Religia de la Jocurile Olimpice de Iarnă

22

Carl Dambman s-a pregătit ani de zile pentru a ajunge la Soci, călătorind la multe competiţii sportive la nivel internaţional pentru a-și îmbunătăţi competenţele înaintea Jocurilor Olimpice de Iarnă. Totuși Dambman are 63 de ani și nu este nici atlet. Prezenţa sa la Soci are un cu totul alt scop.

Carl Dambman s-a pregătit ani de zile pentru a ajunge la Soci, călătorind la multe competiţii sportive la nivel internaţional pentru a-și îmbunătăţi competenţele înaintea Jocurilor Olimpice de Iarnă. Totuși Dambman are 63 de ani și nu este nici atlet. Prezenţa sa la Soci are un cu totul alt scop.

Dambman este unul dintre zecile de capelani voluntari prezenţi la olimpiadă pentru a-i ajuta pe concurenţii și antrenorii lor. „Sub presiunea puternică a concursurilor, pe mize atât de mari, nu știi niciodată despre ce va dori cineva să vorbească, dar noi suntem acolo pentru el", a declarat Dambman, la rândul său un fost olimpic în 1970, care activează acum ca voluntar în Organizaţia „Atleţi în acţiune".

Pentru cei 6.000 de sportivi care concurează la Jocurile Olimpice și pentru mulţi alţii de la probele Paraolimpice, organizatorii au înfiinţat centre multicredinţă de rugăciune pentru creștini, evrei, musulmani, budiști și hinduși. Astfel, sportivii creștini — protestanţi, romano-catolici sau ortodocși — pot participa la serviciile religioase de duminică, conform Huffington Post.

„Suntem aici pentru a-i consilia și încuraja pe oameni. Personal, mă întâlnesc cu sportivii creștini care sunt interesaţi. Avem studii biblice, timp de rugăciune sau doar le oferim un loc liniștit pentru meditaţie şi intospecţie", a declarat Dambman, care a lucrat ca misionar pentru sportivii ruși timp de 20 de ani. Până acum, capelanul a participat la 16 olimpiade, în calitate de concurent, spectator sau voluntar.

Spaţii religioase pentru toată lumea

Nu doar creștinii vor avea privilegiul de a avea propriile locuri de rugăciune. Organizatorii estimează că aproximativ 20.000 de vizitatori străini de origine evreiască vor fi prezenţi pe parcursul următoarelor două săptămâni. „Personalul nostru este echipat pentru a pregăti aproximativ 7.000 de mese kosher în acest timp", a spus rabinul Ari Edelkopf din Soci. O echipă de 12 rabini este pregătită pentru a ţine cursuri de Tora. Kippa, bineînţeles, va fi nelipsită.

De asemenea, în centrele multicredinţă vor exista, special amenajate pentru musulmani, covoare ce vor permite rugăciunile de grup. Coranul se va afla la dispoziţia celor doritori. Și în spaţiile budiste poate fi găsită tămâie și perne pentru a facilita meditaţia, în timp ce în spaţiile hinduse sunt zeităţi.

În conformitate cu un purtător de cuvânt al Jocurilor Olimpice, organizatorii nu ţin evidenţa orientării religioase a sportivilor, deși se așteaptă ca cel mai mare grup de concurenţi să fie creștini. Vor exista mai puţini sportivi musulmani și hinduși, care tind să își reprezinte ţările mai ales în cadrul Jocurilor Olimpice de Vară. Numărul de concurenţi budiști și evrei este mai greu de estimat, chiar dacă membrii acestor credinţe practicate în mai multe ţări iau parte la concursuri.

Poveștile religioase ale olimpicilor

Olimpiada nu este marcată doar de poveștile învingătorilor. Diversitatea religioasă este impresionantă, însă la fel de impresionante sunt și poveștile de credinţă ale participanţilor. În timp ce mulţi sportivi sunt religioși, nu toţi frecventează spaţiile religioase care le sunt puse la dispoziţie. O parte dintre aceștia preferă să aibă o exprimare religioasă intimă, fără a căuta un loc special în acest sens. Astfel, una dintre cele mai faimoase olimpice din 2012 de la Londra, gimnasta Gabby Douglas, a vorbit frecvent despre modul în care convingerile sale creștine au ajutat-o ​​să exceleze în competiţiile sportive, dar a declarat într-un interviu că ea nu știa despre acest gen de centre multicredinţă: „N-am fost la niciun centru de rugăciune, însă aţi fi putut vedea că înaintea fiecărei competiţii că eu îmi mișc buzele în rugăciune. Totul depinde de Dumnezeu. El ne ferește de multe obstacole", a spus Douglas.

Un alt caz asupra căruia s-a concentrat atenţia presei a fost Scott Hamilton, multiplu campion mondial și medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din 1984. La maturitate, Scott a descoperit o tumoră benignă pe creier, pe care o avea din copilărie. Atunci, Scott a înţeles ce anume îl împiedicase să crească asemenea altor tineri de vârsta lui. Cu toate acestea, înălţimea de doar 1,58 m nu doar că i-a permis să fie un patinator bun, ci şi să câştige medalia olimpică. „Cine ştie ce aş fi fost fără această tumoră? Cine ştie ce deveneam dacă aveam 1,75 m? Aleg să cred că această tumoră este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, pentru că a făcut totul posibil. Relaţia mea cu Dumnezeu m-a ajutat să gândesc aşa", a declarat patinatorul.

Olimpiada nu este mai importantă decât Dumnezeu

 

Poate că cel mai mediatizat caz de exprimare religioasă a unui olimpic a fost cel al scoţianului Eric Lidell. Obiectivul iniţial al lui Liddell la Jocurile Olimpice l-a reprezentat proba de 100 de metri, preferata lui, însă a aflat că organizatorii au programat seriile de calificare duminica, o zi în care scoţianul nu a alergat niciodată, din cauza convingerilor sale religioase. Decizia sa de a renunţa la proba de 100 de metri a fost dur criticată de presa britanică şi a ajuns chiar subiect de discuţie în parlament. Nimic nu l-a făcut să se răzgândească şi să-şi trădeze convingerile. De altfel, chiar în ziua în care trebuia să participe la concurs, Liddell predica la biserica de care aparţinea. În schimb, a participat în zilele următoare la o altă probă, care nu era printre favoritele sale. Cu toate acestea, a stabilit un nou record mondial. „Nu puteam crede că un om este capabil de un astfel de ritm şi de un astfel de finiş. Alerga de parcă era posedat şi nu a scăzut deloc ritmul", a povestit cel care a sosit pe locul 2. Povestea lui Lidell a fost transpusă într-un film de succes, „Chariots of Fire", peliculă care a câştigat patru Premii Oscar.