În zilele noastre, agresivitatea poate lua forme neașteptate. Forme „elegante“, nonviolente, dar care pot deveni agasante și păgubitoare atunci când anumiţi „binefăcători“ dau buzna peste noi prin internet, sms-uri și poșta clasică.

Expertiza lor proliferează în vremuri grele, în care oamenii ajung în impas, nu văd alte soluţii, nu cred într-un Dumnezeu atotputernic și, așa cum spunea cineva, gândesc cam așa: „Sunt prea disperată ca să mai verific dacă bioterapeutul ăsta e șarlatan sau nu.“

Cu ceva timp în urmă, o doamnă pensionară, fostă contabilă, m-a rugat să mă pronunţ asupra unui material tipărit pe care-l primise prin poștă. Era o scrisoare personalizată trimisă de cineva care, prin minuni de persuasiune, îi propunea o colaborare reciproc profitabilă: doamna să se lase consiliată pe plan astrologic și paranormal – desigur, contra unui preţ modic – iar expertul necunoscut, dar plin de autorecomandări, ar fi urmat să reverse asupra doamnei cornul abundenţei. Propunea și vizite la domiciliu ale colaboratorilor săi, ceea ce suna mai mult a ameninţare.

Unui coleg i s-a întâmplat să devină, vrând-nevrând, obiectul de studiu al unui grup de clarvăzători internaţionali. Respectivii analizau, prin intermediul scrisorilor, dizarmonia dintre undele sale și undele locuinţei, recomandându-i în final să cumpere un „Armonizator Personal de Unde Benefice“.

După sărbătorile de iarnă, m-am pomenit și eu cu câteva e-mailuri foarte elaborate: o anume Esmeralda mă descoperise brusc printre astre și nu-mi dorea decât binele, mai presus de orice, iar asta în regim de urgenţă: „Niciodată, până acum, nu aţi mai avut o asemenea șansă și totuși o refuzaţi, doamna Corina! Trebuie să vă recomand cea mai mare prudenţă, doamna Corina, căci această perioadă binecuvântată nu va dura la nesfârșit! Iată cele trei cărţi ale Tarotului Chinezesc al Maestrului Chen Tuan, pe care le-am extras acum două zile, COMPLET GRATUIT, pentru dumneavoastră, doamna Corina!…“

Am realizat, dincolo de amuzament, că ne confruntăm cu o problemă nouă: deși escrocheria este pedepsită de lege, ea se insinuează acum în moduri noi, care sfidează legea și amăgesc destui oameni. Cum reușesc? Există câteva modalităţi.

Între stilul administrativ și stilul… smuls

În primul rând, asemenea oameni apelează la formule de transmitere a mesajelor care dau impresia de seriozitate; ne cunosc adresa, numărul de mobil și numele, folosindu-se de baze de date din instituţii și organizaţii care, până de curând, păstrau discreţia asupra informaţiilor legate de clienţi. Nu mai este valabil: mi s-a întâmplat să primesc un aviz tipizat al Poștei Române de ridicare a unui colet fictiv de la o poștă privată, proaspăt înfiinţată, care dorea astfel să-și facă anunţată prezenţa pe piaţă. Oare de unde aveau datele mele? Poate astrele ar descifra misterul…

În al doilea rând, consistenţa materialelor trimise, bogăţia informaţiilor puse acolo, efortul evident de a fi traduse în română (nu și corect gramatical!) și insistenţa cu care revin în diferite serii arată o anumită organizare a acţiunii, care poate fi iarăși confundată cu seriozitatea. În realitate, e doar un semn că escrocheria este o afacere, cu mulţi contributori, în ţară și în străinătate. Dacă au reușit să prindă pe cineva în cârlig, insistenţa lor va urma schema manipulării. S-a constatat că oamenii au tendinţa să reacţioneze cu consecvenţă la diversele solicitări cu aspect oficial, așa că, dacă au apucat să spună un „da“, se vor conforma mai ușor solicitărilor care se ţin lanţ.[1]

Apoi, felul în care sunt concepute aceste epistole ample arată ce public ţintesc ele; persoane neavizate sau nerăbdătoare, care nu parcurg întregul text, dar au tendinţa de a credita ceea ce e laborios: „N-am timp de detalii, nu mă pricep, dar văd că e documentat materialul, are un vocabular profesionist, rubrici și cuvinte-cheie subliniate, așa că, probabil, autorii sunt experţi.“ E raţionamentul păgubos pe care mizează și contractele de împrumut bancar foarte stufoase ori cele în care ești prizonierul unui limbaj administrativ inaccesibil. Se adaugă, adesea, și presiunea timpului, a necesităţii, impresia unei ocazii de zile mari, așa că victima cade în plasă și semnează. Ea se gândește la câștigul de care are nevoie urgent, nu la pierderile mai mari, de mai târziu.

Efectul razelor cosmice asupra bancnotelor

Există o categorie de „experţi“ care ar fi doar ridicolă dacă, de-a lungul anilor, nu și-ar fi educat prin mass-media un public care să-i acorde încredere. Este categoria celor ce se simt deasupra tuturor prin darurile cosmice primite de la teribilele astre. Sunt cei care, pentru a se prezenta, se compară singuri cu apostolii în privinţa puterilor terapeutice, dar nu și când e vorba de gratuitatea terapiei. Ei se roagă, contra cost, pentru traficul aerian cu raze de energie astrală, sunt parapsihologici și te judecă după franjurarea aurei și după cerul natal; ei sunt profund karmici și dharmici, dar mai puţin harnici și darnici; ei, vorba lui Caragiale, „simt enorm și văd monstruos“. Specializarea lor e, în fond, levitarea bancnotelor din buzunarul tău spre destinaţii mistice, superioare lumii gregare în care tu muncești pentru ele.

Dar aceste conștiinţe care se laudă cu superioritatea lor și cu provenienţa din lumi mai aproape de divinitate au o ciudăţenie; vorbesc despre rugăciune, închinare și meditaţie, susţin că există Dumnezeu, dar morala lor nu are deloc de-a face cu morala Dumnezeului creștin. Ele se oferă să ne repare facil atât psihicul și fizicul, cât și destinul, iar asta fără ca noi să mai cerem ajutorul divin ori să credem că există așa ceva; e de ajuns să ne lăsăm pe mâna lor vindecătoare, care adesea nu-i poate vindeca pe ei înșiși.

Șarlatanii se documentează și produc scrieri inspiraţionale. Iată cum sună titlul unei asemenea lucrări, vândută prin filiere exclusiviste, nu în librării: Convingeţi pe oricine să facă tot ce doriţi. Subtitlu: Da, puterea spiritului îi poate convinge pe ceilalţi să facă ce vrem noi. Autorul e un oarecare J. M. Pietri, despre care nu se spune nimic, dar cuvintele lui introductive ne lămuresc complet: „În zilele noastre, lupta pentru putere, rang social, bani sau iubire devine din ce în ce mai îndârjită și mai sălbatică. (…) Folosind tehnici, practici de vizualizare și de telepatie, de magnetism, de vrăjire, de gânduri puternice, de acţiune la distanţă etc., cartea de faţă vă va permite să dobândiţi un ascendent puternic asupra întregului dumneavoastră anturaj, fie că e vorba de activitatea la locul de muncă, fie de casa dumneavoastră sau de prieteni.“[2] La capitolul „Fabricaţi-vă talismanul astrologic de influenţă“ ni se spune că acest condensator de fluid astral a fost compromis de „neguţătorii de vise“ și că „medalioanele cu reprezentări religioase nu sunt altceva decât talismane“[3]. Așadar, au și șarlatanii bisericuţele lor, curentele de gândire și controversele lor. Abia acum am realizat prin ce primejdie am trecut când o anume doamnă Anne de Bretagne mă ameninţa pe net: dacă nu-i răspund, va distruge la miezul nopţii talismanul salvator pe care mi-l pregătise din proprie iniţiativă și pe care eu nu-l doream.

Radiografia razelor cosmice

Ce au în comun toate aceste modalităţi dantelate de extorcare e că speculează niște slăbiciuni omenești prezente la cei mai mulţi dintre noi, într-o măsură mai mare sau mai mică. Important e să devenim conștienţi de ele și să ne apărăm de atacurile psihologice cu ţinte financiare. Atacatorii cunosc vulnerabilitatea omenească și au strategii bine puse la punct.

De multe ori, ni se oferă „soluţii“ misterioase și personalizate; asta ne face să ne simţim speciali, aleși, privilegiaţi; în sfârșit, suntem înţeleși și preţuiţi la adevărata valoare; e greu să renunţi la cineva care-ţi gâdilă orgoliul, uneori de proporţii cosmice.

Apoi, speculanţii de acest tip își îmbracă oferta în haina strălucitoare a norocului care te-a vizitat și pe tine, ori a unui favor divin, a unei șanse unice pe care, dacă o respingi, se va răzbuna ori te va face vinovat până dincolo de moarte; suntem obișnuiţi cu responsabilităţi pământene mai mărunte, dar o asemenea culpă veșnică e greu de suportat; în plus, superstiţiile mobilizează mai mult decât raţiunea.

Nu mai puţin important e modul în care ni se prezintă avantajele; ele apar într-o lumină atât de măreaţă și accesibilă, încât nu poţi crede decât că vin de sus, ca un miracol personal. Asta speculează comoditatea noastră; în loc să facem ce depinde de noi aici, atât cât putem și cu toată dedicarea, așteptăm să ne pice din Univers tradiţionala „pară mălăiaţă“.

Nu în ultimul rând, șarlatanii ne vând timpul nostru viitor contra banilor din timpul prezent, speculând vorba populară care spune că „speranţa moare ultima“; proiectează o viziune cuceritoare asupra lumii și vieţii, la care vom avea acces dacă ne supunem necondiţionat unor consilieri atotștiutori; ar fi meschin să ne opunem unei mari înţelepciuni nedorind să plătim o sumă infimă.

Antidotul

Vă amintiţi de teleshoppingul cu piatra lui Dagon, talismanul ce a constituit prima păcăleală televizată pentru publicul românesc, în anii 1990? Puţini știau pe atunci că Dagon, zeul-pește păgân, era un biet idol perdant încă din Vechiul Testament, a cărui statuie s-a rupt singură în bucăţi în faţa chivotului Legii lui Dumnezeu (1 Samuel, 5:2-4). Ceea ce se întâmplă azi e o revenire a păgânismului, sub forma adjuvantelor miraculoase pentru noroc, iubire, avere, faimă, putere.

Toate aceste amăgiri pot fi eliminate dacă facem ceva ce ne stă la îndemână – să ne analizăm mai bine caracterul și să lucrăm la îmbunătăţirea lui. Să căutăm a înţelege voia divină pentru viaţa noastră, nu voia astrelor reci. Să înţelegem că Dumnezeul creștin nu poate să fie asociat cu o simplă formă de energie cosmică, ajunsă pe mâna unor traficanţi dubioși, dar care să rămână forţa absolută.

Noi ne vulnerabilizăm singuri și ne blocăm șansa de a crește din cauza unei gândiri greșite ce se sintetizează în două formule. Rareori le conștientizăm, dar ele exprimă orgoliul parazitar cel mai adânc:

  • pentru tot ce ne afectează sau nu ne convine: „EU nu meritam așa ceva!”;

  • pentru tot ce e bun și de dorit: „EU merit!”.

Ce ar fi să încercăm o schimbare inedită, pentru mai mult realism și din recunoștinţă faţă de Creatorul nostru iubitor, singurul care știe ce merităm cu adevărat? Ce ar fi ca, în forul interior, să inversăm cele două formule? Nu cumva asta ne-ar aduce și înţelepciunea de a ne învăţa lecţiile vieţii, și bucuria pentru harul primit?

Footnotes
[1]„Robert T. Cialdini, Psihologia manipulării, București, EuroPress, p. 105.”
[2]„J. M. Pietri, Convingeţi pe oricine să facă tot ce doriţi, București, Direct Office, 2005, p. 5.”
[3]„Idem, p. 23.”

„Robert T. Cialdini, Psihologia manipulării, București, EuroPress, p. 105.”
„J. M. Pietri, Convingeţi pe oricine să facă tot ce doriţi, București, Direct Office, 2005, p. 5.”
„Idem, p. 23.”
SURSĂ:Semnele timpului, aprilie 2014, ediție tipărită
Corina Matei
Corina Matei, doctor în Filosofie al Universității din București, este conferențiar la Universitatea „Titu Maiorescu” și jurnalist creștin. Pe lângă activitatea de la Semnele timpului, realizează emisiunea „Convorbiri de seară” la Speranța TV și susține rubrica „Alice în Țara Mirărilor” a revistei online Femei de 10. Este autoarea cărților: Ordinea și dezordinea simbolurilor, Morală, educație, comunicare în era focului rece, Postmodernity’s Fugitive Truths.