Una dintre cele mai plăcute și, totodată, mai chinuitoare îndeletniciri ale minţii este să viseze la o viaţă mai bună. De câte ori nu căutăm schimbarea în bine printr-o achiziţie, prin noi prieteni, printr-o nouă casă, o nouă slujbă, o nouă relaţie sau alte idei pentru un nou început?

În timp ce schimbările chiar pot, în anumite circumstanţe, să ne îmbunătăţească viaţa, o atenţionare formulată sintetic de psihologul Daniel Kahneman pune lucrurile în perspectivă: „Nimic în viaţă nu este așa de important precum crezi că este atunci când te gândești la lucrul respectiv.“ Cu această frază, Kahneman descria o iluzie cognitivă (iluzia concentrării, numită și efectul concentrării) greu de evitat chiar și când ești conștient de existenţa ei.

Mecanismul iluziei este simplu: atunci când ne concentrăm atenţia asupra unui lucru, tindem să scăpăm din vedere alte lucruri importante, astfel încât ceea ce ne-a captat atenţia capătă o pondere exagerată și nejustificată în raţionamentele care-i urmează. Așa se explică cum, după vizionarea unui documentar despre o metropolă occidentală, tindem să credem că o mutare în acel loc ne-ar face mai fericiţi, sau, după o știre despre o familie care a călătorit un an în jurul lumii, ne gândim că poate asta îi lipsește familiei noastre pentru a fi fericită. Așa ajungem să gândim că o nouă relaţie sau o nouă casă, mutarea în altă localitate, un nou serviciu au puterea să ne rezolve problemele nerezolvate și să ne schimbe viaţa. Publicitarii știu asta și ne alimentează constant iluzia că fericirea va sosi odată cu următoarea achiziţie.

În realitate, fericirea nu va depinde niciodată atât de mult de un singur lucru încât acesta să-i garanteze sau să-i pună în pericol prezenţa. Chiar și cei care ajung să fie imobilizaţi la pat își pot recăpăta fericirea pe măsură ce mintea lor nu se mai concentrează pe ceea ce au pierdut și pe limitările cu care se confruntă. Mintea poate interpreta realitatea astfel încât să-i permită fericirii să înflorească sau să o stârpească, în ciuda celor mai propice circumstanţe externe.

Dar dacă niciun lucru de pe pământ nu poate fi creditat cu nașterea sau cu moartea fericirii, cum rămâne cu Dumnezeu? Este El capabil să ne facă fericiţi dacă ne concentrăm asupra Lui?

Biblia le cere în nenumărate rânduri oamenilor să se concentreze pe Dumnezeu. Dar nu cumva această idee este vinovată de apariţia extremismului religios, de apariţia acelor indivizi a căror concentrare pe religia lor naște raţionamente absurde, inumane uneori? Da, terorismul de factură religioasă și orice fel de extremism religios sau comportament sectar sunt rezultatul unei asemenea concentrări păguboase asupra câtorva idei religioase înrudite. Dar chiar această nefericită realitate este dovada că religia adevărată nu poate fi caracterizată de așa ceva.

E adevărat că Biblia îi cere omului să se concentreze pe Dumnezeu, dar Dumnezeul Bibliei este depozitarul tuturor trăsăturilor paradoxale (drept și bun, transcendent și imanent, sfânt și plin de har etc.) a căror coexistenţă invalidează orice argument extremist. De aceea, Biblia nu va cere niciodată concentrarea discriminatorie și nesănătoasă doar pe unele lucruri, cea care s-a făcut vinovată de-a lungul istoriei de atâtea excese regretabile din partea creștinismului.

Biblia, în realitate, vorbește despre priorităţi și despre echilibru. Cine se leapădă de sine își va regăsi sinele, cine își ia crucea va primi un nou sens, cine caută Împărăţia lui Dumnezeu va primi binecuvântarea Sa și în asigurarea mijloacelor de trai. Vieţile eroilor biblici arată că toate aspectele vieţii sunt tratate cu importanţa cuvenită de Biblie și Autorul ei.

De aceea, sinteza teologiei practice este că Dumnezeu dorește ca omul să se concentreze asupra Sa nu ca să se rupă de lume, de cei apropiaţi lui sau de propria viaţă, ci ca să evite concentrarea pe reperele false care i-ar distorsiona gândirea. Când omul se concentrează pe Dumnezeu, când Îl cunoaște din ce în ce mai bine, viaţa sa devine din ce în ce mai echilibrată, mai plăcută lui Dumnezeu, dar și oamenilor, mai plină de sens, mai fericită, mai inspiratoare pentru oricine se întâmplă să-i fie martor.

Iată de ce, în timp ce știinţa ne spune că avem șanse extrem de mici să scăpăm cu totul de consecinţele iluziei concentrării, Biblia ne învaţă că o concentrare pe adevăratul caracter al lui Dumnezeu, desăvârșit în complexitatea Lui, este soluţia pentru ca omul să găsească luciditatea de a lua cele mai echilibrate și mai bune decizii pentru viaţa sa.