Anul 2014 a fost unul zbuciumat. Revenirea terorismului, loviturile de stat, tensiunile între Vest și Est au marcat agenda publică. De departe însă, s-a putut observa o notă distinctă imprimată de papa Francisc. Surprizele, unele dintre ele controversate, au fost emblema pontificatului său până în prezent.

Francisc și-a asumat rolul de lider al creștinismului. Aceasta ar fi pe scurt concluzia acţiunilor sale de pe tot parcursul anului 2014. Vizitele în Turcia musulmană și Israel au facilitat percepţia că este persoana care poate fi liantul dintre ţări și religii. Nu întâmplător, Shimon Peres a venit cu o propunere surprinzătoare de constituire a unui ONU al religiilor care să fie pusă sub conducerea Suveranului Pontif.

Deși se consideră mai mult un păstor decât un lider politic, Papa Francisc i-a redat Vaticanului greutate pe scena internaţională prin succesul reconcilierii Cuba-SUA. Calităţile sale diplomatice sunt evidente, fapt demonstrat și de modul în care a reușit în urma vizitei la Ierusalim să adune în jurul său reprezentanţi ai religiilor monoteiste. Tatonările ecumenice au atins sub activitatea papei o intensitate fără precedent. De la salutările trimise charismaticilor neoprotestanţi, până la vizita pe care a făcut-o într-o biserică penticostală, toate se circumscriu unui lanţ de iniţiative care cel mai probabil vor continua sub aceleași coordonate și în 2015.

Un papă lipsit de „diplomaţia” cuvintelor

Deși pontificatul său nu a bifat la capitolul vechime, papa a făcut deja istorie. Francisc a reușit deja să creeze o stare de euforie în jurul său, atât prin comportament, dar și prin mesajele adresate. Oricine i-a parcurs declaraţiile poate observa cu ușurinţă faptul că Francisc nu evită să pună degetul pe rană, chiar și atunci când este vorba despre problemele interne ale bisericii pe care o conduce.

Atu-ul papei este abordarea directă. Nu pare să fie interesat de a ascunde aspectele nefuncţionale, fie religioase sau politice. A făcut-o și în Parlamentul European, neezitând să critice birocraţia și lipsa de interes a unei Europe îmbătrânite.

Preocuparea sa esenţială pare să fie reformarea propriei biserici, utilizând în acest sens oportunităţile survenite pentru a semnala disfuncţionalităţile existente. Nici măcar ocazia Crăciunului nu a trecut fără ca Francisc să nu își reprime cuvintele. De data aceasta vizaţi au fost cei cu putere internă, așa cum sunt membri Curiei catolice (guvernul bisericii).

Papa îi atacă pe cardinali

Suveranul Pontif a reproşat administraţiei Vaticanului că suferă de carierism şi lăcomie. „Curia trebuie să se schimbe, să se îmbunătăţească. O Curie care nu reproşează nimic , care nu se schimbă, care nu încearcă să îmbunătăţească, este un organ bolnav”.

Nu au fost simple cuvinte, ci o „listă“ cu cincisprezece boli. Curia suferă de „infidelităţi” faţă de Evanghelie şi de „boli”, pe care trebuie să înveţe să le vindece. Papa a atras atenţia că „Alzeheimer-ul spiritual”, „fosilizarea mentală şi spirituală”, terorismul vorbăriei”, „inima de piatră”, „schizofrenia existenţială” și „exhibiţionismul monden” îi ameninţă pe cardinali.  Mai mult decâtatât, Francisc a avertizat că unii dintre aceștia se comportă ca şi cum ar fi „nemuritori, imuni sau chiar indispensabili“, făcând referire aparent la cardinalii retraşi din activitate, dar care au rămas la Vatican şi continuă să îşi exercite influenţa. În concluzie, Suveranul Pontif consideră că aceștia „sunt oameni care îşi fac slujba gândindu-se doar la ce pot primi şi nu la ce trebuie să dea. Oameni meschini, nefericiţi, care se lasă ghidaţi doar de egoismul lor fatal”. Sunt cuvinte dure, în spatele cărora se poate ghici o anumită viziune a papei despre slujire (rezultat și ale educaţiei sale iezuite), dar și o anumită neîmplinire proprie ca urmare a dificultăţilor cu care se confruntă în tentativa de a schimba biserica.

Ce urmează în 2015?

În primul rând, Francisc va face o vizită extrem de așteptată în SUA. Dincolo de speculaţiile inerente unor evenimente de acest gen, putem presupune că va crește cota sa de popularitate. Merită urmărite declaraţiile pe care le va face cu referire la problema homosexualilor în contextul „corectitudinii politice” specific americane, în condiţiile în care miza deplasării sale va fi participarea la o Întâlnire Mondială a Familiilor.

De asemenea, ne putem aștepta la o intensificare a demersurilor ecumenice, mai ales că viziunea papei referitor la problema unităţii a fost expusă public deja. Nu este atât de mult o ștergere a diversităţii și o integrare a tuturor în spaţiul catolic, cât găsirea unor elemente comune care să promită colaborarea interreligioasă. Unii s-au grăbit deja să răspundă pozitiv iniţiativelor Vaticanului. Alţii s-au poziţionat ca adversari considerând că acest gen de apropieri conduc la confuzie de ordin teologic. Cel mai probabil, ecumenismul anului 2015 va sta sub marca acestei polarizări.

Per ansamblu, ne-am obișnuit cu surprizele papei Francisc. Singura surpriză pentru 2015 ar fi ca acestea să lipsească. Este greu de crezut că Suveranul Pontif va schimba strategiile care i-au adus popularitate, mai ales că într-un interviu recent spunea că orice schimbare la vârsta lui „l-ar face să pară un nebun”.

Foto: WikiCommons