămâne dilematic. Într-o întâlnire cu cititorii săi, Metaxas a oferit un exemplu contemporan: „Să presupunem că cineva în foaierul din biserică încearcă să ucidă oameni. Ar trebui un creștin doar să spună: «Mă voi ruga pentru aceasta» și să nu treacă la acţiune? Sau ar trebui ca acel creștin să ia arma pentru a preveni ca omul din foaier să ucidă mai multe persoane?” El a citat, de asemenea, celebra frază a lui Bonhoeffer: „Tăcerea în faţa răului este rea”.

În ceea ce-l privește pe Bonhoeffer, atitudinea care și-a pus amprenta asupra vieţii sale în perioada tulbure a nazismului l-a pus în conflict profund nu doar cu un anumit tip de regim politic, ci și cu o mare parte a tradiţiei religioase. Dilemele etice generate de deciziile sale continuă să existe și să îi confrunte pe cei care explorează relevanţa lui Bonhoeffer pentru momentul actual.

Bonhoeffer, o provocare pentru prezent?

Deşi profund ancorată în realităţile sumbre ale Germaniei interbelice, viaţa teologului german transcende cu mult epoca sa, provocând generaţia prezentă la momente de reflecţie. Dincolo de dilema etică generată de deciziile sale, este important să identificăm nu doar posibile similitudini cu perioada în care el a trăit, ci și eventualele reacţii și atitudini necesare în condiţiile rescrierii scenariului. În faţa realităţilor cotidiene nu există spaţiu pentru neutralitate. Opţiunile sunt puţine, iar harul nu este deloc ieftin. De la distanţă, Bonhoeffer ne indică și preţul pe care este posibil să îl plătim.