În culisele „indulgenţelor via Twitter": superficialitatea presei

14

Peste 190 de surse internaţionale de presă au relatat tendenţios, săptămâna trecută, despre posibilitatea oferită de Vatican credincioşilor catolici de a obţine indulgenţe (pentru iertarea păcatelor) dacă urmăresc evenimentele din cadrul Zilei Mondiale a Tineretului pe reţelele sociale. Problema semnalată de rev. James Martin, pe blogul CNN Belief, a fost că, între aceste surse, câteva publicaţii cu reputaţie au titrat, incorect, dar atractiv, că indulgenţele s-ar obţine în schimbul abonării la canalul Vaticanului.

„A-l urmări pe Papă pe Twitter te va duce mai repede în Rai – Like-urile pe Facebook nu se pun", „Redu timpul pe care îl vei petrece în Purgatoriu urmărindu-l pe Papă pe Twitter" sau „Papa oferă indulgenţe în schimbul followeri-lor pe Twitter" au fost doar câteva dintre abordările unor publicaţii precum The Guardian sau Slate.

La sursă, lucrurile au stat însă altfel. Pe 24 iunie, Penitenţiaria Apostolică (departament al Vaticanului care se ocupă cu probleme ce ţin de păcat) a emis un document prin care declara că acei credincioşi care vor participa la Ziua Mondială a Tineretului (ZMT), ce va avea loc în Brazilia, vor primi o „indulgenţă plenară" pentru efortul lor în timpul pelerinajului.

„Nu poţi primi indulgenţa ca și cum ai cumpăra cafea de la un automat", a spus arhiepiscopul Claudio Maria Celli. Dar „este inclusă și urmărirea slujbei pe Twitter pe lângă TV sau radio" a mai spus oficialul catolic, precizând că „trebuie să urmărești aici evenimentul live. Nu este ca și cum primești iertare pentru că vorbești pe net".

Aceasta nu este prima dată când Vaticanul decide să acorde indulgenţe pentru participarea a ZMT, şi nici prima ocazie în care acordă indulgenţe pentru participarea la un pelerinaj. Însă, pentru prima dată, Vaticanul a decis să îi includă pe lista potenţialilor beneficiari şi pe cei care „participă" la eveniment de acasă, prin intermediul reţelelor sociale. Decizia, scria rev. Martin, a fost probabil motivată de dorinţa Bisericii Catolice de a-şi lărgi sfera de incluziune, în condiţiile în care instituţia este deseori acuzată de exclusivism.

Rev. Martin puncta astfel că alegerile făcute de publicaţii în privinţa titlurilor, deşi nereflectate de conţinutul articolelor, care erau în general fidele sursei primare, fac un deserviciu de imagine Bisericii Catolice, de data aceasta pe nedrept.