O Biblie, două interpretări și 750.000 de victime de război

309

Despre bătălia de la Gettysburg (Pennsylvania) se știe că a fost cea mai mare bătălie din Războiul Civil American, precum și cea mai mare bătălie purtată vreodată în America de Nord. Un aspect mai puţin notat despre eveniment este acela că mulţi dintre soldaţii de atunci deţineau Biblii. Modul foarte divers în care ei interpretau textul sacru a reverberat până în America de azi, scrie Religion News, cu prilejul inaugurării unui muzeu care să reflecte rolul complex pe care l-a deţinut credinţa în Războiul Civil din SUA.

Despre bătălia de la Gettysburg (Pennsylvania) se știe că a fost cea mai mare bătălie din Războiul Civil American, precum și cea mai mare bătălie purtată vreodată în America de Nord. Un aspectul mai puţin notat despre eveniment este acela că mulţi dintre soldaţii de atunci deţineau Biblii. Modul foarte divers în care ei interpretau textul sacru a reverberat până în America de azi, scrie Religion News, cu prilejul inaugurării unui muzeu care să reflecte rolul complex pe care l-a deţinut credinţa în Războiul Civil din SUA.

Aproximativ 750.000 de soldaţi au murit în timpul Războiului Civil dintre Nord și Sud. În memoria sacrificiului lor, una dintre clădirile strategice ale bătăliei de la Gettysburg a fost transformată în muzeu de Seminarul Teologic Luteran din oraș. Vizitatorii pot avea acces și la etajele în care soldaţii răniţi și-au regăsit puterea pentru a continua lupta.

„Aici au fost acei tineri prinși în acele evenimente, încercând să rămână tot atât de credincioși cât puteau fi ca buni creștini", a spus Maria Erling, profesor de istoria bisericii la seminar. „Ei și-au găsit consolarea în consacrarea credinţei", a adăugat istoricul.

Printre exponate se regăsesc obiecte religioase ale soldaţilor care au luptat la Gettysburg, ca de exemplu o Biblie mică (de 7,62 cm x 5,08 cm), aparţinându-i lui Jefferson Coates, unul dintre cei 64 de soldaţi care au primit Medalia de Onoare pentru curajul de care a dat dovadă în bătălie.

„Faptul că el a posedat această Biblie îmi spune multe despre el și idealurile sale", a spus strănepoata lui Coates, cea care a donat Biblia seminarului. „Dacă nu ar fi fost un anumit fel de context religios pentru el, nu ar fi purtat Biblia", a adăugat strănepoata eroului american.

Dezbaterea sclaviei a fost foarte influenţată de pasaje biblice, pentru a sprijini o parte sau alta dintre tabere. După cum s-a dovedit, ambele părţi au interpretat Scriptura în moduri care să susţină opiniile cu privire la sclavie, cu interpretări literale specifice în Sud și citiri mai nuanţate ce au câștigat teren în Nord, a afirmat Barbara Franco, directorul executiv al muzeului. Aceste principii de interpretare încă se menţin, a precizat și Erling, fapt demonstrat de disputa cu privire la probleme sociale precum hirotonirea femeilor sau homosexualitatea. „Nordul a avut propria agendă, propriile motive pentru citirea Bibliei așa cum a făcut-o", a mai spus Erling. „Și Sudul a avut propriile motive pentru citirea Bibliei așa cum a făcut-o …", a concluzionat istoricul.

Care au fost cauzele?

Nordul se opunea sclaviei, iar această diferenţă culturală a modelat retorica războiului. Cultura populară din Nord îi reprezenta pe sudici ca fiind decadenţi, necreștini, scoţând la iveală prejudecăţile pe care „yankeii" le aveau faţă de concetăţenii lor din Sud, informează revista History.

Erau reprezentanţi ai bisericilor creștine ce acuzau sclavia ca fiind un păcat și cereau eliminarea acesteia. La polul opus, unii au susţinut că Biblia trata sclavia ca o practică legitimă. În acest sens, argumentau că în Vechiul Testament aceasta era reglementată, iar Iisus, deși a trăit într-o lume în care sclavia a existat, nu a rostit un singur cuvânt de condamnare a acesteia. De asemenea, scrisorile apostolului Pavel conţin cerinţe explicite ca sclavii să fie supuși stăpânilor lor, menţionează James Howell Moorhead, de la Princeton Theological Seminary. În opinia sa, bisericile au contribuit la radicalizarea efortului de război, determinând ca ceea ce a început ca un război pentru păstrarea Uniunii să se transforme într-un război de eliberare a sclavilor. Bazându-se pe imagini din capitolul douăzeci din Apocalipsa și pe alte porţiuni din Biblie care descriu evenimentele aproape de încheierea istoriei, mulţi clerici susţineau că o victorie a Nordului ar putea pregăti calea pentru Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ. Această perspectivă a fost recunoscută și de președintele sudist Jefferson Davis, care considera că „existenţa servituţii africane nu era în niciun caz cauza conflictului, ci doar un incident", conform revistei History.

De ce două citiri ale Bibliei?

Multe biserici creştine conservatoare susţin teoria inspiraţiei verbale, potrivit căreia, în manuscrisele originale, Dumnezeu a inspirat fiecare cuvânt. Prin urmare, conform acestei viziuni, cuvintele Scripturii sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Profeţii devin astfel niște secretari, niște dactilografi, un fel de mașini de scris umane. Totul e mecanic, Scripturile luând naștere printr-o simplă dictare. Profeţii nu sunt altceva decât doar niște simple instrumente de scris în mâna lui Dumnezeu, explică profesorul de teologie Millard Erickson, în cartea Teologie creștină.

Drept consecinţă, este relativ simplu să se ajungă la luarea unor decizii cu implicaţii negative, chiar sângeroase, având ca suport teologia creștină. Antisemitismul sau nenumăratele genociduri având ca motivaţie elemente de ordin religios ilustrează potenţialul pericol al folosirii textelor sfinte într-o manieră radicală, fără nuanţarea necesară. Sesizând aceste dificultăţi, Calvin Rock, fost președinte la Oakwood College, susţine că Scriptura „… oferă întotdeauna principii absolute, dar nu oferă o practică absolută". Având în vedere această poziţie, provocarea pentru creștini nu este o dublare a acţiunilor lui Iisus sau a apostolilor, ci o dezvoltare a principiilor pe care acţiunile le-au transmis.