Imaginea unei apocalipse declanșate de un coronavirus de dimensiuni microscopice a fost creionată des în presă în ultimele săptămâni.

„Aceasta nu este apocalipsa pe care o căutaţi”[1], titrează un articol din revista americană Wired. Laura Penny, autoarea lui, se întreabă cum de ne-a prins atât de descoperiţi criza COVID-19, în timp ce trăiam, prin mijlocirea ecranului, o apocalipsă după alta, pendulând între spaimă și epuizare.

Sfârșitul despre care s-a tot scris după izbucnirea pandemiei este sfârșitul unei normalităţi și predictibilităţi pe cât de relative, pe atât de confortabile. Viaţa nu va mai fi niciodată la fel – au psalmodiat, pe diferite tonuri, articolele ultimelor săptămâni.

COVID-19 este un 11 septembrie al generaţiei de acum, dar cu consecinţe mai profunde, pentru că, „în multe privinţe, viaţa nu va mai fi niciodată aceeași”[2], titra Forbes.

În următorii patru-cinci ani, „nu va exista un singur aspect din viaţa noastră care să nu fie modificat. Este aproape imposibil să ne imaginăm cum va arăta cu adevărat viaţa”, scria recent pentru CNN Laurie Garrett, o jurnalistă specializată pe teme de sănătate publică, laureată a Premiului Pulitzer.

Un sfârșit inconfortabil așadar, nu al omenirii, ci al lumii în datele ei cunoscute. Unul cu care am mai putea negocia totuși, cel puţin dacă ne aflăm în partea norocoasă a planetei.

Apocalipsa autoindusă

În societatea modernă ne-am confecţionat ceea ce Lucian Boia numea „sfârșituri ale lumii de uz uman”.[3] Aproape nimeni nu mai crede că planeta va fi distrusă de un agent din afara ei, dar imaginea de ansamblu a articolelor de presă arată că foarte mulţi trăiesc angoasa unei devastări al cărei artizan va fi exclusiv omul.

Pe fondul încălzirii globale s-a creat sentimentul că trăim o apocalipsă în derulare, în care dezastrele se acumulează aluvionar, până ce planeta va deveni parţial nelocuibilă.

„Apocalipsa este noua normalitate”[4] – este titlul unui articol din The New York Times, care inventariază o serie de dezastre recente, pornind de la incendiile de proporţii din Australia.

Jurnalistul Paul Kruger amintește de vremurile nu prea îndepărtate în care presa ocolea subiectul schimbării climatice și salută schimbarea survenită, considerând-o un indiciu al creșterii preocupării publicului pentru mediu.

De altfel, studiile experţilor, preluate apoi de presă, conţin adesea formulări apocaliptice și avertizări dure în privinţa efectelor pe care le va resimţi omenirea, dacă nu va reuși să contracareze efectele schimbării climatice. Un studiu[5] din 2019, la care au lucrat peste 11.000 de experţi, vorbește despre eșecul statelor de a gestiona problema mediului și despre „suferinţe incalculabile” ce apar la orizont, pe măsură ce criza climatică avansează, ameninţând însăși soarta umanităţii.

Buletinul Oamenilor de Știinţă din Domeniul Atomic, de la Universitatea din Chicago, a mutat (la începutul anului 2020) limbile Ceasului Apocalipsei la 100 de secunde (de la 2 minute, în 2019) până la miezul nopţii, pentru a reflecta ameninţările cauzate de armele nucleare și încălzirea globală.[6]

John Sutter scrie pentru CNN că omenirea nu mai are timp decât pentru a alege variantele mai puţin sumbre și că singurul punct luminos al tabloului este că tinerii s-au mobilizat deja pentru a exercita presiune asupra liderilor care tergiversează aplicarea unor măsuri ferme.[7]

Totuși, oricât de sumbră ar părea o apocalipsă creată de om, există întotdeauna și motive de relaxare cu privire la ea – spun unii –, pentru că, spre deosebire de un sfârșit pe care nimeni și nimic nu l-ar putea opri, acesta are o rezolvare, și ea vine tot din mâna celor care au creat criza.

Apocalipsa evitabilă

Dincolo de ameninţările care nu sunt decât „elemente de pesimism cultural și istoric”[8], se profilează cele reale, pe care ar trebui „să nu le tratăm ca pe apocalipse în așteptare”, ci ca pe niște probleme la care există soluţii. Așa scrie, pentru The Globe and Mail, Steven Pinker, profesor de psihologie la Universitatea Harvard.

Suntem capabili să urmărim acum până și traiectoria asteroizilor și chiar să o deviem pentru a împiedica o posibilă coliziune cu Pământul, așa că puterea omului de a contracara sfârșitul nu mai este demult o utopie; tot ce avem nevoie pentru a împiedica viitoare cataclisme se regăsește într-o reţetă deloc magică – „persuasiune, presiune și voinţă[9], concluzionează Pinker.

De fapt, dacă apocalipsa chiar va veni, lucrul acesta se va petrece într-un viitor foarte îndepărtat, pe rutele pe care le prognozează știinţa, ne asigură The Forbes. Până atunci, scrie autorul articolului, profesorul de fizică Ethan Siegel, premiat în repetate rânduri pentru articolele sale știinţifice, trebuie să ne concentrăm atenţia la altceva: știinţa ne-a livrat informaţii pentru a face viaţa oamenilor cât mai sigură și mai prosperă. O societate alfabetizată știinţific poate spera, afirmă Siegel, să „împingă acest «sfârșit» cât mai departe în viitor”.[10]

Apocalipsa biblică reinterpretată

În general, presa le-a dat un vot de blam apologeţilor apocalipsei care au etichetat COVID-19 drept o pedeapsă divină, o plagă apocaliptică și semn al sfârșitului. Dar, concomitent cu această atitudine, mulţi jurnaliști au amestecat în același creuzet toate mesajele despre viitor – de la cele biblice la predicţiile clarvăzătorilor.

Siegel respinge în articolul său tot ceea ce cataloghează drept „speculaţii și conspiraţii” cu privire la un sfârșit iminent, argumentând că trăim într-o societate cimentată în știinţă, nu într-una condusă de mituri și de misticism. Pinker crede că toate profeţiile despre o zi a judecăţii sunt, din vremea profeţilor evrei încoace, „materie primă pentru clarvăzători, parapsihologi, mistici, teleevangheliști, guru ai unor secte, fondatori de religii și oameni care se plimbă pe trotuare cu panouri pe care scrie: «Pocăiţi-vă!».[11] Iar, la sfârșit, unii ne îndeamnă, previzibil, să ne cumpărăm o Biblie, notează maliţios Pinker.

Trăim o pandemie de predicţii despre sfârșitul lumii, de care ne apărăm mai anevoios decât de coronavirus, scrie jurnalistul CNN John Blake, ironizându-i pe cei care leagă între ele evenimente precum pandemia, incendiile din Australia sau invazia lăcustelor din Africa, dovedind astfel că „și-au golit și mintea, nu doar rafturile”.[12]

Blake scrie că acești profeţi de social media ar trebui să intre într-o bine meritată carantină, după ce și-au asumat cunoașterea unor lucruri pe care chiar cele mai venerate figuri ale lumii religioase nu pretind să le știe. Astfel, îl citează pe Ulrick Lehner, un teolog catolic de la Universitatea Notre Dame, din Indiana, care spune că predicatorii din social media care leagă COVID-19 de sfârșitul lumii par să fie mai informaţi decât îngerii din jurul tronului lui Dumnezeu.[13]

La fel ca Pinker, Blake face în articolul său un amestec indigest de viziuni opuse, pe care le analizează sumar înainte de a le da un vot de blam – de la predicţiile unui mediu celebru, precum Sylvia Brown, la postările unui pastor texan ce vorbesc despre sfârșitul lumii din perspectiva infuzată de speranţă a Bibliei. Blake își încheie articolul cu perspectiva lui Lehner, care acuză predicatorii sfârșitului de necunoașterea Apocalipsei. Aceasta nu ar fi o carte profetică, în perspectiva teologului, ci una menită să le aducă primilor creștini mângâiere și să le întărească credinţa în triumful binelui. De același lucru avem în această vreme nevoie și noi, de consolare, nu de profeţie, conchide Blake.

Plămăditori de apocalipse digerabile

„Sunt foarte liniștit de câte ori se anunţă un sfârșit al lumii, fiindcă știu ce s‑a întâmplat cu sfârșiturile de lume precedente, adică nu s‑a întâmplat nimic”[14], spunea istoricul Lucian Boia într-un interviu mai vechi.

Romancierul Philip Roth, într-un dialog cu un alt romancier celebru, Milan Kundera, îl chestiona pe acesta cu privire la veridicitatea scenariului unui sfârșit al lumii în condiţiile în care această idee este totuși una străveche. „Dacă o frică este prezentă în mintea umană de milenii”, îi răspundea Kundera, „trebuie să fie ceva cu ea.”[15]

Nu ne place ideea unui sfârșit, dar, uneori, în crizele care se succed, ea revine sâcâitor, așa că încercăm să-i dăm apocalipsei un contur cât mai liniștitor. Este improbabilă sau, dimpotrivă, prezisă de știinţă, deci controlabilă sau cel puţin cu putinţă de expediat într-un viitor prea nebulos ca să ne mai preocupe. O apocalipsă imputabilă omului, nebrăzdată de nicio intervenţie nepământeană, așadar care permite o oarecare destindere.

Este, de fapt, o apocalipsă de buzunar, pe care o putem retușa, repara, interpreta și care e utilă doar pentru a ne da uneori frisoane aproape plăcute, în timp ce o contemplăm în filme și cărţi, fericiţi că e la un univers distanţă de noi.

Și, mai ales, este un eveniment în care suntem, eventual, implicaţi ca rasă, dar nu individual, așadar un posibil spectacol la care vom asista fără fie obligatorie (și nici măcar demnă de analizat) vreun soi de introspecţie personală.

Atunci când Dilema veche a lansat unui grup de scriitori întrebarea provocatoare: „Cum v-aţi petrece sfârșitul lumii?”[16], răspunsurile au ţesut, la un loc, o pânză aproape feerică de umor, gesturi de ușoară frondă, de rămas bun luat în tihnă, de sărbătorire a tot ce a fost frumos sau n-a apucat să fie încă: plimbări printre lucrurile inutile și dragi totodată, o ultimă excursie pe Rin, aplauze și strigăte de „bis”, ciocolată elveţiană, vin, îngheţată, filme cu happy-end, urmărirea transmisiei live a evenimentului.

Poate că nu prea mulţi au imaginaţia sau arsenalul stilistic care să le permită să descrie la fel de pătrunzător un sfârșit după chipul și asemănarea lor, dar devine evident că mulţi cred că apocalipsa are de-a face cu disecarea unui eveniment exterior și nicio legătură cu caracterul, alegerile și pregătirea lor.[17]

Faţă de apocalipsele reglabile sau dulci-amărui, confecţionate de om, sfârșitul lumii pe care îl prezintă Biblia poate să pară mistic, alarmist și terifiant. Dar numai pentru aceia care nu-L cunosc pe Autorul ei și nici povestea de dragoste, de speranţă și de veșnicie pe care a scrijelit-o în sângele și carnea Lui pentru cel mai mărunt locuitor al planetei.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Footnotes
[1]„Laurie Penny, «This Is Not the Apocalypse You Were Looking For», Wired, 30 mar. 2020, https://www.wired.com/story/coronavirus-apocalypse-myths/.”
[2]„Ross Gerber, «COVID-19 Is This Generation’s 9/11, And Other Ways Life Will Never Be The Same Again», Forbes, 9 apr. 2020, https://www.forbes.com/sites/greatspeculations/2020/04/09/covid-19-is-this-generations-sept-11-and-other-ways-life-will-never-be-the-same-again/#5bdeca1449e1.”
[3]„Lucian Boia, «Sfârșitul lumii: o istorie fără sfârșit», Humanitas, București, 2007, p.139”.
[4]„Paul Kruger, «Apocalypse Becomes the New Normal», The New York Times, 2 ian. 2020, https://www.nytimes.com/2020/01/02/opinion/climate-change-australia.html.”
[5]„William J. Ripple, Christopher Wolf et al., «World Scientists’ Warning of a Climate Emergency», Oxford Academic, 5 nov. 2019, https://academic.oup.com/bioscience/advance-article/doi/10.1093/biosci/biz088/5610806.”
[6]„«Doomsday Clock nears apocalypse over climate and nuclear fears», BBC, 23 ian. 2020, https://www.bbc.com/news/world-us-canada-51213185.”
[7]„John Sutter, «Shouting into the apocalypse: The decade in climate change», CNN, 29 dec. 2019, https://edition.cnn.com/2019/12/26/opinions/climate-change-decade-in-review-sutter/index.html.”
[8]„Steven Pinker, «The dangers of worrying about doomsday», The Globe and Mail, 24 febr. 2018, https://www.theglobeandmail.com/opinion/the-dangers-of-worrying-about-doomsday/article38062215/.”
[9]„ibidem.”
[10]„Ethan Siegel, «The Four Ways The Earth Will Actually End», The Forbes, 27 sept. 2017, https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2017/09/27/the-four-ways-the-earth-will-actually-end/#660f01744f0f.”
[11]„Steven Pinker, art. cit.”
[12]„John Blake, «Coronavirus is bringing a plague of dangerous doomsday predictions», CNN, 23 mar. 2020, https://edition.cnn.com/2020/03/22/world/doomsday-prophets-coronavirus-blake/index.html.”
[13]„Matei 24:36.”
[14]„Ani Sandu, «Sfârșitul lumii», Dor, 19 dec. 2012, https://www.dor.ro/sfarsitul-lumii-integral-din-dor-7-2/.”
[15]„Vezi prezentarea pe Amazon a cărţii lui Philip Roth, Shop Talk: A Writer and His Colleagues and Their Work, https://www.amazon.com/Shop-Talk-Writer-Colleagues-Their/dp/0618153144.”
[16]„«Cum v-aţi petrece sfîrşitul lumii?», Dilema veche, 17 mar. 2012, https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/cum-v-ati-petrece-sfirsitul-lumii.”
[17]„Matei 24:44.”

„Laurie Penny, «This Is Not the Apocalypse You Were Looking For», Wired, 30 mar. 2020, https://www.wired.com/story/coronavirus-apocalypse-myths/.”
„Ross Gerber, «COVID-19 Is This Generation’s 9/11, And Other Ways Life Will Never Be The Same Again», Forbes, 9 apr. 2020, https://www.forbes.com/sites/greatspeculations/2020/04/09/covid-19-is-this-generations-sept-11-and-other-ways-life-will-never-be-the-same-again/#5bdeca1449e1.”
„Lucian Boia, «Sfârșitul lumii: o istorie fără sfârșit», Humanitas, București, 2007, p.139”.
„Paul Kruger, «Apocalypse Becomes the New Normal», The New York Times, 2 ian. 2020, https://www.nytimes.com/2020/01/02/opinion/climate-change-australia.html.”
„William J. Ripple, Christopher Wolf et al., «World Scientists’ Warning of a Climate Emergency», Oxford Academic, 5 nov. 2019, https://academic.oup.com/bioscience/advance-article/doi/10.1093/biosci/biz088/5610806.”
„«Doomsday Clock nears apocalypse over climate and nuclear fears», BBC, 23 ian. 2020, https://www.bbc.com/news/world-us-canada-51213185.”
„John Sutter, «Shouting into the apocalypse: The decade in climate change», CNN, 29 dec. 2019, https://edition.cnn.com/2019/12/26/opinions/climate-change-decade-in-review-sutter/index.html.”
„Steven Pinker, «The dangers of worrying about doomsday», The Globe and Mail, 24 febr. 2018, https://www.theglobeandmail.com/opinion/the-dangers-of-worrying-about-doomsday/article38062215/.”
„ibidem.”
„Ethan Siegel, «The Four Ways The Earth Will Actually End», The Forbes, 27 sept. 2017, https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2017/09/27/the-four-ways-the-earth-will-actually-end/#660f01744f0f.”
„Steven Pinker, art. cit.”
„John Blake, «Coronavirus is bringing a plague of dangerous doomsday predictions», CNN, 23 mar. 2020, https://edition.cnn.com/2020/03/22/world/doomsday-prophets-coronavirus-blake/index.html.”
„Matei 24:36.”
„Ani Sandu, «Sfârșitul lumii», Dor, 19 dec. 2012, https://www.dor.ro/sfarsitul-lumii-integral-din-dor-7-2/.”
„Vezi prezentarea pe Amazon a cărţii lui Philip Roth, Shop Talk: A Writer and His Colleagues and Their Work, https://www.amazon.com/Shop-Talk-Writer-Colleagues-Their/dp/0618153144.”
„«Cum v-aţi petrece sfîrşitul lumii?», Dilema veche, 17 mar. 2012, https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/cum-v-ati-petrece-sfirsitul-lumii.”
„Matei 24:44.”