Șapte enciclice papale care au schimbat lumea

884

„Enciclicele papale au inspirat revoluţii, au schimbat culturi și au ajutat la răsturnarea ideologiilor și a imperiilor", scrie Washington Times. Șapte dintre acestea ar fi schimbat în mod radical nu doar spaţiul catolic, ci întreaga societate umană.

Stephen Beale este convins că unele enciclice (circulare trimise de papă tuturor catolicilor, care cuprinde directive oficiale în probleme religioase, etice, sociale sau politice) au avut un impact profund asupra lumii. Iar aceasta fie că este vorba doar de spaţiul catolic, de comunitatea creștină în sensul său larg sau chiar dincolo de aceasta. Într-un articol publicat pe site-ul Catholic Exchange, el menţionează șapte enciclice papale pe care le consideră fundamentale pentru evoluţia umanităţii.

Rerum Novarum, Leon XIII, 1891: Această enciclică este fundamentul tuturor învăţăturilor sociale ale catolicismului. Într-o perioadă de mari transformări sociale, enciclica a schiţat un răspuns catolic la provocări precum drepturile muncitorilor, urbanizare, industrializare, stimulând în mediul catolic dezvoltarea curentelor cu caracter socio-politic ale „creştinismului social" şi „creştin democraţiei". Papa Leon al XIII-lea a lansat anateme fie către capitalismul liberal, care ar fi voit să elibereze individul de constrângerea socială şi morală, fie faţă de socialism, care ar fi voit să elimine proprietatea privată şi să-l subordoneze pe om statului. Acest lucru a inspirat o mișcare cunoscută sub numele de distributism, numit astfel pentru că adepţii ei credeau că dreptul de proprietate ar trebui să fie distribuit pe scară largă, în loc de a fi concentrat în mâinile unui grup restrâns. Distributismul a fost reflectat chiar și într-una dintre cele mai populare abordări de ficţiune: Lord of the Rings.

Providentissimus Deus, Leo XIII, 1893: Enciclica a tras o linie în lupta împotriva modernismului. Leon al XIII-lea a declarat că este inconsecvent să spunem că Biblia are erori și în același timp este inspirată divin. Fără a lua o poziţie anti-știinţifică, Papa a afirmat o doctrină fără compromisuri a infailibilităţii Bibliei împotriva celor care au susţinut că Biblia este fără eroare doar în problema credinţei și moralei. Enciclica este considerată „Magna Carta a studiilor biblice catolice moderne", deși astăzi poziţia este nuanţată. Papa Leon al XIII-lea era îngrijorat de faptul că o slăbire a ineranţei Scripturii ar diminua respectul pentru aceasta între catolici. În acest avertisment se regăsesc germenii accentuării de mai târziu a lecturării Bibliei printre laicii catolici. Leon al XIII-lea și-a exprimat „dorinţa ca această sursă mare de revelaţie să fie făcută în condiţii de siguranţă și accesibilă din belșug turmei lui Iisus Hristos".

Pascendi Dominici Gregis, Pius X, 1907: În această enciclică, Biserica Catolică a declarat război modernismului. Pius X și-a exprimat opoziţia faţă de tendinţele individualismului, agnosticismului și relativismului. Tonul enciclicei a creat nemulţumire în anumite cercuri din interiorul și din afara Bisericii, dar Pius X a rămas pe poziţie. Refuzul său de a face pace cu o lume confuză și-a pus amprenta definitiv asupra culturii și gândirii catolice pentru cel puţin următorii zeci de ani. Unii teologi chiar afirmă că influenţa lui Pius X se menţine până în ziua de azi, fiind chiar evidentă în modul în care Papa Benedict al XVI-lea a denunţat „dictatura relativismului". 

Casti Connubii, Pius XI, 1930: Această enciclică a stabilit învăţătura catolică despre contracepţie. La un moment dat, contracepţia artificială era privită ca păcătoasă între creștini. Învăţătura Bisericii despre contracepţie este aproape unică la catolicism azi, de aici derivând poziţia fermă împotriva avortului și eugeniei.

Pacem in terris, Ioan XXIII, 1963: Formulată câteva luni de la criza rachetelor din Cuba, Pacem in terris lansează un apel urgent pentru pace, bazat pe o viziune creștină mai largă a ordinii divine, drepturile omului și binele comun. Pacem in terris a avut un impact imediat: New York Times a publicat textul integral, iar președintele John F. Kennedy l-a apreciat. A lăsat, de asemenea, o impresie de durată. Chiar agenţia sovietică Tass a distribuit pe scară largă documentul, subliniind mai ales partea despre dezarmare. Publicaţia Washington Post explica faptul că Papa Ioan al XXIII-lea are sprijinul oamenilor, astfel că documentul papal "nu este doar vocea unui preot bătrân, nici doar a unei Biserici străvechi; este vocea conştiinţei lumii", informează și catholica.ro.

Humanae Vitae, Paul VI, 1968: Această enciclică a aruncat mănușa cu privire la problema controlului nașterilor, făcând-o una dintre cele mai controversate și detestate enciclice din toate timpurile. Humanae Vitae preciza învăţătura Bisericii împotriva contracepţiei, chiar în perioada în care Occidentul era în mijlocul revoluţiei sexuale. La vremea când a apărut, Humanae Vitae conţinea patru anticipări pentru situaţia în care îndemnul pontifical avea să fie trecut cu vederea: deteriorarea moralităţii în ansamblu, încurajarea tinerilor în direcţia practicilor imorale, privarea femeii de respectul şi dragostea la care are dreptul şi încurajarea autorităţilor publice în direcţia promovării unor politici de control al naşterilor. Creştinii catolici fac astăzi referinţă la anticipările lui Paul VI, subliniindu-le caracterul profetic.

Redemptor hominis, Ioan Paul al II-lea, 1979: Această enciclică a stabilit scena pentru confruntarea lui Ioan Paul al II-lea cu comunismul, insistând pe demnitatea persoanei umane și întâlnirea personală cu Hristos. Abordează poluarea critică, problema războaielor, a armelor atomice, injustiţia politică, foamea, lipsa de respect pentru viaţa celor nenăscuţi. „În faţa perspectivei colectivismului comunist, el a făcut o afirmaţie personală. A fost ca o bombă cu ceas: cuvinte precum marxismul sau comunismul nu se găsesc în Hominis Redemptor. Dar se află la bază, în ideea că oricine este o persoană umană", a spus Cardinalul Georges Cottier. La câteva luni după enciclică, Papa Ioan Paul al II-lea a participat la un pelerinaj de nouă zile prin Polonia, în care o treime din populaţie, 13 milioane de persoane, au participat la cel puţin unul dintre evenimentele pelerinajului. Istoricii consideră că acest eveniment a alimentat mișcarea anti-comunistă Solidaritatea în Polonia.

„Enciclicele sunt un gen literar destinat în general uitării," scrie catholica.ro, "în parte pentru că sunt scrise ca răspuns la nişte nevoi sau situaţii temporare". În acelaşi timp însă, există şi enciclice care au rezistat în timp şi sunt la fel de pertinente şi astăzi ca şi ieri. Ba chiar, unele dintre ele rămân şi azi contestate, din cauza poziţionării lor doctrinare.