Repere ale implicării religiei în revizuirea Constituţiei

113

În viitoarea Constituţie, parlamentarii din comisia de revizuire au hotărât să fie recunoscut „rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român" al Bisericii Ortodoxe şi al Casei Regale. Culte religioase, dar și specialiști în drept constituţional au reacţionat imediat. Care sunt implicaţiile noii formulări cu privire la relaţia dintre Biserică, stat și cetăţenii acestuia?

Istoricul Bogdan Murgescu susţine că formularea este de natură să genereze frustrări şi comparaţii nepotrivite. El susţine că „… este bine că sunt recunoscute cultele religioase, dar aceasta înseamnă implicit că se neagă contribuţia ateilor sau a liber-cugetătorilor", explică Murgescu, intervievat de către România Liberă. Istoricul consideră că deosebirea făcută între Biserica Ortodoxă şi celelalte culte generează „frustrarea" lesne de înţeles a Bisericii Greco-Catolice, care are argumente consistente pentru a nu se mulţumi cu menţiunea „şi alţii". Pentru a ne păstra în spiritul valorilor religioase, ar trebui ca politicienii să fie mai reţinuţi în includerea în Constituţie a unor prevederi care au potenţialul mai mult de a divide decât de a uni pe cetăţeni în jurul unor valori comun asumate, conchide Murgescu.

Profesorul de drept constituţional, Simina Tănăsescu, susţine că în constituţiile altor state europene se consideră că dreptul comparat oferă o paletă destul de largă de referiri la creştinism, dar este dificil de ajuns la o concluzie doar prin examinarea dispoziţiilor constituţionale, fără a încerca şi o plasare a lor în contextul istoric, social, antropologic ori politic ce le este propriu. În opinia lui Tănăsescu, tratarea lor într-o viziune triumfalistă poate sugera o viziune uşor reducţionistă asupra conceptelor istorice, iar „punerea pe picior de egalitate a cultelor, Casei Regale şi minorităţilor naţionale pare să trădeze o oarecare intenţie de împăcare şi a caprei şi a verzei în dulcele stil de compromis bizantin", a conchis prof. dr. Simina Tănăsescu. Același gen de obiecţii îl ridică și profesorul Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Știinţe Politice, care se întreabă care este temeiul în baza căreia o biserică este poziţionată deasupra alteia.

O obiecţie pe fond este adusă de către jurnalistul Dan Tapalagă care, într-un articol pe Hotnews, consideră nu doar că nu ar trebui menţionat într-un mod favorizant rolul Bisericii Ortodoxe în făurirea statului român, ci ar trebui precizat „rolul nefast al Bisericii Ortodoxe in progresul mentalităţilor". În opinia sa, nici n-ar trebui să se discute dacă „BOR merită sau nu plecăciuni în Constituţie. Religia trebuie separată pur și simplu de stat, nu întreţinută confuzia eternă, că Biserica Ortodoxă ar fi un braţ al statului, al autorităţii. Biserica Ortodoxă, Evanghelică, Catolică sau Greco-catolica este opţiune personală, o afacere în cele din urmă,  în care statul nu are ce căuta", afirmă cunoscutul jurnalist român.

De altfel, Europa civilizată constituie un model a modului în care s-a menţionat rădăcinile creștine în constituţiile statelor, evitându-se însă o formulare favorizantă a unui cult religios. Un exemplu în acest sens este Constituţia Poloniei, adoptată în anul 1997, care în preambulul său prevede: „Noi – naţiunea poloneză – toţi cetăţenii care cred în Dumnezeu ca izvor al adevărului, dreptăţii, bunătăţii şi frumuseţii, dar şi cei care nu sunt credincioşi, dar respectă aceste valori universale". În constituţiile ţărilor în care cultul ortodox este majoritar, cum ar fi Grecia, Bulgaria şi Rusia, nu există referiri la Biserica Ortodoxă. Constituţia Greciei din anul 1975 prevedea în preambul că „religia de stat în Grecia este religia ortodoxă. Capul bisericii este Iisus Christos", dar la următoarea revizuire, acest articol a fost eliminat.

În ultimele decenii, a existat o dispută aprinsă la nivel european, pe tema relaţiei dintre stat şi biserică, între conservatori şi susţinătorii secularismului. În perioada dezbaterilor privitoare la Constituţia Europeană, conservatorii au propus ca în preambul să fie introdusă o referire la „rădăcinile creştine ale Europei". Doleanţa lor a fost refuzată, iar într-un final, s-a ajuns la o formulă de compromis, preambulul referindu-se numai la "moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei", menţionarea specifică a creştinismului sau a lui Dumnezeu fiind considerată prea polemică, precizează Revista 22.

În schimb, Ungaria este prima ţară creștină din Europa care a luat atitudine împotriva valorilor Europei secularizate, prin votarea unei Constituţii în care există referiri la Dumnezeu, creștinism și familia tradiţională. Cu acea ocazie, președintele Parlamentului ungar a menţionat că actul constituţional reprezintă „un moment istoric. Textul recunoaște creștinismul ca fundament al civilizaţiei noastre", a spus oficialul maghiar, citat de către Hotnews. Nu a existat, însă, o menţiune cu privire la rolul fundamental pe care o anumită denominaţie religioasă l-ar fi jucat pentru crearea statului.