Starea de sănătate, rezultat al credinţei sau un efect placebo?

245

Ar putea frecventarea bisericii să genereze efecte benefice asupra sănătăţii? Prin stimularea sistemului imunitar și reducerea tensiunii arteriale, religia poate adăuga încă doi-trei ani la viaţa unui om, afirmă un antropolog american. Deși concluzia poate fi provocatoare, ar fi mai indicată nu doar temperarea entuziasmului, ci și sesizarea pericolului din spatele unei construcţii religioase care are ca scop „îmbunătăţirea" sănătăţii și nu slujirea altora, susţin oponenţii acestei teorii.

Ar putea frecventarea bisericii să genereze efecte benefice asupra sănătăţii? Prin stimularea sistemului imunitar și reducerea tensiunii arteriale, religia poate adăuga încă doi-trei ani la viaţa unui om, afirmă un antropolog american. Deși concluzia poate fi provocatoare, ar fi mai indicată nu doar temperarea entuziasmului, ci și sesizarea pericolului din spatele unei construcţii religioase care are ca scop „îmbunătăţirea" sănătăţii și nu slujirea altora, susţin oponenţii acestei teorii.

Suportul social este în strânsă legătură cu o sănătate mai bună, iar cei care frecventează Biserica sunt parte a unei reţele sociale care generează o stare de bine interioară, implicit o îmbunătăţire a sănătăţii, afirmă T.M. Luhrmann, scriitor și profesor de antropologie la Stanford, într-un articol pentru The New York Times.

Credinţa, între imaginar și real

Cercetătoarea americană consideră că mai poate fi luat în considerare și un alt factor, care ţine de sfera percepţiilor. Orice credinţă cere ca experimentarea umană să treacă dincolo de ceea ce este material și observabil. Fiindcă Dumnezeu este imaterial, este nevoie de utilizarea imaginaţiei pentru reprezentarea Sa. Ca antropolog, Luhrmann a observat că oamenii sunt încurajaţi să îl perceapă pe Dumnezeu în mintea lor și să acorde atenţie numai acelor experienţe care sunt în acord cu ceea ce ei consideră că exprimă caracterul lui Dumnezeu și le creează starea de bine. Cu alte cuvinte, cu cât percepţia faţă de Dumnezeu este construită în jurul iubirii, cu atât sănătatea se îmbunătăţește.

În opinia cercetătoarei de la Stanford, această realitate nu poate fi disociată de efectul „placebo", expresie care sugerează lipsa de intervenţie mai degrabă decât prezenţa unui mecanism de vindecare. Antropologii consideră că „vindecarea simbolică" la nivelul minţii are efecte fizice reale asupra organismului. În opinia lor, efectele misterioase sunt generate de încrederea că ceea ce este trăit și experimentat la nivelul imaginarului poate să fie transpus în realitate. Din această perspectivă, religia poate juca un rol semnificativ, deoarece persoanele care sunt mai altruiste și mai puţin ostile au mai multe şanse de a experimenta o diminuare a durerilor, afirmă The Atlantic.

Pentru exemplificarea efectului placebo, Andrew Newberg, neurolog și director de cercetare la Spitalul Universitar Thomas Jefferson, a prezentat cazul unui bolnav de cancer a cărui tumoră s-a micșorat după ce a primit un medicament experimental și a crescut la loc când a aflat că pastila nu funcţionează. Administrarea de apă sterilizată ca versiune mai puternică a medicamentului a produs aceleași efecte benefice. „Oamenii dispun de resurse psihologice uluitoare pentru a gestiona provocările dificile, însă aceste resurse nu pot fi mereu folosite în mod conştient", explică Ulrich Weger şi Stephen Loughman, doi psihologi citaţi de către Pacific Standard.

Religia și efectele sale amăgitoare

Teoria lui Luhrmann poate fi entuziasmantă pentru cei care doresc să argumenteze efectele benefice ale frecventării Bisericii. Cu toate acestea, reacţiile nu au încetat să apară, opinii contrare fiind publicate în The New York Times. „Oamenii sănătoși merg la biserică sau biserica te face sănătos? În cazul în care răspunsul este că Biserica te face sănătos, care este mecanismul?" întreabă Richard Scheffler, profesor de politici publice la Universitatea din California. Mai mult, articolul antropologului american încearcă să puncteze că religiozitatea este un factor esenţial care influenţează sănătatea și starea de bine, susţine Richard P. Sloan, scriitor și profesor de medicină comportamentală la Centrul Medical Universitar Columbia. În opinia sa, oamenii ar trebui să participe la serviciile religioase pentru că ei aleg să facă aceasta, nu în căutarea zadarnică a unor efecte amăgitoare asupra sănătăţii.

Placebo religios (și) în România?

99% dintre români obișnuiesc să sărbătorească Paștele, iar 75% merg la slujba de Înviere, se arată într-un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare si Strategie (IRES), publicat în 2012 de către HotNews. De asemenea, 48,5% dintre români merg la Biserică săptămânal sau o dată pe lună, potrivit INSCOP Research. Aceste date statistice asociate cu cele care menţionează că 89% dintre români se consideră a fi religioși, însă doar 33% s-au spovedit și numai 10% au ţinut postul integral, indică o discrepanţă dintre afirmarea religiei și practicarea ei. O concluzie logică ne determină să presupunem că frecventarea ocazională a Bisericii poate fi asociată preponderent cu căutarea unei stări de bine și nu cu intenţia experimentării credinţei. Nu transformarea integrală a fiinţei umane constituie prioritatea, ci recuperarea sufletului său. Vindecarea deplină a omului are loc numai în spaţiul Bisericii, terapia bolilor fiind în primul rând o resacralizare a vieţii, susţine CreștinOrtodox.ro. Aceasta poate explica și practicarea tot mai insistentă a sacroterapiei, ca formă de vindecare ce constă în esenţă în rostirea de rugăciuni, citirea unor texte religioase sau respectarea postului. În această structură, religia devine nu doar un substitut al medicinei, ci și exprimarea unei confuzii cu privire la esenţa spiritualităţii.