Se reîntoarce Biserica Catolică în Evul Mediu via Twitter?

55

Biserica Catolică a anunţat, spre entuziasmul unor credincioși și mirarea altora, că Papa Francisc va oferi faimoasele „indulgenţe" credincioșilor on-line. Reutilizarea indulgenţelor în practica catolică din secolul XXI este o măsură care este percepută cu ochi diferiţi în mediul creștin, reactualizând mai vechea dispută care a determinat nașterea protestantismului.

În cea mai recentă încercare a Vaticanului de a ţine pasul cu tehnologiile moderne, Biserica Catolică a anunţat că Papa Francisc oferă „indulgenţe" celor care îl urmăresc pe Twitter la evenimentul religios din Rio de Janeiro la finalul acestei luni, scrie The Guardian.

Un oficial de la Vatican i-a avertizat însă pe internauţi că iertarea păcatelor presupune și afirmarea credinţei și că Paradisul nu poate fi accesat doar prin click-uri cu mouse-ul. „Nu poţi primi indulgenţa ca și cum ai cumpăra cafea de la un aparat", a spus arhiepiscopul Claudio Maria Celli.

„Este inclusă și urmărirea slujbei pe Twitter pe lângă TV sau radio" a spus oficialul catolic. „Însă trebuie să urmărești aici evenimentul live. Nu este ca și cum primești iertare pentru că vorbești pe net", a mai spus acesta.

Indulgenţele sunt de două feluri: cele parţiale reduc timpul în Purgatoriu printr-un număr clar de zile sau ani, iar cele plenare elimină cu totul Purgatoriul, până la comiterea unui alt păcat. Indulgenţa este iertarea pedepselor vremelnice, ce ar trebui să le suferim aici pe pământ, sau în Purgatoriu, notează site-ul Credinţa Catolică.

Controversatele indulgenţe au fost abandonate, teoretic, de către Biserica Catolică, în 1567 şi practic în 1960. Reintroducerea lor a început cu Papa Paul al II-lea, care a autorizat episcopii să le ofere în 2000, în cadrul sărbătorilor pentru al treilea mileniu. Odată cu trecerea timpului, „oferta" a crescut exponenţial după instalarea Papei Benedict.

Indulgenţele au fost dezavuate în Evul Mediu, când obţinerea lor implica tranzacţii monetare. În momentul de faţă, reintroducerea lor nu este un rezultat al recesiunii și nici al influenţei în scădere a Bisericii. Problema este „păcatul", informa New York Times, încă din 2009, când practica indulgenţelor începea să ia amploare din nou. „De ce le aducem înapoi? Pentru că păcatul încă există în lume" a motivat atunci Episcopul Nicholas DiMarzio din Brooklyn.

Însă explicaţia experţilor este mult mai simplă: indulgenţele sunt o bună modalitate de a-i face pe catolici să se spovedească. „Numărul confesiunilor a tot scăzut în ultimii ani și biserica este foarte îngrijorată de asta", a explicat Reverendul Tom Reese, fost editor al unei publicaţii catolice.

Dar decizia Vaticanului are probabil mai mult de a face cu mass-media decât cu teologia, fiind o recunoaștere că vieţile noastre digitale nu sunt diferite de cele reale. Prin aplicarea acelorași reguli și pentru credincioșii on-line, Vaticanul confirmă că social media nu este „o lume paralelă sau pur virtuală", „ci o parte reală, tangibilă a vieţii moderne", afirmă The Washington Post.

Utilizarea social media în practica creștină nu este specifică doar catolicismului, punându-și amprenta și asupra spaţiului românesc. În 2010, decizia de a fi creată o pagină de facebook pentru Sfânta Parascheva a generat reacţii diferite. Deşi poate părea ciudată o asemenea iniţiativă pe un site de socializare, pagina are mii de fani, care îi scriu rugăciuni Sfintei Parascheva, menţionează ziarul Adevărul.

Disputa indulgenţelor și nașterea protestantismului

În anul 2012 s-au aniversat 495 de ani de la începutul unei mari transformări religioase iniţiate de Martin Luther. În 1517, Luther avea 34 de ani şi era student la drept şi călugăr catolic în ordinul augustinian. Decizia Papei Leon al X-lea de a oferi indulgenţe prin intermediul cărora să crească fondurile tezaurului papal l-a determinat pe Luther să bată în cuie pe uşa bisericii din Wittenberg celebrele 95 de teze – un protest teologic împotriva unora dintre doctrinele promovate de Biserica Catolică. Conform tezei a 26-a „predicatorii indulgenţelor se înşeală când spun că prin indulgenţele papilor omul e dezlegat de orice pedeapsă şi izbăvit", spunea Luther citat de revista Historia.

Practic, disputa generată de problema indulgenţelor nu a fost una limitată doar la chestiuni punctuale. Pe fond, Luther declanșase o dezbatere cu privire la modul în care omul poate fi mântuit. Pentru Luther, iertarea păcatelor a fost câștigată o singură dată de Hristos. Penitenţele, Purgatoriul și faptele bune devin astfel lipsite de sens. „Ceea ce am făcut, a răsturnat cerul și a mistuit pământul prin foc", va comenta Luther mai târziu, citat de Jonathan Hill, în cartea Istoria gândirii creștine. Rezultatul reformei declanșate de Luther a fost nașterea creștinismului protestant și, implicit, a unei noi maniere de abordare a relaţiei cu Iisus Christos.